Într-un interviu pentru CNN, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a relatat că viaţa i-a fost ameninţată de pucişti când se afla în staţiunea Marmaris. Numai că, pentru moment, condiţiile exfiltrării sale rămân pierdute în ceaţă. Evocarea unei încercări de atac asupra preşedintelui, aflat în staţiunea Marmaris în timpul tentativei de lovitură de stat a apărut mult după dejucarea acesteia.
UE, SUA şi NATO şi-au înmulţit apelurile către Ankara de a respecta statul de drept în contextul represiunii care a luat amploare. Maşina judiciară este lansată şi mii de militari, între care 103 generali şi amirali turci, au fost arestaţi şi vasta operaţiune de preluare a controlului de către regimul Erdogan continuă.
Premierul Yldirim a respins „orice spirit de răzbunare“ pentru că „aşa ceva este absolut inacceptabil într-un stat de drept“. Dar imaginile brutalităţilor comise contra soldaţilor pucişti, semnele de tortură de pe feţele generalilor armatei îl contrazic. Confruntat cu reacţia lumii occidentale, Erdogan a decis să utilizeze CNN, pentru a-şi motiva excesele. El a explicat destul de vag cum viaţa sa a fost ameninţată de pucişti când se afla în staţiunea Marmaris: „dacă rămâneam 10, 15 minute în plus în hotel, m-ar fi ucis, răpit sau mutat undeva“. A adăugat, totodată, că va accepta reintroducerea pedepsei cu moartea dacă va decide Parlamentul şi a precizat că va fi „luată o decizie importantă“ în cadrul reuniunii Consiliului de securitate naţională, miercuri la Ankara.
Anihilarea armatei
Instabilitatea în curs din Turcia îngrijorează lumea occidentală, care realizează că acest stat membru NATO nu mai dispune de o armată aptă să participe la operaţiunile Alianţei. Trebuie spus că sunt continuate percheziţii în baza de la Incirlik, a cărui comandant a fost arestat, acuzat de implicare în lovitura de stat. Sunt analişti care evocă un plan care ar viza destabilizarea UE, a NATO, a alianţelor Turciei cu UE şi SUA. În UE, primul pas a fost făcut prin Brexit, în NATO, destrămarea a început prin neutralizarea armatei turce şi deci a Turciei. Erdogan a reuşit o lovitură de stat islamică, o revoluţie islamică împotriva kemalismului, a statului laic, şi vizează destabilizarea şi scoaterea armatei din sistem şi implicit destabilizarea NATO, care nu mai poate coabita cu o armată neutralizată.
Exploatarea popularităţii
Preşedintele turc îşi cheamă partizanii în stradă pentru a demonstra că beneficiază de susţinere populară, îi electrizează şi manipulează cu discursuri populiste bine orientate – aşa cum s-a văzut în ce priveşte reintroducerea pedepsei cu moartea.
Liderul autoritar al Turciei vrea reinstaurarea pedepsei cu moartea şi cere insistent extrădarea imamului Fethullah Gülen, fost aliat care l-a susţinut în ascensiunea la putere, aflat în exil în SUA din 1999, și pe care îl acuză că este creierul puciului. Yldirim a anunţat că Ankara a trimis Washingtonului „dosare“ asupra implicării lui Gülen în puci, dar predicatorul a respins într-un interviu apărut luni în SUA, orice responsabilitate. „Într-un peisaj precum cel din Turcia nu mai este posibil să vorbeşti despre democraţie, Constituţie, de o formă de guvernare republicană“, a acuzat opozantul exilat. Din cauză că SUA cer dovezi pentru a accepta extrădarea lui Gülen, direct sau voalat, Erdogan şi unii miniştri acuză şi SUA în legătură cu tentativa de puci.
Pedeapsa cu moartea
Statele Unite, UE şi NATO au avertizat Ankara împotriva tentaţiei unei represiuni generalizate şi a restabilirii pedepsei cu moartea. Şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a făcut apel la „respectarea statului de drept şi a democraţiei“ şi a subliniat că o ţară care aplică pedeapsa cu moartea nu poate accede în UE. Şi Turcia este candidat la aderarea în Uniune. Miniştrii de Externe ai statelor membre UE, reuniţi la Bruxelles, vor lua o decizie comună faţă de Turcia în prezenţa secretarului de stat american, John Kerry. Şeful diplomaţiei americane a lansat un avertisment Turciei, precizând că „NATO are exigenţe în termeni de democraţie“. „Mulţi oameni au fost arestaţi, şi arestaţi rapid. Sper că vom putea lucra în mod constructiv şi evita o revenire în trecut“.
De asemenea, cancelarul german, Angela Merkel, într-o convorbire cu Erdogan, l-a avertizat împotriva reintroducerii pedepsei capitale, care ar pune capăt oricărei perspective de intrare a ţării sale în UE, şi şi-a exprimat îngrijorarea faţă de epurările în curs. În această convorbire, Merkel a subliniat „foarte clar“ că Germania, ca şi UE în ansamblul său, refuză pedeapsa cu moartea, aceasta „neavând compatibilitatea cu o aderare la UE“.
Intrebări
Demn de Machiaveli
De duminică 17 iulie, după eşecul puciului din Turcia, Recep Tayyip Erdogan a lansat o vastă operaţiune pentru a prelua controlul total al ţării. Pentru Al-Monitor, aceste măsuri suscită numeroase semne de întrebare. „Rapiditatea şi anvergura acţiunii Executivului sunt remarcabile. Totul dă impresia că Guvernul şi Erdogan au pregătit o tentativă de lovitură de stat“. Pentru Kapitalis, această tentativă de preluare a puterii ar putea foarte bine să fie în realitate o „înscenare minuţios orchestrată“ de preşedinte „pentru a-şi întări puterea absolută“. O strategie „în linia învăţămintelor lui Machiaveli, filosof italian care a teoretizat arta guvernării şi care dă sfaturi despre „simularea, inclusiv complotul, pentru debarasarea de inamici“. Machiaveli preconizează chiar, dacă este necesar, utilizarea represiunii, dar făcută dintr-o lovitură, pentru a nu lăsa posibilitatea reînceperii. Site-ul tunisian conchide: „potrivit aparenţelor de astăzi, secretul este chiar în ochii noştri“.
Peste 20.000 de membri din poliţie, din administraţia publică, din sistemul judiciar şi din armată au fost arestaţi sau suspendaţi după eşecul puciului şi este în curs procesul de sufocare a disidenţei.
