Satelitul german ROSAT, scos din funcţiune în 1999, ce cântăreşte două tone şi jumătate, va reintra în atmosfera terestră cu o viteză de circa 28.000 de kilometri/ oră, potrivit specialiştilor de la Centrul german pentru aeronautică şi industria aerospaţială (DLR).
Potrivit ultimelor estimări, circa 30 de bucăţi din acest satelit ar putea cădea pe Terra, greutatea lor totală ridicându-se la 1,7 tone, potrivit Mediafax.
Momentul şi locul intrării satelitului ROSAT în atmosferă nu pot fi calculate cu precizie.
Heiner Klinkrad, de la Agenţia Spaţială Europeană, a declarat într-o înregistrare video difuzată pe site-ul Agenţiei spaţiale germane că aceste informaţii vor fi aflate abia cu o oră-două înainte de impact.
Toate zonele de sub orbita ROSAT, care se întind până la 53 de grade latitudine nordică şi sudică, pot fi afectate de fragmentele desprinse din acest satelit.
ROSAT (ROentgen SATellite) a fost un observator cu raze X dezvoltat în cadrul unui program comun de Germania, SUA şi Marea Britanie. Satelitul a fost conceput şi operat de Germania şi lansat de SUA pe 1 iunie 1990. Satelitul a fost scos din funcţiune pe 12 februarie 1999. Printre altele, ROSAT face parte dintre sateliţii cu ajutorul cărora a fost descoperită cea mai tânără gaură neagră situată în vecinătatea Terrei, a cărei existenţă a fost făcută publică de specialiştii de la NASA anul trecut.
În timpul misiunii sale, ROSAT şi-a efectuat observaţiile pe o orbită eliptică la înălţimi de 585 – 565 kilometri deasupra Terrei. De la scoaterea lui din funcţiune, satelitul a pierdut din altitudine. În iunie anul acesta, el se afla la o înălţime de doar 327 de kilometri deasupra Pământului.
Pentru că ROSAT nu este echipat cu un sistem de propulsie, nu a fost posibilă manevrarea satelitului pentru efectuarea unei prăbuşiri controlate a acestuia, la încheierea misiunii, în 1999.
Luna trecută, satelitul american Upper Atmosphere Research Satellite (UARS), cântărind 6,3 tone, a căzut pe Pământ, iar resturile desprinse din satelit au ajuns într-o zonă nepopulată din sudul Oceanului Pacific.
Având o lungime de 10,6 metri şi un diametru de 4,6 metri, UARS era unul dintre cele mai mari vehicule spaţiale care orbitau în mod necontrolat în jurul Terrei.
NASA îşi construieşte în prezent toate vehiculele spaţiale astfel încât acestea să revină pe Terra în mod controlat, însă nu adoptase această strategie atunci când a construit UARS.
Acest satelit a fost unul dintre cele aproximativ 20.000 de deşeuri spaţiale care orbitează în jurul Terrei.
UARS este cel mai mare satelit NASA care a căzut pe Terra în ultimele trei decenii, după Skylab, căzut în vestul Australiei în 1979. Potrivit experţilor în deşeuri orbitale, obiecte cu o talie comparabilă celor desprinse din UARS vor cădea pe Terra de acum înainte o dată pe an.
