La Viena, ultimele negocieri pentru încheierea unui acord final, asupra programului nuclear al Iranului erau joi deosebit de tensionate, tema disputei fiind ridicarea sau nu a embargoului asupra armelor impus Teheranului.
La Viena, ziua de ieri ar putea fi considerată „O zi fără sfârşit“ – schimburi telefonice între Washington şi Viena, reluarea extenuantelor negocieri din capitala austriacă cu mize multiple. Discuţiile dintre marile puteri şi Iran erau joi foarte tensionate părţile încercând să încheie în câteva ore un acord istoric asupra programului nuclear al Teheranului.
O reuniune a grupului „5 plus 1“ (SUA, Marea Britanie, Rusia, China, Franţa şi Germania) s-a ţinut joi dimineaţă la Viena în prezenţa şefilor diplomaţiilor, cu excepţia Rusiei şi Chinei, aflaţi în Rusia pentru summitul BRICS, la care participă şi preşedintele iranian, Hassan Rohani. Apoi, John Kerry, secretarul de Stat american care a primit în noaptea de miercuri spre joi instrucţiuni de la preşedintele Obama, s-a întâlnit cu omologul său iranian, Mohammad Javad Zarif, în sesiune bilaterală.
Cererea iranienilor de ridicare a embargoului armelor impus de ONU Iranului este refuzată de Occident, chiar în cazul acordului. Această „problemă majoră“ de ultim minut ar putea face să eşueze negocierile. În cazul unui acord final cu Iranul, marile puteri refuză ridicarea embargoului ONU asupra armelor cu destinaţia Republica islamică. Adoptat în 2010 de Consiliul de Securitate din cauza activităţilor nucleare suspecte ale Iranului, măsura vizează în special vânzările de arme grele ca tancuri de luptă, elicoptere de atac, nave de război, rachete şi lansatoare de rachete.
Impasul persistă
O sursă diplomatică occidentală prezentă la negocieri declara că „este un subiect foarte politic ce se joacă între miniştri“ şi acest punct „ar putea face să capoteze negocierile, „ceea ce toţi participanţii înţeleg foarte bine“. Ce spun iranienii – embargoul ONU asupra armelor era legat de activităţile nucleare ale Iranului şi în consecinţă ar trebui ridicat în acelaşi timp cu alte sancţiuni onusiene – interdicţia importurilor de material care poate servi programului nuclear, sancţiuni contra particularilor, entităţi şi bănci iraniene suspectate că finanţează activităţile iranului.
François Géré, director al Institutului francez de analiză strategică (Ifas) a explicat că „pentru Teheran este o problemă de suveranitate naţională“, iranienii anunţând cu mai multe ocazii că vor să-şi modernizeze arsenalul şi să continue dezvoltarea programului rachetelor balistice.
De partea occidentală se afirmă înţelegerea logicii iraniene, dar surse diplomatice declară că „embargoul asupra armelor nu este legat direct de programul nuclear iranian şi a fost adăugat ca mijloc de presiune“.
Cele şase puteri mondiale şi Iranul se apropie de un acord nuclear istoric ce poate rezolva un diferend de peste 12 ani asupra ambiţiilor nucleare ale Teheranului, dar persistă impasul asupra armelor şi comerţului cu rachete.
