Parisul şi Londra încearcă să facă front comun în faţa crizei imigranţilor la Calais, unde intruziunile lor sunt tot mai numeroase şi violente, forţând sistemul de securitate al Eurotunnel pentru a ajunge în Marea Britanie.
După ultimele tentative ale imigranţilor clandestini de a pătrunde în tunelul de sub Canalul Mânecii pentru a ajunge în Marea Britanie, Parisul, Londra şi Eurotunnel îşi aruncă responsabilitatea de la unul la altul. Spiritele sunt din ce în ce mai încinse şi s-a ajuns la un război a cifrelor şi al cuvintelor contra guvernului francez, a celui britanic şi a exploatării Eurotunelului.
Tunelul de sub Canalul Mânecii este luat cu asalt de câteva luni de imigranţii grupaţi în zona Calais, dar tentativele de intruziune s-au accelerat în ultimele zile. Un purtător de cuvânt al societăţii private vorbeşte despre o amploare inedită de o lună şi jumătate. De la începutul lunii iunie, candidaţii la exil în Marea Britanie de la Calais s-au regrupat masiv spre intrarea în tunel, după lucrările de securizare a portului, cu baricade şi grilaje, făcând mai dificil accesul la camioanele care sunt îmbarcate pe ferry-uri.
În timp ce tensiunile politice de ambele maluri ale Canalului Mânecii sunt tot mai aprinse, peste „1.000 tentative” de intruziune din partea clandestinilor au fost dejucate în week-end de serviciile de securitate ale Eurotunnel, în apropiere de Calais. Un purtător de cuvânt al companiei ce asigură transportul feroviar şi rutier între Franţa şi Marea Britanie pe sub Canalul Mânecii a declarat că situl se confruntă „cu mai puţine astfel de perturbări” de când au sosit 120 de poliţişti suplimentari, care se adaugă celor 300 deja desfăşuraţi la faţa locului.
Deşi există întăriri ale sistemului de securitate, presiunea imigranţilor rămâne mereu prezentă şi situaţia este în continuare greu de gestionat, susţin surse ale poliţiei. Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, şi omologul său britanic, Theresa May, au publicat duminică, 2 august, o declaraţie comună menită să calmeze spiritele. „Pentru Franţa, ca şi pentru Marea Britanie lucrurile sunt clare – sfârşitul acestei situaţii este o prioritate absolută. Guvernele noastre sunt decise să rezolve împreună”. Cei doi miniştri au încercat să replaseze într-un context global tensiunile actuale legate de tunelul de sub Canalul Mânecii. Este vorba de „o criză migratorie mondială care nu priveşte doar ţările noastre” şi au subliniat că „nu există o soluţie simplă” şi trebuie să fie găsită în toată Europa, nu numai în jurul celor 650 ha de teren ale Eurotunnel.
Comitetul Cobra
Premierul britanic, David Cameron, a calificat situaţia ca fiind „foarte preocupantă”, în Marea Britanie fiind percepută ca rezultatul delasării autorităţilor franceze. La Londra, sub preşedinţia ministrului de Interne, Theresa May, a avut loc reuniunea „comitetului Cobra”, instanţa ministerială însărcinată cu securitatea internă şi cu lupta contra terorismului. Cele 1.000 tentative de intruziune în tunel din week-end intervin pe un climat tensionat, deşi Parisul şi Londra încearcă soluţii de atenuare a tensiunilor.
Intensificată de furia transportatorilor rutieri şi a celor aflaţi în vacanţă blocaţi la Folkestone, extremitatea britanică a tunelului, drama imigranţilor din Calais ia dimensiunea unei crize diplomatice franco-britanice. De câteva zile, media difuzează mărturiile turiştilor iritați de întârzierile navetelor şi ale şoferilor blocaţi pe M20, care duce spre tunel. De asemenea, criza intervine în momentul în care Eurotunnel a prezentat celor două state factura pe care o consideră prejudiciul său datorat acestor intruziuni – 9,7 milioane euro pentru primul semestru 2015.
Zone de umbră
Cine spune asaltul imigranţilor spune organizaţii, complicităţi, filiere. Calais este doar o etapă. Călăuzele şi membrii reţelelor lor – din Turcia şi din ţări din Europa de Est în special – dispun de structuri eficiente aflate în legătură cu şoferii corupţi, arată un colaborator al Observatorului naţional al sărăciei, autorul unui raport remis guvernului francez. Experţii în probleme legate de imigraţie avertizează împotriva structurilor care vizează imigranţii. Pentru Human Rights Watch, de o parte sunt oameni de 20-40 ani în majoritate, sunt împinşi să rişte, neavând nimic de pierdut. De altă parte, este o logică economică ce duce la accelerarea traficului de mărfuri, cu o proliferare a camioanelor provenite din Turcia, România, Bulgaria, Ucraina. Imigranţii clandestini de la Calais profită de afluxul de camioane, care face imposibile controalele adecvate.
