Negocierile internaţionale asupra unui document final privind programul nuclear iranian urmează a fi reluate săptămâna viitoare, a declarat şeful diplomaţiei germane, în timp ce la Washington Senatul a votat o propunere de lege ce conferă Congresului dreptul de a-şi da avizul asupra acordului-cadru încheiat pe 2 aprilie la Lausanne cu Iranul.
Preşedintele Obama nu a putut decât să ia notă de decizia senatorilor, care, fără să îi lege mâinile, îi complică sarcina, cu câteva zile înaintea reluării discuţiilor marilor puteri cu Teheranul asupra detaliilor tehnice. Preşedintele iranian, Rohani, ripostează.
Cu 19 voturi împotriva, senatorii au decis că orice acord final încheiat cu Iranul nu poate fi aplicat decât după examinarea textului de către Congres în termen de 52 de zile. Una dintre dispoziţii cere ca Barack Obama să certifice că Iranul nu efectuează acţiuni teroriste ce -vizează SUA, iar Administraţia va trebui să realizeze regulat rapoarte referitoare la „susţinerea terorismului de către Iran”, ca şi asupra programului său de rachete balistice.
Congresul american ar trebui să joace un rol în ipoteticul acord final privind programul nuclear iranian? În ultimele săptămâni, problema a fost în centrul dezbaterilor la Washington, aleşii Congresului dorind să aibă un cuvânt de spus asupra oricărui acord cu Iranul, în timp ce Casa Albă s-a opus acestei iniţiative de teamă că va submina negocierile în curs. Până marți, când Obama a scris pe blog că are prea puţine susţineri la stânga pentru a-şi folosi puterea de a conturna Congresul.
Potrivit New York Times, brusca decizie a preşedintelui de a semna o versiune de compromis a legislaţiei asupra Iranului, pentru care promisese un veto, reprezintă o retragere „cu echimoze” în cadrul campaniei mai vaste de a acţiona în modul său fără Congres. În acest caz, partizanatul a făcut loc unui consens rar pe dealurile Capitoliului, iar concesia preşedintelui în faţa majorităţilor potenţiale de veto arată că inclusiv colegii săi democraţi cred că el a mers prea departe în cazul Iranului.
Executiv vs Legislativ
Lupta pentru a şti dacă cele două Camere ale Congresului vor fi în măsură să blocheze orice acord nuclear cu Iranul este un capitol în plus într-o luptă fundamentală între Executiv şi Legislativ încă de la debutul Republicii. În mai bine de două secole, preşedinţii au jucat un rol din ce în ce mai important în elaborarea afacerilor naţionale şi externe. Bill Clinton a mers în războiul din Kosovo fără permisiunea Congresului, iar George W. Bush a negociat un acord pentru menţinerea trupelor în Irak fără votul aleşilor. În cazul lui Obama, folosirea puterii executive a definit ultimii săi ani în Biroul Oval, în numeroase cazuri el renunţând să conlucreze cu ceea ce consideră recalcitranţii republicani, care au câştigat Camera Reprezentanţilor în 2010 şi Senatul în 2014. Acum, republicanii afirmă că Obama a abuzat de putere şi au vrut proiectul de lege asupra Iranului pentru a echilibra balanţa.
Ca urmare, în cazul unui acord final în dosarul nuclear iranian, Barack Obama nu va putea ridica direct nici o sancţiune contra Iranului. Timp de 30 zile, Congresul va avea -posibilitatea de a aproba ridicarea sancţiunilor, de a vota contra sau să nu facă nimic. Dacă aleşii ar vota împotriva ridicării sancţiunilor, preşedintele are la dispoziţie 12 zile pentru a-şi opune votul, după care Congresul va dispune de zece zile suplimentare pentru a surmonta vetoul printr-un nou veto al majorităţii de două treimi, relatează Huffington Post. În media americană reacţia la acest compromis este diferită. Cotidianul conservator Arizona Republic salută hotărârea majorităţii republicane în Congres „care a permis redarea unui rol important în marile decizii geopolitice aleşilor americani”.
Pentru cotidienele liberale, textul adoptat de Comisia de Afaceri Externe din Senat şi care urmează a fi supus ambelor Camere reprezintă o ameninţare pentru negocierile în curs cu Iranul. „Acţiunea Comisiei de Afaceri Externe din Senat a slăbit considerabil preşedintele”, arată New York Times. De ce a acceptat Barack Obama acest compromis? Pentru că „nu avea de ales”, susţine Washington Post, subliniind că numeroşi democraţi susţin această iniţiativă.
Nemulţumire la Teheran
Preşedintele iranian, Hassan Rohani, a minimalizat potenţiala ameninţare a unei acţiuni a Congresului american contra unui acord nuclear cu marile puteri, afirmând că Iranul nu negociază cu Congresul, ci cu un grup numit „5 plus 1”. Iranul cere ca sancţiunile să fie ridicate în ziua intrării în vigoare a acordului final. „Nu negociem cu Senatul american, nu negociem cu Camera Reprezentanţilor americani”, a declarat Rohani la televiziunea iraniană, subliniind că „ceea ce spune Senatul american, ce vrea Camera Reprezentanţilor, ceea ce caută radicalii în SUA, ceea ce spun mercenarii în regiune nu priveşte nici naţiunea noastră, nici guvernul nostru”. Rohani a cerut marilor puteri să accepte un acord nuclear „demn”, care „respectă naţiunea iraniană” şi a asigurat că Teheranul este „flexibil” în negocieri.
În Congres, ostilitatea faţă de Teheran este prezentă în special în rândul republicanilor, care au denunţat concesiile lui Obama faţă de iranieni în acordul-cadru din 2 aprilie de la Lausanne încheiat între Iran şi ţările „5 plus 1” (China, SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Germania). Mulţi sunt partizanii unei linii dure şi resping orice acord care nu dezmembrează în totalitate capacităţile iraniene de îmbogăţire a uraniului, ceea ce Administraţia Obama consideră a fi imposibil.
