Tentativele Chinei de a-şi creşte participarea strategică în Africa ridică serioase semne de întrebare privind viitorul singurei baze militare americane pe continent, cea din Djibouti.
Pentru SUA, baza Lemonnier, situată în Djibouti, este unul din locurile de colectare de informaţii-cheie asupra Statului Islamic şi Al Qaeda. După atentatele din 11 septembrie 2001, baza Lemonnier, deţinută de armata americană, a devenit centrul de operaţiuni al SUA contra terorismului în regiune, pentru colectarea informaţiilor esenţiale despre Al Qaeda şi celulele teroriste ale SI active în Africa şi în regiunea Golfului. Camp Lemonnier, care adăposteşte 4.500 militari americani şi este singura bază militară americană în Africa, se află în prezent în schimbare şi reprezintă o bază esenţială pentru Forţele speciale ale SUA, pentru avioane şi elicoptere de luptă şi, în acelaşi timp, este un important centru operaţional pentru acțiunile cu drone în Yemen şi Somalia. Dar Pentagonul este îngrijorat în ceea ce privește capacitatea forţelor americane de a continua să conducă operaţiunile cruciale contra terorismului din baza din Djibouti, după ce preşedintele ţării, Omar Guelleh, a încheiat cu China un acord de multe milioane de dolari.
Responsabilii serviciilor secrete americane se tem că o prezenţă chineză importantă în Djibouti va compromite serios propriile lor operaţiuni de colectare a informaţiilor în această ţară micuţă. În ultimul deceniu, Guelleh a contat pe ajutorul SUA şi al Franţei, care are, la rândul ei, o puternică prezentă militară în Djibouti, pentru a menţine regimul său pe linia de plutire.Dar, în urma criticilor în Congres și a leadershipului din ce în ce mai autoritar, el a negociat o nouă alianţă strategică cu Beijingul, permiţând Chinei să preia o participare de 185 milioane dolari în portul strategic din Djibouti, situat în apropierea bazei Lemonnier.
Bani în loc de oglinjoare
În ultimele două decenii, portul Djibouti, loc vital de aprovizionare între Africa şi regiunea Golfului, bogată în petrol, a fost administrat de DP World, unul dintre cei mai mari operatori portuari din lume. Pentru a-şi demonstra independenţa faţă de Washington, Guelleh a anulat la începutul acestui an contractul cu DP World şi a semnat un nou contract cu Beijing, care a promis 400 milioane dolari pentru dezvoltarea instalaţiilor portuare din ţară. Or, responsabili de la Pentagon susțin acum că accentuarea implicării economice a Chinei în Djibouti ar putea însemna ca Washingtonul să mute sensibilele operaţiuni de colectare de informaţii în locaţii mai sigure din afara portului Djibouti, unde vor fi mai bine protejate de interceptările chinezilor. De asemenea, există temeri că Guelleh ar putea încerca să impună restricţii armatei americane în baza Lemonnier, cum ar fi limitarea mişcărilor personalului militar şi operaţiunilor militare.
Djibouti, situat în faţa Strâmtorii Bab el-Mandeb, este plasat aproape de zonele aflate în prezent în criză – Somalia, Yemen. Republica Djibouti este curtată de marile puteri care doresc să-şi stabilească aici baze militare. Astfel, după Franţa şi SUA (care conduc operaţiuni anti-teroriste în regiune de la baza Lemonnier) şi mai recent Japonia, China ar putea beneficia de facilităţi militare, Beijingul dorind o bază militară permanentă la Obock, oraş portuar din nordul Djibouti.
Luna trecută, în prima sa participare la o operaţiune umanitară internaţională vizând evacuarea cetăţenilor străini dintr-o ţară străină – concret din Yemen –, marina chineză s-a bazat pe Djibouti pentru a debarca refugiaţii preluaţi de una din navele sale, aflată atunci într-o misiune de luptă contra pirateriei în Golful Aden. În februarie 2014, China şi Djibouti au încheiat un „parteneriat strategic de securitate şi apărare” ce autoriza marina chineză să folosească portul Djibouti.
Franţa şi Republica Djibouti sunt legate de un acord de apărare semnat în 1977 şi revizuit în 2011. Acesta din urmă obligă forţele franceze să „contribuie, dacă este cazul, la apărarea integrităţii teritoriale” a statului Djibouti şi să „participe la supravegherea spaţiilor sale aeriene şi maritime”. Ca urmare, armata aerului, în special escadronul 3/11 Corse, asigură protecţia cerului djiboutian, având în vedere că forţele aeriene ale acestei ţări din Cornul Africii nu dispun decât de 15 aeronave destinate transportului uşor şi evacuărilor sanitare.
Cu un picior în Namibia
Zvonurile privind o prezenţă militară permanentă chineză pe coastele africane revin. Din cele 18 baze militare străine avute în vedere de Beijing, mai multe sunt în Africa şi Walwis Bay pare a fi proiectul cel mai avansat. O implantare strategică pe coastele namibiene care va permite controlarea principalelor rute ale comerţului internaţional. De multă vreme, China vizează această ţară africană şi a construit un sistem de „tracking” prin satelit, cu scop şi folosinţă militară evidente. Anul trecut Chian a investit în Namibia 5 miliarde dolari prin intermediul a 14 multinaţionale chineze, faţă de 179 milioane în 2011. „Namibia ar putea deveni curând colonie chineză”, comenta Robert O’Brien, fost reprezentant american pe lângă ONU. „Nu m-ar mira ca ţara să aleagă curând primul său reprezentant chinez în Parlament” glumea fostul diplomat, îngrijorat să vadă trecând sub pavilion chinez singurul port cu ape profunde din Namibia, care a găzduit 138 de ani flota imperială britanică, Royal Navy.
