UPDATE: Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite se va reuni săptămâna viitoare pe tema acordului nuclear dintre marile puteri şi Iran, pentru a anula sancţiunile internaţionale impuse regimului islamist de la Teheran, anunţă surse diplomatice, potrivit Mediafax.
Statele Unite vor prezenta un proiect de rezoluţie pe această temă miercuri, potrivit unor diplomaţi de la Naţiunile Unite, relatează Reuters.
„Săptămâna viitoare, Consiliul de Securitate al ONU va recunoaşte dreptul unui stat în curs de dezvoltare de a avea un program de purificare a uraniului. Vom începe să implementăm condiţiile acordului după anularea sancţiunilor„, a declarat Javad Zarif, ministrul de Externe al Iranului.
******
Iranul şi ţările grupului „5 plus 1“ (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania) au anunţat la Viena ajungerea la un acord istoric asupra programului nuclear iranian, rodul a nouă ani de negocieri.
Rareori în analele diplomaţiei o negociere a fost atât de îndelungată şi complicată. După mai multe prelungiri ale termenelor fixate şi o ultimă zi deosebit de tensionată, Iranul şi grupul celor şase puteri mondiale (grupul „5 plus 1” – SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania) au anunţat marţi, în capitala austriacă, ajungerea la un acord istoric asupra programului nuclear iranian, ce limitează considerabil capacitatea nucleară a Teheranului în schimbul ridicării sancţiunilor internaţionale financiare şi referitoare la petrol impuse Republicii islamice. Afacerea s-a încheiat după 20 de luni de negocieri asupra unui acord dorit de preşedintele american Barack Obama şi care acum reprezintă cea mai mare reuşită diplomatică a mandatului său prezidenţial.
Într-un discurs, transmis în direct şi de televiziunea iraniană, Obama şi-a exprimat mulţumirea faţă de semnarea acestui acord nuclear care „demonstrează eficacitatea diplomaţiei”. Chiar dacă un compromis a fost găsit la Viena între Iran şi marile puteri, textul va trebui să treacă un obstacol major – Congresul american. Obama a promis că, în cazul în care Congresul va respinge acordul, va uza de dreptul său de veto. În cursul zilei de ieri, apreciată ca „istorică”, şi ceilalţi actori ai acestei negocieri intense au insistat asupra importanţei internaţionale a acordului. Un „moment istoric” şi „nou capitol de speranţă” pentru Mohammad Javad Zarif, ministrul iranian de Externe. „Un mare suspin de uşurare” pentru preşedintele rus, Vladimir Putin. Iar Federica Mogherini, şefa diplomaţiei UE, a salutat „un semn de speranţă pentru întreaga lume”.
Iranul şi apropierea de „Marele Satan“
Acest acord nuclear reprezintă şi revenirea Iranului pe scena internaţională – după 12 ani de criză, rezolvarea conflictului privind programul nuclear al Teheranului înseamnă debutul unei reabilitări a Republicii islamice în lume. Marţi, la Viena, Iranul a oficializat şi o inexorabilă apropiere cu „Marele Satan” american.
Au fost necesari doi ani de negocieri intense, două acorduri intermediare, zece prelungiri şi nenumărate ameninţări cu părăsirea discuţiilor, dar s-a ajuns la finalul dorit. Negociatorii Iranului şi ai marilor puteri au reuşit să ajungă la un compromis nesperat în acest dosar spinos, cel nuclear iranian. Ei au pus astfel capăt unei crize care otrăveşte relaţiile internaţionale de peste un deceniu, după dezvăluirea din 2002 a existenţei în Iran a sitului nuclear secret Natanz. Dacă Iranul a dezminţit întotdeauna că ar vrea să obţină arma atomică şi dacă Occidentul nu l-a crezut niciodată, Teheranul conservă astăzi capacitatea de a continua un program nuclear civil limitat sub stricta supraveghere a Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică, AIEA.
Cinci anexe
Acordul are 100 de pagini, un text principal şi cinci anexe. În linii mari, convenția se referă la limitarea îmbogăţirii uraniului; întărirea inspecţiilor AIEA; ridicarea sancţiunilor (graduală) şi deblocarea, la termen, a averilor iraniene îngheţate în străinătate de 150 miliarde dolari. Compromisul de la Viena este un prim pas spre normalizarea relaţiilor dintre Iran şi SUA, rupte în 1980, după luarea de ostatici la ambasada americană din Teheran, dar și spre o cooperare mai deschisă între Washington şi Teheran în crizele din Siria şi Irak.
O astfel de cooperare îngrijorează în cel mai înalt grad Israelul şi monarhiile sunnite din Golf, care se tem că Iranul utilizează această revenire pentru a susţine şi mai intens miliţiile şiite din Orientul Mijlociu şi pentru întărirea capacităţilor sale militare, într-un moment în care Teheranul este deja activ implicat în marile crize din regiune, din Siria şi Irak, trecând prin Liban şi Yemen.Aceşti adversari consideră că acordul nu va face decât să întârzie, şi nu să împiedice Iranul să devină o putere nucleară.
Dincolo de problema nucleară, Iranul semnează prin acest acord cu marile puteri revenirea sa pe scena internaţională.
