Evenimentele politice din Grecia se derulează cu repeziciune – a doua zi după victoria istorică a extremei-stânga Syriza la alegerile de duminică (36,3%), liderul formaţiunii, Alexis Tsipras, a fost desemnat premier de către preşedintele Karolos Papoulias şi după-amiază încheiase deja un acord de coaliţie cu Partidul naţionalist al grecilor independenţi (Anel). Tsipras a promis un guvern până miercuri, care va lua măsuri imediate pentru a pune în practică promisiunile din campanie – sfârşitul austerităţii, renegocierea datoriei şi relansarea creşterii economiei.
Zdrobitoarea victorie a extremei-stânga în Grecia, Syriza, i-a adus 149 locuri în Parlamentul de la Atena, din totalul de 300, cu doar două mai puţin decât necesarul (151) majorităţii absolute, în timp ce grecii, exasperaţi de anii de austeritate, speră că promisiunile liderului formaţiunii, Alexis Tsipras, 40 de ani, vor deveni realitate. Dar succesul partidului populist a alimentat temerile unei noi probleme financiare în ţara care a declanşat criza regională în 2009. Tsipras a încheiat luni un acord rapid cu Panos Kammenos, şeful micului partid al Grecilor independenţi care, asemenea Syriza, se opune planului de salvare a Greciei. Un acord cu formaţiunea de extremă-dreapta înseamnă o alianţă neobişnuită între partide situate la extremităţi opuse în spectrul politic, dar ele s-au reunit prin ura pentru programul de salvare UE/FMI pentru a ţine Grecia pe linia de plutire.
Pentru prima oară în 40 de ani, nici partidul Noua Democraţie al lui Samaras, nici PASOK de centru-stânga, cele două forţe care au dominat politica elenă după căderea juntei militare în 1974 nu vor mai fi la putere. Tsipras intenţionează să discute cu şefii altor două partide, centriştii PoTami şi comuniştii din KKE, semn că ar putea căuta susţinerea lor, chiar dacă nu vor face parte din coaliţia formală.
Formaţiunea Grecii Independenţi are o poziţie intransigentă contra imigraţiei clandestine, este în de-zacord cu Syriza asupra numeroaselor probleme sociale care ar putea crea tensiuni.
Syriza, al cărui program economic este cunoscut de câteva luni, a anunţat punerea în lucru a zece măsuri imediat după formarea guvernului, vizând ridicarea nivelului de trai al celor mai vulnerabili dintre greci, acţionând asupra nivelului salariilor şi pensiilor, dar şi introducerea de reduceri fiscale şi ajutoare sociale.
Se prevăd în special o creştere a salariului minim la 750 euro, pentru pensionari o a 13-a pensie de cel puţin 700 euro şi o mărire a pragului anual de venituri impozabile pentru particulari, scăzut la 5.000 euro, Syriza propunând 12.000 euro. Costul ansamblului acestui program este estimat la 12 miliarde euro.
Planuri măreţe, fără bani?
Cum va finanţa Syriza acest plan în timp ce ţara este în continuare exclusă de pe pieţe şi aşteaptă, din decembrie 2014, plata unei tranşe de peste 7 miliarde euro de la creditorii săi internaţionali? Cotidianul Kathimerini arată că Grecia va trebui să ramburseze, la nivelul lui 2015, 22,5 miliarde euro creditorilor europeni, din care 4 miliarde la finele lunii martie şi alte 8 în august. Dar Tsipras a promis mereu că va negocia reeşalonarea datoriei şi, mai ales, ştergerea unei părţi din ea.
Adică, după ce autorităţile de la Atena au negociat credite uriaşe pentru a scăpa ţara de la faliment, Tsipras vrea să nu mai dea banii celor care i-au împrumutat. Cu o astfel de abordare Syriza speră că va mai primi vreun ban atunci când, inevitabil, Grecia va avea nevoie? Economistul Yanis Varufakis, membru Syriza, susţine că Grecia nu trebuie să primească noua tranşă şi nici să activeze linia de credit de urgenţă propusă de partenerii europeni: „Ţara noastră trebuie să trăiască prin propriile mijloace în viitorul apropiat”.
Dosarele prioritare ale Syriza sunt sistarea măsurilor de austeritate aşa cum sunt impuse de troika FMI/UE/BCE, abolirea măsurilor nepopulare administrative. Şi cererea unui ajutor de urgenţă la Bruxelles pentru gestionarea „crizei umanitare” pe care o traversează Grecia. În afara punerii în discuţie a măsurilor de austeritate, urmează schimbări instituţionale care ar putea fi rapide – lupta contra „crimei economice” (benzină, ţigări, evaziune fiscală) care depinde direct de primul ministru, ar putea contribui la găsirea de resurse.
Distrugerea oligarhiei
Pentru Syriza, printre citadelele care trebuie distruse, media audiovizuale sunt în prima linie. Deţinute de marii magnați din ţară, ele sunt considerate adevărate organe de propagandă ale puterii. O altă promisiune a Syriza este distrugerea oligarhiei elene, acele câteva familii care controlează media, marile întreprinderi şi care ţes relaţii privilegiate cu oamenii politici. Primii vizaţi sunt armatorii greci care nu plătesc impozite pe societăţi, urmaţi de magnaţii din media. Luni, BCE şi Bruxelles au dat tonul – viitorul guvern grec trebuie să respecte acordurile încheiate între Atena şi partenerii din zona euro. În caz contrar, s-a evocat şi posibilitatea excluderii Greciei din sistemul monedei unice.
Grecia poate produce o ruptură în inima Europei
Stânga extremă a revenit la putere în Europa prin victoria Syriza în alegerile anticipate din Grecia și amenință să distrugă din interior firele fragile care leagă țările Uniunii Europene. Dezbaterea europeană între austeritate și stimulare riscă să degenereze într-o confruntare ideologică între stânga și dreapta, pe de o parte, și între nord și sud pe de altă parte.
Cu pumnii strânși agitați în aer și fluturând steaguri roșii cu secera și ciocanul, grecii au adus la putere extrema-stângă într-o țară din Europa, la 25 de ani de la prăbușirea regimurilor comuniste din estul Europei. Grecii au avut de multă vreme o legătură amoroasă nesănătoasă cu comunismul, dar acest viciu elen este pe cale să producă o ruptură ireparabilă în inima Europei.
Ce urmează, așadar, pentru Europa după provocarea aruncată de Grecia, care a votat masiv pentru un partid ce a promis să extragă țara din programul de austeritate convenit cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional? Cel mai optimist scenariu este că proaspătul prim-ministru Alexis Tsipras va ceda în fața presiunilor europene și a nevoii de bani, va continua programul convenit din momentul aprobării bailout-ului de 240 miliarde euro și se va concentra asupra reformelor interne și a combaterii corupției. În fond, Grecia are de înfruntat două vârfuri de plată a datoriei în acest an, unul în februarie-martie și celălalt în iulie-august, și tot ceea ce poate spera realist Tsipras acum este o amânare a primei tranșe în perspectiva deschiderii negocierilor privind restructurarea datoriei. Dacă refuză să plătească acum și declară încetarea de plăți, prăbușirea va veni mai devreme decât se așteaptă grecii.
Pe de altă parte, reformele interne nu sunt chiar așa ușor de făcut. Baza dură a Syriza vrea extinderea cheltuielilor guvernamentale, naționalizarea sectoarelor economice în care statul are o participație majoritară, creșterea aparatului de stat și revenirea la nivelurile de salarizare și pensii dinaintea bailout-ului. Ar fi ca și cum Grecia ar alege drept leac aceeași otravă care a adus-o în colaps: aparat de stat supradimensionat, clientelă politică privilegiată, sindicate atotputernice și o clasă politică dedicată idealului etatist. Dacă, așa cum vor comuniștii radicali din Syriza, Grecia va refuza să își plătească datoria și va ieși din zona euro, atunci însăși apartenența sa la Uniunea Europeană va fi pusă în discuție. Ar fi un eșec major pentru UE să piardă o țară pe care nu a fost capabilă să o ajute să treacă peste încercările crizei euro.
Germania nu poate ceda
Scenariul la care visează grecii este ca toate promisiunile lui Tsipras să devină realitate. Bruxelles-ul și Berlinul cedează de teama consecințelor unui eventual Grexit, datoria este redusă masiv, măsurile structurale sunt abandonate, iar Atenei i se permite să cheltuiască după pofta inimii pentru a stimula consumul și în cele din urmă, așa cum crede stânga, creșterea economică. Ar fi sfârșitul austerității în Europa, victoria micului David comunist în fața Goliat-ului capitalist german. Tsipras și-a făcut, de altfel, din Germania principalul inamic și la ultimul miting electoral a avertizat că nu va face niciodată o alianță cu vreun partid care susține politicile cancelarului Angela Merkel.
O astfel de victorie ar reprezenta o rampă de lansare politică neprețuită pentru partidele populiste de stânga și extrema-stângă din celelalte țări din sudul Europei, în special din Italia și Spania, care așteaptă cu mult interes să vadă deznodământul experimentului grecesc. Dacă Uniunea Europeană și Germania cedează în fața Greciei, atunci vor folosi arma precedentului elen pentru a împinge lucrurile mai departe și să ceară, la rândul lor, un tratament similar. Deja în Spania formațiunea de extremă-stânga Podemos câștigă constant în sondaje și dacă va continua în același ritm, are șanse să câștige alegerile programate spre sfârșitul anului.
Bineînțeles, abandonarea politicilor de austeritate în favoarea stimulării presupune că cineva trebuie să plătească pentru această injecție masivă de euro pentru statele din sud, și nu există altcineva decât Germania și Nordul Europei. Deja partidele populiste de dreapta au obținut scoruri bune în aceste țări exploatând nemulțumirea cetățenilor care nu înțeleg să plătească pentru greșelile grecilor, italienilor și spaniolilor și orice creștere a notei de plată ar exacerba diferențele dintre Nord și Sud până la ruptură. Fără productivitatea Nordului, Sudul nu ar avea ce să cheltuiască, iar fără povara Sudului, Nordul ar avea o uniune monetară și poate fiscală mult mai solidă. Abandonarea politicii de austeritate ar avea drept efect refugierea statelor productive din Nordul Europei într-o nouă Uniune și apariția de facto a Europei cu două viteze.
Acesta este un deznodământ pe care Germania nu își poate permite să îl lase să se producă. Deja Germania a primit o lovitură serioasă prin decizia de săptămâna trecută a Băncii Centrale Europene de a tipări euro cu care să cumpere obligațiuni ale statelor membre ale zonei euro, ceea ce reprezintă, în esență, un transfer indirect de bogăție dinspre Nord spre Sud. A amplifica acest transfer este inacceptabil pentru Germania și, de aceea, tot mai mulți lideri germani evocă posibilitatea de a „lăsa Grecia să iasă” din zona euro pentru a nu-i contamina și pe ceilalți. Germanii par convinși că au mijloace suficiente pentru a face față unui eventual șoc și susțin că poate ar fi mai bine pentru toată lumea ca Grecia să se retragă.
Pentru România, Grecia reprezintă un factor de instabilitate în Balcani care creează probleme economice și politice majore. În România sunt prezente National Bank of Greece (NBG), acţionar majoritar la Banca Românească, EFG Eurobank, care controlează Bancpost, Alpha Bank, Piraeus Bank şi ATE Bank (fosta Mindbank), care pot intra oricând în dificultate în țara-mamă. Înaintea alegerilor s-a înregistrat o retragere constantă a capitalului străin din Grecia, care s-ar putea accentua în săptămânile următoare. Deja câteva bănci elene au recurs la împrumuturi de urgență. Grecia nu va ieși mâine din zona euro, dar incertitudinea va afecta activitatea băncilor grecești inclusiv în România, în pofida eventualelor măsuri de protecție luate de Banca Națională.
Deocamdată însă, nimeni nu știe care vor fi efectele alegerii extremei-stângi în Grecia, dar un lucru este clar: nu vor fi bune nici pentru Grecia, nici pentru Europa, nici pentru România.
Valentin Ionescu: „Nu exclud o reacţie emoţională“
Potrivit consultantului Valentin Ionescu, Syriza și Alexis Tsipras au puține motive să părăsească zona euro în acest moment pentru că „relaxarea cantitativă” anunțată de Banca Centrală îi oferă euro la o rată avantajoasă și ar fi irațional să mizeze pe un eventual curs mai avantajos al drahmei. De aceea, este puțin probabil ca Grecia să decidă prea curând să părăsească moneda comună. În ceea ce privește expunerea băncilor grecești în România, Ionescu susține că aceasta s-a redus de la 27%, cât a fost la precedenta criză, la sub 15%, situație ce poate fi controlată și gestionată de Banca Națională. „Fuga capitalului străin din Grecia poate fi pusă în legătură că venirea Syriza la putere, dar eu nu aș exclude nici faptul că pur și simplu randamentele sunt mai bune pe alte piețe, de pildă cea americană”, avertizează consultantul. Fostul ministru român al Privatizării mizează pe faptul că Tzipras va alege calea calculului economic și va face altceva decât ceea ce a spus în campanie. „Nu exclud însă, afirmă Ionescu, o reacție emoțională puternică și irațională, care să declanșeze o panică generală”.
