Potrivit unei scrisori atribuite unui propagandist al grupării Statul Islamic intrată în posesia organizației -anti-extremiste britanice Quilliam Foundation, jihadiștii plănuiesc să invadeze sudul Europei la adăpostul vaselor cu imigranți ilegali care încearcă să ajungă zilnic în Italia și să declanșeze atacuri teroriste asupra orașelor -europene și a rutelor de navigație din Mediterana.
În înregistrarea video care arată oroarea decapitării a 21 de creștini egipteni de către membrii Statului Islamic (ISIS) apare un terorist care întinde un deget însângerat spre orizont și proclamă că „vom cuceri Roma, cu voia lui Allah”. Obsesia aceasta a cuceririi Romei de către islamiști nu este nouă, ea a mai fost evocată prin publicațiile de propagandă ale ISIS în care se arată un steag islamist care flutură deasupra Vaticanului, dar până acum nu au apărut și dovezi că ar avea cu adevărat planuri în acest sens.
Potrivit cotidianului Daily Telegraph, autorul documentului, care se ascunde sub pseudonimul Abu Arhim al-Libim, atrage atenția asupra potențialului uriaș pe care îl are Libia pentru mișcarea jihadistă. Acesta atrage atenția asupra faptului că, după revolta din 2011 care a dus la răsturnarea regimului Gaddafi, Libia este o zonă aflată în haos care așteaptă să fie ocupată de ISIS. Beneficiile, pe lângă accesul la rezervele de petrol libiene sunt – amintește al-Libim, descris drept unul dintre cei mai eficienți agenți de recrutare online a militanților pentru cauza ISIS – o cantitate impresionantă de arme de calitate rămase de la Gaddafi, precum și… apropierea de granițele Europei.
Anul trecut, nu mai puțin de 170.000 de imigranți ilegali au încercat să ajungă pe insulele italiene Lampedusa și Sicilia în bărci de pescari. Câteva zeci de mii erau refugiați din Siria și Irak care pretindeau că au fugit de persecuția ISIS. Această cifră face din 2014 anul-record al influxului de refugiați dinspre Africa spre Europa prin Italia. Al-Libim, a cărui identitate reală nu a fost stabilită, pledează pentru utilizarea acestui „potențial” pentru infiltrarea Italiei și a întregii Europe de Sud cu militanți islamiști care, în momentul în care vor fi atins masa critică, să declanșeze atacuri în orașele europene pe care să le destabilizeze și, din bazele nou-cucerite pe coasta libiană și din centrele europene să atace navele comerciale pentru a sufoca rutele comerciale maritime din Mediterana.
Pericolul este considerat credibil de reprezentanții serviciilor secrete britanice citați de Telegraph, iar Italia îl consideră suficient de serios ca să mobilizeze sute de polițiști pentru paza obiectivelor turistice din Roma, dar, ca multe lucruri care se întâmplă în Italia, cele mai multe măsuri sunt de ochii lumii. Italia joacă de mulți ani o mascaradă cunoscută în întreaga Europă și trecută cu vedere de mai toată lumea, privind combaterea imigrației ilegale. Italienii se fac că îi prind pe imigranți și că îi internează în lagăre strict supravegheate, care din timp în timp se golesc în chip misterios numai pentru a fi descoperiți ulterior prin Olanda sau Danemarca.
Cam în același fel a reacționat Italia și în ceea ce privește posibilitatea unei intervenții militare. Duminică, premierul Matteo Renzi a tunat la televizor că Italia este pregătită să participe la o intervenție militară internațională, apoi a realizat că, de fapt, Italia nu are forțe care să poată fi desfășurate într-un teatru complex cum este Libia și, așa cum i-au sugerat mai mulți comentatori, chiar dacă i-ar avea, ar fi cea mai proastă idee ca Italia, fosta putere colonială din Libia să își asume un rol militar de frunte în lupta împotriva ascensiunii Statului Islamic în Libia. Drept pentru care s-a repliat și a revenit declarând că numai ONU poate decide o acțiune de forță. Ieri era programată o sesiune de urgență a Consiliului de Securitate la cererea Egiptului, care a cerut o misiune internațională după ce Egiptul a bombardat pozițiile ISIS după decapitările de duminică.
Președintele egiptean, Abdel Fatah al-Sisi ar dori o intervenție internațională, dar există puține șanse ca aceasta să aibă loc. Marea Britanie a anunțat că nu va trimite trupe în Libia, Franța nu dorește să intervină și, oricum, orice decizie de intervenție ar fi blocată de Rusia, care are tot interesul să întrețină haosul actual din Libia având grijă în același timp să acuze NATO că l-a generat în primul rând prin bombardamentele aeriene din 2011.
Americanii n-au nici ei vreo intenție să trimită trupe în Libia, mai ales că încă nu s-au decis să le trimită nici măcar în Irak, unde ISIS continuă atacurile asupra pozițiilor deținute de trupele kurde. În schimb, în Libia, americanii au altceva. Potrivit revistei The New Yorker, cea mai mare parte a estului Libiei, (unde acționează și ISIS) este controlată de așa-numita Armată Națională Libiană, condusă de Khalifa Haftar, un general care a început ca suporter al lui Gaddafi, a continuat ca opozant și complotist anti-Gaddafi și s-a retras în Virginia, unde a trăit în ultimii 20 de ani și a primit cetățenie americană, înainte de a reveni în Libia după căderea regimului. Haftar pare să fie cea mai bună șansă a CIA să înfrângă ISIS și puzderia de miliții islamiste din Libia în cooperare cu egiptenii, dar pe de altă parte, notează The New Yorker, generalul a demonstrat deja în trecut că are o atitudine „foarte flexibilă” în privința loialităților.
