Fosta adversară a preşedintelui ales Donald Trump a primit, de fapt, 1,7 milioane de voturi în plus faţă de republican, în alegerile de la începutul lunii. Și numărătoarea încă nu s-a terminat.
Hillary Clinton are 63,6 milioane de voturi, ceea ce reprezintă 48% din voturi, comparativ cu Donald Trump, care are 61,9 milioane, respectiv 46,7%, conform Cook Political Report. Numărătoarea încă nu s-a terminat, dar deja Hillary Clinton a atins un prag istoric în alegerile prezidențiale din SUA, fiind întrecută doar de Barack Obama.
Curând, Michigan, un stat de regulă democrat, își va anunța rezultatul final. Până acum, în Michigan conduce Trump, cu 11.000 de voturi.
În ciuda votului popular, în Colegiul Elector, care decide cine va fi președinte, Trump are 290 de voturi, iar Hillary Clinton 232. Președintele este desemnat de candidatul care întrunește minimum 270 de electori, și pare clar că Donald Trump este cel care a obținut majoritatea, prin victoria din statele mari Florida, Ohio și Carolina de Nord, plus Pennsylavania și Wisconsin. Însă, tocmai votul prin Colegiul Elector este pus în discuție acum, când celălalt candidat, cel care a pierdut, are un vot popular masiv. Ceilalți candidați, Jill Stein, de la Partidul Verde, și liberalul Gary Johnson au adunat șapte milioane de voturi. Dacă aceste voturi ar fi mers la Hillary Clinton, ar fi câștigat alegerile.
Donald Trump nu știe să gestioneze pierderea votului popular. Acesta a scris pe contul sau Twitter că dacă alegerile din SUA ar fi mers pe votul popular, ar fi investit în campanie în New York, Florida și California și ar fi câștigat detașat. „Colegiul Electoral este însă genial, pentru că aduce în joc și statele cele mai mici“, a susţinut republicanul. Același Trump care, pe când credea că pierde, numea Colegiul Elector „un dezastru pentru democrație“. Atitudinea noului preşedinte de ignorare a votului popular a determinat 4,5 milioane de americani să semneze o petiție prin care se cere delegaților statelor din Colegiul Electoral să acorde votul pentru Hillary Clinton.
În istoria alegerilor, au existat 157 de electori care au acordat votul contrar celui rezultat în statele pe care le reprezintă, în ciuda sancțiunilor prevăzute de lege pentru „trădarea încrederii“ electoratului. Însă n-au reușit să influențeze rezultatul final.
Tot mai multe voci cer abolirea sistemului considerat nedemocratic bazat pe Colegiul Elector. Hillary Clinton ar fi a cincea candidată care câștigă votul popular, dar pierde prin acest sistem.
În 1925, Andrew Jackson a câștigat votul popular, dar a fost numit președinte John Quincy Adams, de către Camera Reprezentanților, pentru că niciunul nu obținuse majoritatea în Colegiul Elector. În 1876, votul popular a mers la democratul Samuel J.Tilden, iar președinția la republicanul Rutherford B. Hayes. Acesta a rămas președinte, când republicanii au acceptat să-și retragă trupele din Sud.
În 1888, Benjamin Harrison a ieșit președinte, în ciuda mai-popularului democrat Grover Cleveland. În 2000, George W.Bush și Al Gore au ajuns la Curtea Supremă, care a decis renumărarea voturilor. Și a ieșit George W. Bush.
În niciunul din aceste cazuri n-a existat între candidați o asemenea diferență, masivă, a votului popular. Presiunea este uriașă pe Colegiul Elector, în timp ce Trump și-a trimis deja emisari pentru a obține susținere din afară.
