Acuzat de „înaltă trădare“, blogul german Netzpolitik face obiectul unei largi susţineri, iar demiterea procurorului federal nu a oprit criticile, care vizează acum guvernul cancelarului Merkel.
Vii proteste în media germană, o manifestaţie de susţinere sâmbătă la Berlin, marţi demiterea procurorului federal – în câteva zile, ancheta pentru „înaltă trădare” deschisă contra a doi ziarişti ai blogului Netzpolitik şi a surselor lor „necunoscute” a devenit o afacere de stat. Lansat în 2002, recompensat de câteva ori, blogul şi-a făcut o predilecţie din apărarea libertăţilor fundamentale pe Internet şi a publicat mai multe anchete asupra afacerilor de supraveghere numerică.
Dezvăluirile asupra activităţilor Oficiului federal de protecţie a Constituţiei (BfV), serviciile secrete interne germane, i-au adus pe Markus Beckedahl (foto), fondatorul şi redactorul-şef al site-ului online şi pe ziaristul Andre Meister în ochiul ciclonului. Punerea lor sub acuzaţie pentru violarea secretelor de stat a suscitat o importantă mobilizare în favoarea libertăţii presei, înainte de a deveni o criză politică ce a antrenat trimiterea la pensie anticipată a procurorului federal de către ministrul german al Justiţiei.
Afacerea a început pe 25 februarie 2015, cu publicarea pe blogul german a unui articol ce conţinea extrase din documente ale BfV care nu erau destinate publicării. Totodată, blogul a dezvăluit existenţa unui buget secret alocat în 2011 de BfV pentru supravegherea şi exploatarea vastelor cantităţi de date numerice, în special asupra reţelelor sociale. Două luni mai târziu, pe 15 aprilie, blogul a dezvăluit în detaliu organizarea unei unităţi a BfV dedicată „ameliorării şi extinderii capacităţilor de supraveghere a Internetului, inclusiv prin „metode ne-convenţionale”.
Documente secrete
De fiecare dată, site-ul a reprodus documentele originale, practică devenită curentă după dezvăluirile făcute de Edward Snowden despre NSA. În februarie, preşedintele BfV, Hans Georg Maashen, a depus plângere contra X pentru divulgarea de „secrete de stat”. Pe 13 mai, procurorul federal german, Harald Range, a deschis o anchetă pentru „înaltă trădare” vizând doar sursa potenţială. Netzpolitik a denunţat o „tentativă de intimidare” pentru intimidarea ziariştilor şi surselor lor. Pe 30 iulie, cei doi ziarişti află că ei sunt ţinta, pentru astfel de acuzaţii riscând între 1 şi 15 ani de închisoare.
„Înaltă trădare”, capul de acuzare oficial contra lui Meister şi Beckedahl invadează reţelele sociale, media se indignează de această afacere denunţând aproape unanim o violare a libertăţii presei. Pe 1 august, peste 2.000 de persoane au manifestat la Berlin, publicul cerând demisia persoanelor implicate – au cerut plecarea lui Range, Maashen şi a lui Maas, ministrul Justiţiei. Pe 4 august, Maas obţine susţinerea cancelarului Angela Merkel şi Range este demis. În plan internaţional, Germania are reputaţia unei ţări unde libertatea presei este garantată, de aceea reacţiile au fost atât de virulente.
Retro-„afacerea Spiegel“
Afacerea Netzpolitik este considerată atacul cel mai grav la adresa libertăţii presei în Germania, după 1962, ultima oară când presa germană a fost acuzată de „înaltă trădare”. A fost „afacerea Spiegel”. Săptămânalul publicase, în plină criză a rachetelor din Cuba, documente secrete ce dezvăluiau carenţele apărării vest-germane. Sediile publicaţiei au fost percheziţionate şi mai mulţi dintre responsabili au fost încarceraţi. Ancheta a provocat manifestaţii în întreaga ţară şi l-a costat postul pe ministrul Apărării de atunci, Franz Josef Straus. În 1965, Curtea federală a considerat în final că nimic nu stabilea divulgarea secretelor de stat.
