Președintele rus, Vladimir Putin, a aprobat vineri o nouă doctrină militară, mai agresivă, care se dorește o ripostă la desfășurarea de forțe NATO în Europa de Est și la instalarea elementelor scutului antirachetă în regiune. România devine, astfel, alături de Polonia și țările baltice, una dintre țintele prioritare ale noului imperialism rus.
Conform strategilor militari ruși, Rusia se confruntă cu amenințări din partea unor națiuni străine care „instalează“ guverne ostile intereselor Moscovei în țările aflate la granița rusă. Altfel spus, Putin și generalii săi trăiesc cu impresia că Statele Unite creează un cordon cu care vor să îngrădească Rusia și în acest scop „instalează“ guverne-marionetă în statele învecinate. Teza fundamentală a gândirii strategice ruse, pe care nu pare s-o conteste nimeni la Moscova, este că revolta ucrainenilor împotriva regimului lui Viktor Ianukovici a fost orchestrată de Occident și mai ales de americani pentru a submina Rusia și că Guvernul de la Kiev nu este decât un instrument ostil în mâinile Washingtonului. Ca atare, invazia Ucrainei și anexarea Crimeii au fost acțiuni de apărare față de agresiunea occidentală. În schimb, americanii – care au părăsit Irakul demult și ieri s-au retras oficial și din Afganistan – sunt vinovați de „acte contrare legilor internaționale îndreptate împotriva suveranității, independenței politice și integrității teritoriale ale statelor“ și „amenință pacea internațională, securitatea și stabilitatea regională și globală“.
Amenințarea americană mai constă și în „crearea și desfășurarea de sisteme strategice globale antibalistice care subminează stabilitatea globală existentă și echilibrul de putere în ceea ce privește capabilitățile nucleare, precum și în implementarea conceptului „loviturii prompte“ și intenția de a desfășura arme în spațiu precum și arme convenționale de precizie pe glob“.
Ultima parte se referă la așa-numitul „Prompt Global Strike“ un sistem lansat în 2010 prin care armata americană urmărește să devină capabilă să lovească orice țintă de pe glob în interval de o oră cu arme convenționale de mare precizie. Sistemul presupune lansarea din aer de pe uscat, de pe apă, dar și de pe orbită, a unor rachete și arme de înaltă tehnologie care să înlocuiască prin precizie și eficiență, armele nucleare. Cum Rusia contează în primul rând pe arsenalul său nu-clear ca forță de descurajare – abia în actuala doctrină menționează „desfășurarea de armament strategic de precizie ca măsură de descurajare“, fără a preciza despre ce arme este vorba –, sistemul american este perceput ca o amenințare la adresa doctrinei „distrugerii reciproce asigurate“ moștenite din perioada Războiului Rece.
Obsesia scutului antirachetă
Partea despre scutul antirachetă ne privește în măsura în care România va găzdui 24 de interceptoare în cadrul sistemului de apărare antirachetă care mai include un sistem radar în Turcia și sistem de rachete interceptoare în Polonia. Acestea sunt destinate rachetelor balistice cu rază scurtă și medie din Orientul Mijlociu și nu împotriva rachetelor intercontinentale rusești. Cu toate acestea Rusia insistă că scutul antirachetă reprezintă o amenințare la adresa capacității sale de descurajare nucleară, în pofida faptului că Statele Unite au oferit Moscovei cooperare deplină, mai puțin dreptul de veto asupra lansării și chiar au renunțat la faza a patra a dezvoltării sistemului care viza rachetele cu rază lungă. Motivele pentru care rușii își manifestă opoziția față de scut sunt altele. În primul rând, pretinsa amenințare reprezentantă de scut este un pretext pentru a dezvolta rachete intercontinentale performante. În aceeași zi în care a fost semnată noua doctrină, armata rusă a testat cu succes o nouă astfel de rachetă RS-24 Yars. Celălalt motiv este menținerea presiunii militare asupra Europei și a Europei de Est cu predilecție. La începutul lunii, Rusia a transportat în exclava Kaliningrad rachete Iskander, care pot lovi ținte aflate până la 480 de kilometri cu încărcături convenționale sau nucleare. Ulterior le-au retras, dar Moscova amenință regulat că va desfășura permanent aceste rachete în acest teritoriu situat între Polonia și Lituania.
Acuzațiile aduse în noua doctrină militară rusă Statelor Unite și NATO, care nu au făcut decât să desfășoare forțe minime de descurajare în statele aliate din flancul estic, sunt un semn că politica Rusiei față de estul Europei va fi din ce în ce mai agresivă în viitor.
