Fostul lider al PNȚCD, Corneliu Coposu, a fost omagiat la Cluj-Napoca, în cadrul unei expoziții deschise la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga“, expoziție care marchează 100 de ani de la nașterea marelui luptător anticomunist. Manifestarea a fost organizată de Asociația Creștin-Democrată România de Mâine, cu sprijinul Fundației Hanns Seidel.
Evenimentul a fost deschis de președintele Asociației Creștin-Democrate România de Mâine, Mircea Mureșanu, și de directorul executiv al Fundației Corneliu Coposu, Ionuț Gherasim. Acesta a fost, din 1990, șeful de cabinet al lui Corneliu Coposu și a relatat faptul că bunicul său, Ilie Lazăr, cel care avea să devină președintele Organizației Muncitorești a PNȚ în perioada interbelică, apoi deținut politic, l-a cunoscut pe preotul greco-catolic Valentin Coposu, tatăl lui Corneliu Coposu, în anul 1918, în drum spre Alba Iulia, unde amândoi s-au numărat printre delegații care au votat Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul României. „Le-am spus doamnelor Rodica și Flavia Coposu, mai în glumă, mai în serios, că, peste patru ani, se împlinește un secol de când se cunosc familiile noastre“, a spus Ionuț Gherasim.
Expoziția a mai putut fi admirată și în Biblioteca Națională a României din București, în Biblioteca Județeană din Timiș, în foaierul sălii de ședințe a Consiliului Județean din Caraș-Severin, precum și în Biblioteca Județeană A.D. Xenopol din Arad.
Un mare om de stat
Corneliu Coposu a fost unul dintre cei mai importanți luptători pentru democrație. El a venit pe lume în 20 mai 1914, în comuna Bobota, județul Sălaj. Corneliu Coposu a făcut primele clase la școala confesională greco-catolică din sat, apoi a devenit elev al Colegiului Sfântul Vasile cel Mare din Blaj. El a urmat apoi cursurile Facultății de Drept și Științele Statului din cadrul Universității Regele Ferdinand I din Cluj, unde a obținut licența și apoi doctoratul. Corneliu Coposu a devenit președintele Uniunii Studenților Democrați din Cluj și președintele Tineretului Național – Țărănist. În anul 1937, Corneliu Coposu a fost condamnat la trei luni și o zi de închisoare pentru crimă de lezmajestate, pentru că devenise unul dintre opozanții Regelui Carol al II-lea. După eliberare, între 1937 și 1940, Corneliu Coposu a devenit secretar personal al lui Iuliu Maniu, iar din 1940 a devenit secretar politic.
În anul 1945, Corneliu Coposu a fost ales președinte al PNȚ Sălaj, iar în 1947 el a fost arestat, împreună cu numeroși lideri ai PNȚ, în urma înscenării de la Tămădău. Până în anul 1956, Corneliu Coposu a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat.
În anul 1956, el a fost judecat pentru înaltă trădare contra clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale. A primit condamnarea la închisoarea pe viață. Corneliu Coposu a fost ținut într-un regim de izolare severă, la închisoarea din Râmnicu Vâlcea, până în 1962. În aprilie 1964, el a fost eliberat, împreună cu cei mai mulți deținuți politici ținuți în închisorile comuniste.
După căderea comunismului, PNȚCD a reintrat în legalitate, iar în 8 ianuarie 1990 a fost primul partid politic înregistrat la Tribunalul București. Corneliu Coposu a inițiat unificarea opoziției democratice față de neocomuniștii lui Ion Iliescu, în noiembrie 1991, sub forma Convenției Democratice, devenită apoi Convenția Democratică din România. Corneliu Coposu a murit în 11 noiembrie 1995.
Nu a avut parte de funeralii naționale, însă sute de mii de oameni au ieșit pe străzi pentru a-l omagia. Moartea sa a generat un val irezistibil de simpatie față de CDR, alianță care a câștigat alegerile generale din anul 1996.
