În al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, deosebit de strâns, Alexander Van der Bellen, candidatul ecologist, a câştigat cu 50,3% în faţa candidatului extremei-drepte, Norbert Hofer. O victorie „la mustaţă“.
Alexander Van der Bellen a fost ales şef al statului austriac în al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor, alegeri care au scos din scenă partidele tradiţionale, la putere în Austria, printr-o mare coaliţie, din 2008 – social-democraţii (SPO) şi creştin-conservatorii (OVP), care au suferit o derută istorică.
Prezidenţialele din Austria s-au desfăşurat în contextul valului de migranţi, un aflux care a alimentat teama populaţiei şi a schimbat radical opţiunile electoratului, respingând politica guvernului, considerat incapabil să managerieze această criză, în lipsa consensului european.
Pentru prima oară un candidat ecologist câştigă alegerile prezidenţiale austriece, este adevărat cu o diferenţă de doar 31.000 voturi faţă de candidatul extremei-drepte. Alexander Van der Bellen era considerat perdant în sondajele realizate înaintea turului doi de duminică, dar a beneficiat de o creştere a participării la vot pentru stoparea extremei-drepte, al cărei candidat ieşise detaşat pe primul loc în primul tur, la 24 aprilie, cu 35% din voturi faţă de cele 21% ale lui Bellen.
Campania prezidenţială lasă în urmă un peisaj politic austriac bulversat. Desigur, ţara care a lăsat FPO, partidul lui Jorg Heider, să intre la guvernare în 1999 a început să aibă o tradiţie înclinată spre extrema-dreaptă, dar niciodată partidul radical nu a fost în măsură să obţină aproape un vot din două, cum s-a întâmplat la aceste prezidenţiale. Aflat pe val prin discursurile populiste de respingere a refugiaţilor şi a construcţiei europene, FPO a profitat din plin de o situație ce-i era favorabilă. Ţara, cu o lungă tradiţie de primire a străinilor, a înregistrat peste 90.000 de cereri de azil în 2015, înainte de a închide brusc porţile la începutul acestui an, după creşterea nemulţumirilor opiniei publice.
În primul său discurs, noul preşedinte, care va fi învestit la 8 iulie, a întins mâna alegătorilor contracandidatului: „Voi încerca să le câştig încrederea pentru că bunele soluţii trebuie găsite împreună (…). Putem spune că suntem acelaşi ansamblu, că suntem două jumătăţi la fel de importante şi că împreună vom face această Austrie frumoasă“. Va reuşi să reunească şi să reformeze o societate divizată? „Principala prăpastie este de ordin politic“, în jurul problemelor refugiaţilor, încrederii în sistem – estimează politologul Thomas Hofer.
Portret
Alexander Van der Bellen, 72 de ani, fost profesor de economie, este originar din Tirol şi amator de literatura rusă a secolului al XIX-lea. De asemenea, este proaspăt căsătorit, el luând de soţie o militantă a Verzilor în urmă cu câteva luni. Discret, nu a dorit să trezească ura elitelor, nici să diabolizeze adversarii.
Patronimul său este olandez. Familia Van der Bellen, protestantă, a emigrat în secolul al XVIII-lea din Olanda spre Rusia, de unde a fost alungată de bolşevici în 1917 spre Estonia, unde s-a născut Alexander în 1944. Ocupaţia sovietică a regiunii a obligat din nou familia să plece, de această dată pentru a se stabili în văile alpine. Tirolul este patria lui Alexander, cu tată rus şi mamă estoniană. Alexander a trăit şi apoi a crescut, la rândul său, doi fii la Kaunertal, o zonă recunoscută pentru peisajul impresionant. Aici, la picioarele gheţarilor, s-a fotografiat pentru afișele electorale. Celor care erau uimiţi să-l vadă căutând să atragă alegătorii în zonele concurentului său, el le răspundea că „era ideea sa“ şi „refuză să lase FPO-ul să-i fure valorile“ – lui (candidatul orăşenilor CSP), dar și artiştilor, intelectualilor, feministelor, minorităţilor, tuturor celor care i s-au alăturat pentru a câştiga părţi ale populaţiei sociologic diverse.
Europa răsuflă ușurată după ce în Austria a fost evitată alegerea în fruntea statului a unui reprezentant al partidului dreptei dure, aliat al Frontului Naţional din Franţa în Parlamentul European.
