Viitorul reglementărilor financiare se joacă în Chile, unde ieri şi azi Comitetul Basel trebuie să stabilească noile reguli, pe fondul înfruntărilor dintre Europa şi SUA.
Reuniunea principalilor responsabili pentru reglementarea financiară internaţională la Santiago de Chile are ca temă definirea noilor reguli mondiale asupra fondurilor proprii, dar riscă să fie perturbată de recenta creştere a tensiunii între cele două maluri ale Atlanticului privind încadrarea băncilor.
Şapte ani după reuniunea din Pittsburgh, în cursul căreia G20 a făcut progrese în avansarea armonizării regulilor, reuniunea din Santiago vizează terminarea completă a acestui proces menit să evite o nouă criză monetară devastatoare de amploarea celei din 2007-2008.
Această instanţă însărcinată să elaboreze regulile bancare mondiale din 1974 şi ieşirea din vechiul sistem monetar Bretton Woods, a pus pe agendă o ordine de zi deosebit de delicată: stabilirea noilor norme pentru capitalurile proprii care se vor aplica din 2019 tuturor băncilor lumii, din Washington la Moscova, din Paris la Tokio, cu scopul întăriri solidităţii sistemului financiar.
Europa se teme că noile reguli vor fi defavorabile băncilor sale şi intenţiile afişate de Donald Trump complică datele.
Obiectivul acestei noi reglementări reprezintă ultimul capitol al unui pachet de reguli globale, zis „Basel III“. Aşa cum arată experţii, între creşterea firavă, Brexit şi alegerea lui Donald Trump în SUA, niciodată contextul nu a apăsat atât de greu ca în acest final al anului 2016. Niciodată nu a făcut exerciţiul atât de dificil pentru băncile centrale şi autorităţile de tutelă membre ale Comitetului Basel.
Prima lor provocare este conceperea de reguli mai stricte, asigurând că fondurile proprii ale băncilor vor fi bine ajustate riscurilor (credite, taxe, pieţe…) fără a se interpune în prima lor meserie, mai esenţială ca niciodată pentru revenirea la creştere – finanţarea economiei. În Europa, băncile şi numeroşi responsabili politici se opun noilor reguli avute în vedere, regrupate sub denumirea „Basel IV“, considerate defavorabile vechiului continent.
De partea americană, părerea este că acest Comitet Basel trebuie să rămână ferm. Acestui dezacord i se adaugă voinţa afişată de Trump de revenire la legea Dodd-Frank, adoptată în 2010 în SUA, ale cărei 22.000 de pagini înglobează o parte semnificativă a arsenalului mondial de reglementări. Pentru preşedintele ales, regulile intrate în vigoare după criza din 2007-2008, au apăsat asupra creşterii şi a pieţei locurilor de muncă în SUA.
Contextul politic este propice divergenţelor între europeni şi americani în ce priveşte detaliile noilor reguli.
„Fiecare pentru sine“
Potrivit lui David Wright, fost înalt responsabil al Comisiei Europene, „într-o lume a pieţelor interconectate şi integrate, «fiecare pentru sine» constituie cea mai proastă abordare politică posibilă din partea celei mai puternice ţări din lumea occidentală, care deţine cele mai mari pieţe financiare“. Unii deputaţi europeni au motivat declaraţiile lui Trump pentru a cere o amânare a deciziilor privind noile reguli bancare până când Washingtonul îşi clarifică poziţiile.
Propunerile dezvăluite zilele trecute de Comisia Europeană, între care punerea în aplicare ar putea constrânge grupurile bancare străine – în special americane – implantate în UE, să-şi crească fondurile proprii, ar putea în acelaşi timp să alimenteze tensiuni.
Regulile dezbătute la Santiago includ între altele un model „standard“ de evaluare a riscurilor activelor înscrise în bilanţurile băncilor, cum ar fi creanţele ipotecare sau creditele întreprinderilor, chemate să se substituie multiplelor modele interne utilizate de bănci. „Multe bănci au recurs la propriile lor estimări privind riscurile pentru a justifica un nivel slab al fondurilor proprii de reglementare, maximizându-şi astfel rentabilitatea“ a declarat Stefan Ingves, preşedintele Comitetului Basel.
Sub presiunea Europei şi a Japoniei, experţii Comitetului Basel ar putea atenua noile reguli financiare, cu scopul asigurării unui consens.
