Confruntaţi cu acuzaţii de rebeliune, liderii separatişti s-au refugiat la Bruxelles Fuga lui Puigdemont în Belgia, o operaţiune bine pregătită

Susţinut de preşedintele rus, dezavuat de majoritatea catalanilor, destituit de Madrid şi urmărit de justiţie pentru „rebeliune“, preşedintele guvernului Cataloniei, Carles Puigdemont, a părăsit „corabia“, fugind din Spania.

La Barcelona, adepţii independenţei Cataloniei continuă să se întrebe de ce au fost abandonaţi, după ce, luni, au aflat că liderul lor, preşedintele catalan Puigdemont, destituit de Madrid, a fugit în Belgia.

Trei zile după declaraţia de independenţă, responsabilii politici nu apar în public, iar mobilizarea este aproape inexistentă. Referendumul pentru independenţă din 1 octombrie s-a desfăşurat, în pofida declarării ca ilegal de către Madrid.

Imediat după declaraţia de independenţă unilaterală, votată vineri de Parlamentul catalan, premierul spaniol, Mariano Rajoy, a luat decizia fără precedent de a recurge la Articolul 155 din Constituţie, pentru destituirea lui Puigdemont şi a guvernului său şi punerea sub tutelă a Cataloniei, în scopul prezervării integrităţii Spaniei. Pe lângă preluarea controlului funcţiei publice, a poliţiei şi a finanţelor regiunii, Rajoy a utilizat acest articol pentru organizarea de noi alegeri anticipate în Catalonia, la 21 decembrie.

Fuga de justiţie

Luni, Puigdemont era imposibil de găsit. După declaraţia făcută sâmbătă, prin care a chemat catalanii la „opoziţie democratică“ faţă de aplicarea Articolului 155 de către Madrid, a doua zi după destituirea sa, Carles Puigdemont a dispărut de pe „radar“.

Simpatizanţii săi l-au aşteptat în zadar, luni, în faţa Generalitat, sediul guvernului destituit, pentru ca după câteva ore să primească o veste ca un duş rece – liderul lor a plecat la Bruxelles. Ceea ce a urmat dezvăluie un plan bine pus la punct de liderul separatist.

Părăsirea Spaniei a avut loc cu câteva ore înainte ca procurorul general José Manuel Maza să anunţe că va cere Parchetului naţional să depună plângere împotriva a 14 (după unele surse, 20) de membri ai Administraţiei Puigdemont, care au provocat agravarea crizei catalane prin declararea ilegală a independenţei.

Fuga a fost bine pregătită, potrivit media spaniolă, şi s-a derulat după un scenariu demn de o serie televizată. În weekend, însoţit de cinci membri ai guvernului său, Puigdemont a plecat cu maşina din Barcelona, a trecut în Franţa cu destinaţia Marsilia, de unde a luat avionul spre Bruxelles. În dimineața de luni, el a postat pe contul de Instagram o fotografie a sediului Generalitat, ceea ce lăsa de înţeles că în acel moment se afla în biroul său.

Potrivit unei surse apropiate de Generalitat, citată de presa din Bruxelles, Puigdemont s-ar afla într-un „loc discret şi sigur“ din capitala belgiană. Într-o conferinţă de presă, marţi, Puigdemont a declarat că nu a venit în Belgia pentru a cere azil, dar nici nu se va întoarce în Spania prea curând şi, mai ales, fără „garanţii“.

În timp ce Carles Puigdemont riscă urmărirea în justiţie pentru „nesupunere“, „manipulare“ şi „malversaţiuni de fonduri“, toată lumea se întreabă care este explicaţia acestei fugi discrete, bine organizată. Ce va face liderul catalan în Belgia? Motivele exacte ale acestei vizite rămân vagi, dar unii speculează că ar fi vorba de o cerere de azil politic şi întâlniri cu responsabili belgieni. În Spania, crima de rebeliune este pasibilă de o pe­deapsă maximă de 30 de ani de închisoare, iar abuzul de fonduri publice este pasibil de 6 ani de închisoare.

Promisiunea
lui Francken

Întrebat de „L’Obs“ luni dimineaţă, un apropiat al lui Puigdemont afirma că acesta a plecat la Bruxelles pentru că secretarul de stat belgian pentru Afaceri de Migraţie şi Azil, na­ţionalistul Theo Francken, membru al partidului separatist flamand Noua Alianţă Flamandă (N-VA), a lăsat de înţeles că i-ar oferi azil şi protecţie liderului separatist în caz de probleme judiciare. Premierul Belgiei, Charles Michel, care guvernează într-o coaliţie cu N-VA, a afirmat că o cerere de azil din partea lui Puigdemont nu este „absolut deloc pe ordinea de zi“.     

Exil sau guvern în exil?

A

vocatul belgian Me Paul Bekaert, specialist în drepturile omului, a confirmat pentru agenţiile Belga şi Reuters că a avut o discuţie, luni, cu liderul catalan şi a admis că acesta are în vedere o cerere de azil, dar nu este încă ceva sigur. „Nu am decis pentru moment. Avem timp pentru a decide“, a declarat Bekaert, lansând speculaţii că liderii catalani ar putea intenţiona să organizeze un guvern în exil. Potrivit publicaţiei catalane „La Vanguardia“, Paul Bekaert a fost avocatul mai multor membri ai ETA urmăriţi de justiţia spaniolă şi care au găsit refugiu în Belgia. Teoretic, Carles Puigdemont poate cere azil Belgiei, dar lucrurile par complicate. Mai ales din punct de vedere diplomatic, dar şi în plan intern, totul putând avea consecinţe grave asupra puterii, cu tensiuni suplimentare în cadrul coaliţiei.