Întâlnirea „ultimei şanse“ pentru evitarea unui „război total“ în Ucraina, începută miercuri seară la Minsk, s-a încheiat ieri dimineaţă, după 17 ore de negocieri strânse între cei patru participanţi – preşedinţii ucrainean, Petro Poroşenko, rus, Vladimir Putin, francez, François Hollande, şi cancelarul german, Angela Merkel –, care au anunţat un acord de pace pentru evitarea unei băi de sânge în Donbas, începând de duminică, 15 februarie, şi crearea unei zone demilitarizate extinse în Ucraina. În timpul negocierilor, 50 de tancuri au intrat din Rusia în Ucraina şi 9 civili au fost ucişi în atacurile separatiştilor.
Acordul asupra conflictului din Ucraina, smuls după 17 ore de negocieri aprinse şi anunţat joi dimineaţă la Minsk, este imperfect şi fragil. Cancelarul german, Angela Merkel, avertiza ieri că persistă „mari obstacole”, preşedintele Hollande evoca „o speranţă serioasă, deşi totul nu este încă desăvârşit”, iar liderul rus, Vladimir Putin, declara că încetarea focului va intra în vigoare duminică, 15 februarie, şi a cerut Kievului o reformă constituţională pentru respectarea drepturilor ruşilor din estul ţării. Iar preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a minimalizat speculaţiile asupra unei posibile încetări a focului, acuzând Rusia că impune condiţii „inacceptabile”.
Negocierile de la Minsk au durat 17 ore, în cursul cărora liderii europeni au încercat să obţină un acord pentru a pune capăt luptelor din Donbas. La un moment dat, Putin a rupt un creion sau un stilou, exasperat de absenţa progresului discuţiilor. Reuters a relatat că, potrivit unui document la care a avut acces, se discutau încetarea focului din 14 februarie, retragerea armelor grele, crearea unei zone de securitate şi revenirea la controlul frontierei dintre Rusia şi Ucraina la finele anului 2015, ca şi retragerea armatei şi a trupelor străine. Dar nu se ştie dacă documentul constituie un acord final, un proiect sau un document de lucru.
Sunt analişti care susţin că scenariul a fost scris dinainte, urmare a războiului mascat pe care îl duce Rusia în Ucraina de aproape un an, cu victime civile din ce în ce mai numeroase, oraşe distruse şi un flux continuu de refugiaţi din calea luptelor violente dintre rebelii pro-ruşi şi armata ucraineană. Vladimir Putin poate oricând să revină, ceea ce ar fi un afront pentru Merkel şi Hollande, care şi-au asumat un mare risc prin spargerea cordonului diplomatic din jurul lui Putin şi au mers la Moscova, la 6 februarie, după o escală la Kiev.
Putin îşi ţine rareori promisiunile. El nu înţelege decât raportul de forţă şi îl aplică. Rusia nu a respectat primele acorduri de la Minsk din septembrie şi a continuat să trimită combatanţi şi material militar pentru separatiştii pro-ruşi peste o frontieră asupra căreia deţine controlul. Dacă Putin nu a dat curs numeroaselor tentative de deschidere diplomatică duse de cuplul franco-german de luni de zile, este pentru că el nu încearcă să stabilizeze Ucraina. Dimpotrivă, vrea slăbirea Guvernului de la Kiev prin toate mijloacele militare, economice şi politice.
Slăbirea Kievului
Un „război total”, potrivit expresiei folosită de Hollande, ar fi o catastrofă pentru Ucraina. Experţii militari au făcut cunoscut că armata ucraineană nu are nici mijloacele şi nici strategia pentru a recuceri Donbasul, aflat sub controlul rebelilor separatişti, susţinuţi de Kremlin. O astfel de opţiune ar avea un cost uman şi social imens. În plus, europenii consideră că o astfel de strategie ar face jocul lui Putin, care ar deschide şi mai larg vanele armamentului rus către separatiştii din estul ucrainean.
În următoarele săptămâni vor avea loc negocieri dificile asupra punerii în practică a „Minsk 2”. Parametrii sunt cunoscuţi – statutul teritoriilor din estul ţării, controlul frontierei, extinderea zonei de influenţă a separatiştilor, schimbul de prizonieri. Dacă se va ajunge la un compromis final, analiştii estimează că el se va traduce printr-o formă de punere sub tutela rusească a unei părţi a teritoriului ucrainean. Important este de a şti până unde va merge această tutelă, iar un diplomat ucrainean declara că „suntrm angajaţi într-un conflict de lungă durată şi trebuie să ne pregătim să trăim cu ameninţarea Rusiei timp de 20-30 ani”.
Tactica Kremlinului
Potrivit Berlinului, acordul de la Minsk este departe de a aduce pacea în Ucraina, dar faptul că este susţinut oficial de preşedintele Putin, alături de ceilalţi trei lideri participanţi la negocieri, îi dă o anumită greutate.
Veniturile şi devizele exporturilor de petrol ale Rusiei au scăzut, economia se contractă şi unii dintre aliaţii apropiaţi ai Moscovei se întreabă încotro merge politica lui Putin. Şi, în timp ce liderul rus a decis să meargă la masa negocierilor la Minsk cu liderii Ucrainei, Germaniei şi Franţei pentru discutarea conflictului din Ucraina, el deţinea încă numeroase cărţi decisive.
De luni de zile europenii au vorbit pe o singură voce în privința Ucrainei şi au exclus o opţiune militară, pledând pentru o reglementare diplomatică. La Minsk, s-au confruntat cu realitatea că Putin păstrează controlul, precizând că este gata să utilizeze forţa militară pentru a obţine ce vrea în diplomaţie. Fiona Hill, înalt responsabil în serviciile secrete ale SUA privind Rusia între 2006 şi 2009, arată că Putin „joacă pe mai multe fronturi“. „Noi începem să vorbim despre o ripostă militară şi el începe să vorbească despre diplomaţie”. Ea a prezis că „orice nou acord de încetare a focului nu va fi decât temporar, aşa cum este şi ultimul”, pentru că Putin se deplasează constant între opţiunile diplomatice şi militare, considerând că asta îi oferă Rusiei mai multe avantaje.
Occidentul, susţine Fiona Hill, asistă la manevrele tactice ale Rusiei, în timp ce Putin menţine constant suspansul. Nu se ştie ce cărţi ascunse deţine preşedintele rus, ştiind că el a făcut cunoscută foarte clar dorinţa de divizare a UE, să întindă mâna unor ţări ca Ungaria şi Grecia, unde un nou guvern de stânga se opune unor noi sancţiuni contra Rusiei pentru implicarea în Ucraina. „Nu putem fi încrezători în nici un cuvânt al conducerii ruse”, declară Linas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei.
