Mulţi copii refugiaţi ajung în Uniunea Europeană neînsoţiţi şi au nevoie de asistenţă medicală, psihologică, hrană şi găzduire pe termen lung, au arătat experţi internaţionali, informează Mediafax.
Situaţia refugiaţilor din Europa a fost analizată de experţi din domeniul protecţiei copilului şi sănătate din peste 50 de ţări, în cadrul Conferinţei Regionale Europeane a Societăţii Internaţionale pentru Prevenirea Abuzului şi Neglijării Copilului (ISPCAN), organizată la Bucureşti.
Specialiştii au încercat să identifice, plecând de la experienţa mai multor state care deja s-au confruntat cu valuri de refugiaţi, nevoile copiilor refugiaţi, dar şi ale susţinătorilor acestora, familii sau rudele apropiate, alături de care aceştia îşi părăsesc ţara natală.
Potrivit estimărilor făcute, din aprilie 2011 şi până în prezent, aproape două milioane de sirieni şi-au părăsit ţara din cauza conflictelor, iar 800.000 dintre aceştia trăiesc în tabere organizate de-a lungul propriei graniţe.
Turcia şi Libanul au preluat cea mai mare parte a refugiaţilor, în tabere în care aceştia au acces limitat sau inexistent la servicii medicale, sociale, educaţie, şi în general la o viaţă normală.
Experţii internaţionali au arătat că mare parte dintre sirienii care îşi părăsesc abia acum ţara se îndreaptă către statele central şi vest-europene, generând un flux masiv de refugiaţi, printre ei fiind şi copii, care uneori nu supravieţuiesc drumului sau care sunt în pericol să devină victime ale abuzurilor, violenţei şi traficului de persoane.
„Este clar că aici nu mai este în discuţie accesul la educaţie al unor copii, ci de acces la hrană, adăpost şi protecţie. (…) Autorităţile trebuie să se asigure că aceştia rămân alături de familiile şi/sau însoţitorii lor, sunt înregistraţi, transportaţi şi găzduiţi în condiţii propice. Fie că un copil cere asta, fie că nu, trebuie să i se asigure ceea ce este în interesul oricărui copil”, a spus reprezentantul Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), Carolina Marin.
Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, a subliniat că indiferent dacă un minor are statut de refugiat sau nu, el trebuie privit ca un copil, cu toate drepturile ce decurg din asta.
„Aceşti copii şi familiile lor se află acum pe stradă, fără condiţii normale de viaţă. Dar primul lucru de care trebuie să ne asigurăm este ca ei să rămână alături de familie, să li se garanteze accesul la procedurile legale pentru a ajunge în state în care să le fie protejate interesele şi să primească ajutor specializat pentru nevoile lor. Iar dincolo de ceea ce se întâmplă în Europa, sunt necesare eforturi reale pentru reducerea şi eliminarea conflictelor care au generat în primul rând criza actuală”, a spus oficialul UNICEF.
Un medic pediatru din Liban, oficial ISPCAN, Bernard Gerbaka, a declarat, la conferinţa de la Bucureşti, că îşi aminteşte mai degrabă de copiii pentru care nu mai poate face nimic decât de cei pe care reuşeşte să îi salveze.
„Mă gândesc mereu ce aş fi putut face pentru a-i salva, ce pot face pentru alţi copii care vor suferi în acelaşi mod? Sute de mii de copii pe care îi vedem de-a lungul vieţii pot ajunge în situaţia acelui copil al cărui trup zăcea în urmă cu câteva săptămâni, neînsufleţit, pe malul mării. Această imagine a făcut înconjurul lumii, după o altă tragedie, în care câteva zeci de copii şi adulţi au fost găsiţi morţi într-un camion, în Austria. Toţi aceşti copii sunt luaţi din căminul lor şi puşi la drum lung. Depinde de noi să readucem fericirea în viaţa lor. Produci adrenalină ca să-i salvezi, produci endorfine când îi salvezi”, a spus medicul, recunoscând în acelaşi timp că în momentul apariţiei primilor refugiaţi sirieni în Liban, nu exista o activitate organizată pentru protecţia lor.
El a precizat că foarte important este rolul organizaţiilor neguvernamentale, însă intervenţia acestora trebuie să fie sprijinită de către guverne.
„Mi s-a spus: OMS ştie totul şi nu face nimic. Eu spun: OMS nu ştie nimic şi face de toate! ONG-urile ajută refugiaţii. Ajutaţi şi voi ONG-urile! Pe lângă asta, oferiţi şi adăpost, şi căldură, recunoaştere şi dragoste faţă de copii”, a subliniat medicul libanez.
Experţii internaţionali au precizat că dincolo de identificarea nevoilor copiilor refugiaţi, trebuie identificate şi soluţiile de care au nevoie organizaţiile şi instituţiile care lucrează cu refugiaţii, astfel încât profesioniştii şi voluntarii să poată acţiona eficient pentru ameliorarea situaţiei acestora, dar în special pentru a fi capabili să garanteze respectarea drepturilor omului şi implicit ale copiilor.
În acest context, Prerna Humpal, de la Eurochild, a amintit şi importanţa pe care o are implicarea autorităţilor europene, în contextul în care statele de pe continent promovează intens respectarea drepturilor şi bunăstarea copiilor.
Kornilia Hatzinikolaou, de la Agenţia Ministerială pentru Sănătate Mintală şi Servicii Sociale din Grecia, a prezentat un amplu plan de acţiune menit să sprijine copiii aflaţi în situaţii dificile.
Ea a precizat că, de la începutul acestui an, peste 250.000 de refugiaţi au tranzitat Grecia, în drumul lor către statele europene bine poziţionate economic, iar zeci de mii de copii, însoţiţi sau nu, se află printre adulţii plecaţi din Siria.
„Pentru ei, dar nu numai, migraţia este riscantă şi plină de pericole. Departe de casă, şcoală, familie şi prieteni, s-au confruntat cu războiul, ruina, violenţa şi rasismul. Nu au noţiuni privind drepturile lor. Minorii neînsoţiţi, cel mai des, şi-au pierdut rudele în conflictul din ţară şi au nevoie de asistenţă medicală, psihologică, hrană, găzduire pe termen lung. Ca şi adolescenţii, de altfel”, a spus reprezentanta Greciei.
Aceasta a făcut şi o serie de recomandări pentru instituţiile implicate în asistenţa refugiaţilor-copii, prima fiind asigurarea unui sistem de protecţie pentru toţi minorii neînsoţiţi. Ea a mai spus că la fel de importantă este prezenţa translatorilor, care să îi informeze cu privire la drepturile pe care le au şi la procedurile pe care trebuie să le urmeze în drumul lor, dar şi amplasarea unor grupuri speciale de intervenţie la graniţe, formate din reprezentanţi ai poliţiei sau instituţii similare, psihologi, asistenţi sociali şi medici, pregătiţi pentru intervenţie rapidă.
De asemenea, ea a recomandat dezvoltarea unui sistem de identificare cât mai rapidă a copiilor care au nevoie de asistenţă medicală sau psihologică şi asigurarea tratamentului necesar în instituţii specializate, dar şi gândirea unui sistem care să asigure plasamentul temporar (sau permanent) al minorilor neînsoţiţi în familii din ţara pe care o tranzitează – cu obligaţia de a alege cu grijă şi de a califica familia respectivă în îngrijirea copiilor refugiaţi.
Lista cu recomandări se adresează autorităţilor publice, societăţii civile, organizaţiilor internaţionale, profesioniştilor şi voluntarilor, pentru a facilita colaborarea dintre aceştia.
Alte cinci recomandări au fost făcute pentru profesionişti şi organizaţii nonguvernamentale: personal cât mai numeros (medici şi asistente, specialişti în construcţii – pentru asigurarea unor locuinţe temporare, cel puţin), traducători, personal calificat care să se asigure că drepturile copiilor sunt respectate, provizii (hrană, medicamente, haine şi obiecte de igienă personală) şi, nu în ultimul rând, sprijin acordat profesioniştilor din teren, voluntari sau nu, pentru prevenirea extenuării.
Conferinţa Regională Europeană ISPCAN este organizată în premieră la Bucureşti, în colaborare cu Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copii, tema abordată în acest an fiind „În primul rând copiii! Răspunsuri intersectoriale şi de colaborare la abuzul, neglijarea şi exploatarea copilului”.
