Decizia a fost justificată prin „reacția disproporționată a guvernanților în urma tentativei de lovitură de stat din iulie“. Moțiunea îndeamnă Comisia Europeană și guvernele naționale să suspende tratativele cu Ankara.
Deși cu titlul de „suspendare temporară a negocierilor“, decizia va spori disensiunile între UE și Turcia, cu consecințe dramatice, cu atât mai mult cu cât este o țară NATO, cu un rol foarte important, în conjunctura actuală.
Inclusiv preşedintele ales al SUA, Donald Trump, direct sau prin consilieri, a transmis un mesaj serios Europei că trebuie să se concentreze pe Turcia și pe războiul din Siria și să investească în propria apărare. Din Orientul Mijlociu, via Turcia, ar putea veni și un război, dar și un imens val de refugiați, dacă nimeni nu face absolut nimic să oprească genocidul practicat de regimuri criminale cu sprijinul Rusiei și Iranului.
În aceste condiţii, o îndepărtare a Ankarei de UE în aceste momente înseamnă s-o forțezi să se orienteze spre Rusia și alianțele acesteia, dintre care China nu este deloc de neglijat. Problema iminentă este extinderea războiului din Siria, prin faptul că forțele angajate în mult-mediatizata luptă împotriva teroriștilor ISIS sunt pe picior de război între ele. Un fapt grav deja s-a întâmplat joi, la ora 3.30 dimineața, când aviația lui Bashar al-Assad a atacat pozițiile Turciei în nordul Siriei, omorând trei soldați și rănind alți zece.
Ce va face Turcia, țară NATO, aliată și cu Rusia, care sprijină regimul Assad?! Din astfel de situații-limită poate sări scânteia ce ar aprinde întreaga zonă, cu Europa la pachet. Faptul că NATO și Rusia se întrec în a-și amplasa trupe, scuturi antirachetă, sisteme de rachetă una în coasta celeilalte nu are darul de a liniști spiritele. În cazul fericit în care nu se va extinde războiul din Orientul Mijlociu, dar se va prelungi local, fiecare entitate tinzând să-și extindă controlul asupra zonelor ce vor fi eliberate de ISIS, bogate în petrol și gaze, Europa va fi asaltată de alte valuri de refugiați.
Un aliat important al NATO, îndepărtat
Și acum, în această situație inflamată la culme, Uniunea Europeană tinde să respingă definitiv Turcia, nu numai „temporar“, cu o retorică bazată pe „principii umaniste, valori democratice“, deși nu este nici pe departe pregătită să rezolve criza refugiaților pe baza acelorași principii invocate în respingerea Turciei. Germania și Franța au insistat că nu este momentul pentru astfel de hotărâri radicale, precum cea a Parlamentului European, când milioane de refugiați se află în Turcia, și aproape două milioane au bătut la porțile Europei. Turcia oricând poate „suplimenta“ numărul de refugiați, că are de unde.
Se anunță un lung șir de conflicte generatoare de refugiați, dacă nu se iau măsuri radicale de a stopa acțiunile regimurilor și milițiilor criminale, prinse acum într-o alianță instabilă împotriva ISIS. Ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, a pus punctul pe „i“, cam în același registru cu Donald Trump: „Turcia este o țară foarte mare, în majoritate musulmană, așezată strategic pe flancul de sud-est al Uniunii Europene și un important aliat în NATO. Nu trebuie s-o împingem la colț, să exagerăm în dauna intereselor noastre comune!“.
O posibilă alianță cu Rusia și China
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan se aștepta la o astfel de decizie. Turcia a semnat acordul de asociere cu Comunitatea Europeană în 1963. În 1987, a aplicat pentru aderare, iar negocierile au început în 2005, Bruxelles-ul numind 72 de criterii pe care Turcia ar trebui să le îndeplinească pentru a fi primită în UE. Dintre acestea, 71 au fost îndeplinite. Mai rămăsese cel legat de legea antiterorism, considerată prea dură.
Având în vedere ultimele acuzații ale UE privind deciziile luate după lovitura de stat eșuată, Erdogan deja a evaluat posibilitatea de a forma alte coaliții, alternative. Și prima opțiune este cea spre care Vladimir Putin încearcă, anume Organizația de Cooperare Shanghai (OCS), din care fac parte Rusia, China, Kazahstan, Kîrgîstan, Tadjikistan și Uzbekistan. În momentul de față, Turcia are statut de partener de dialog în OCS, aderarea putând fi luată în discuție dacă Turcia își limitează la maximum legăturile de parteneriat cu NATO și UE. Cu UE pare că „s-a rezolvat“, deși euro rămâne la baza economiei Turciei.
Și nici întreruperea legăturilor cu NATO nu se poate realiza peste noapte. Ar fi nevoie de peste 25 de ani de decizii extreme ca să se diminueze influența Occidentului din politica, economia, cultura și sectorul militar ale Turciei.