În 1996, Nadejda Makovețkaia, tehnician la un laborator situat într-o suburbie a Moscovei, Serghiev Posad, a murit după ce s-a tăiat din greșeală în timp ce încerca să extragă sânge de la un cal infectat cu Ebola. Oficialii ruși au justificat moartea laborantei susținând că aceasta purta mai multe rânduri de echipament protector, dar, în pofida măsurilor luate, accidentul s-a produs pentru că lucra cu un animal neobișnuit de mare pentru un experiment de laborator. Mai mult, tehniciana a ascuns incidentul, iar când devenise limpede că a fost infectată și a decis să mărturisească, era deja prea târziu. Nadejda a murit la scurt timp și a fost înmormântată într-un sac umplut cu hipoclorit de calciu. Singura problemă cu aceste justificări era că laboratorul aparținea Ministerului Apărării, Nadejda Makovețkaia lucra cu o tulpină extrem de agresivă și mortală a virusului, că laboratorul de la Serghiev Posad fusese folosit în perioada sovietică pentru a dezvolta arme biologice și că guvernul rus interzisese, cel puțin oficial, experimentele militare cu virusuri mortale încă din 1991. Potrivit Washington Post, în pofida eforturilor de transparentizare, activitățile laboratorului de la Serghiev Posad au rămas, până în ziua de azi, secrete.
Al doilea incident s-a petrecut opt ani mai târziu, în 2004, la mii de kilometri distanță, la Novosibirsk, la centrul de cercetare virusologică Vector. Victima, o altă laborantă, pe nume Antonina Presniakova, în vârstă de 46 de ani, nu mai lucra cu cai, purta cel puțin două rânduri de mănuși de protecție când a încercat să extragă sângele unui cobai infectat și s-a înțepat din greșeală și nici nu a încercat să ascundă incidentul, ci l-a raportat pe loc. Presniakova a fost spitalizată imediat, dar, în pofida tratamentului, a murit două săptămâni mai târziu.
Potrivit Washington Post, incidente în care tehnicieni ai unor laboratoare care cercetau Ebola au intrat în contact cu virusul au existat și în Statele Unite, Marea Britanie și Germania, dar singurele cazuri de pierderi de vieți omenești cunoscute în lume sunt cele din Rusia. Deci, ce le face atât de periculoase?
Un trecut murdar
Cele două laboratoare unde s-au produs incidentele au făcut parte dintr-un complex de laboratoare destinate războiului biologic, unde au avut loc experimente în care nu numai că au fost testați agenți patogeni mortali, dar s-a încercat manipularea genetică a celor mai periculoase tulpini pentru a crea virusuri noi și mai letali. Fostul președinte rus, Boris Eltin, a confirmat existența acestui program secret la începutul anilor ’90 în discuțiile cu oficialii americani și a oprit cercetările în domeniul dezvoltării armelor biologice. Ulterior, fiecare administrație americană a trimis în Rusia și în fostele republici sovietice experți, bani și resurse pentru a participa la securizarea agenților patogeni periculoși și a sprijini tranziția spre cercetarea pașnică în cadrul unor laboratoare civile, inclusiv Vector, una dintre cele două locații mondiale unde sunt depozitate tulpini de variolă, boală eradicată pe plan mondial (cealaltă se află în Statele Unite).
Experții americani au strâns date despre cercetările rușilor și au vizitat laboratoare și centre dintre care unele păreau scoase din filme de groază de serie B. Observatorii americani au vizitat facilități de testare a virusurilor unde câinii, maimuțele și alte animale infectate erau ținute în aer liber. În pofida acestei deschideri inițiale și a progreselor realizate de atunci, rușii nu au acordat niciodată acces americanilor sau oricui altcuiva la laboratoarele militare, nu au oferit niciodată informații complete despre cercetările în domeniul armelor biologice și nu au spus niciodată dacă și cum au eliminat agenții patogeni deja transformați în arme biologice.
Washington Post citează cercetări istorice recente care scot la lumină detalii noi despre eforturile sovieticilor de a face arme dintr-o gamă largă de patogeni, de la bacteria antraxului la virusurile care provoacă febra Marburg și Ebola. Potrivit acestor studii, cea mai mare parte a cercetărilor a fost dedicată găsirii unui vaccin care să protejeze trupele Armatei Roșii de boală, dar o parte a cercetărilor s-a concentrat asupra optimizării creșterii virusului și izolării părților din genom care îl fac mai letal, susține Raymond Zilinskas, microbiolog și coautor al unei cărți despre „Programul Sovietic de Arme Biologice“ apărută în 2012.
În vreme ce savanții sovietici lucrau în secret la manipularea virusului, alte echipe aveau sarcina să construiască facilități destinate fermentării și producției pe scară industrială a agenților patogeni modificați, afirmă Zilinskas, care subliniază că nu există decât un singur motiv pentru producția de virusuri pe scară largă: atacul. Serghei Popov, un fost cercetător al Vector, între timp „defectat“ în Statele Unite, a descris un program în cadrul căruia s-a încercat crearea unui agent complet artificial care să dea simptome noi și care să nu poată fi tratat.
În cele din urmă, scrie cotidianul american, eforturile rușilor de a realiza o formă mai letală de Ebola par să fi eșuat. Tulpinile obținute prin mutație genetică au murit foarte repede, iar sovieticii au ajuns la concluzia că Ebola nu este potrivită pentru războiul bio-logic sau terorism, prin comparație cu virusuri precum variola sau antraxul. Lucrurile ar fi putut însă evolua cu totul altfel, avertizează biologul american, care amintește că pe vremea lui Eltin știința modificării genetice era încă la început.
„Mulți, dacă nu chiar toți agenții recombinați nu erau nici măcar pe-aproape de scopul transformării lor în arme biologice“, afirmă Zilinskas, dar, avertizează el, „trebuie să presupunem că orice forme bacteriale sau virale modificate genetic au fost create, ele se află stocate undeva în depozitele Ministerului Apărării al Federației Ruse“.
Potrivit Washington Post, există cel puțin patru laboratoare militare de cercetări biologice unde nimeni, nici Statele Unite, nici ONU, nu a avut niciodată acces și unde cercetările continuă în secret. În afară de cele de la Serghiev Posad și Novosibirsk, celelalte două se află la Ecaterinburg și Kirov.
Săptămâna trecută, Valeri Cereșnev, președintele Comisiei de Cercetare Științifică a Dumei de Stat ruse, a declarat pentru agenția Tass că „vaccinurile pentru Ebola sunt gata“ și că se poate trece la producția lor.
