Andrei Marga şi-a prezentat programul de „guvernare” al ICR în ziarul „Ziua de Cluj”, aruncând şi mai mult în ceaţă soarta culturii naţionale şi a promovării sale.
Dezicându-se de vechiul „regim” al lui Horia Roman Patapievici, înscăunatul în absenţă, căci n-a catadicsit să se prezinte în comisia de cultură a Parlamentului, propune promovarea cu precădere a operelor şi autorilor „validaţi”, care să corespundă gustului „majorităţii” populaţiei, şi mai puţin a experimentului. „ICR s-a preocupat, în ultimii ani, să etaleze noi experimente, dar eşecurile nu sunt mai puţine decât reuşitele. Atunci când este vorba despre reprezentarea culturii naţionale, ICR trebuie să pună în prim-plan iniţiativele culturale reuşite, operele validate, autorii care au creat efectiv momente istorice, iar toate acestea există în România. O schimbare de accent, în favoarea operelor validate, este indispensabilă dacă vrem să asigurăm prestigiu cultural ţării noastre”, zice Andrei Marga.
„Iar se va umple lumea de Stele, de Arşinei şi de ansambluri de muzică populară”, a făcut un „pariu” regizorul Andrei Şerban, unul dintre beneficiarii „feudalizării ICR” (ca să îl cităm pe Marga), alături de alţi „experimentalişti”, precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie sau Cristian Mungiu. Mai mult, Andrei Marga şi-a programat, în devălmăşie, să se ocupe de tot felul de lucruri care intră în atribuţiile altor instituţii, precum promovarea realizărilor ştiinţei, tehnicii, economiei, dreptului, învăţământului universitar, toate obiective lăudabile, dar care nu au nici în clin, nici în mânecă cu activitatea ICR.
Dacă mulţi dintre oamenii de cultură români, citind programul în 12 puncte, cât numărul apostolilor (că tot face Marga trimiteri mistice la Angela Merkel şi la aserţiunea domniei sale, conform căreia „Nici Iisus nu a fost apolitic”), s-au mulţumit să ridice din umeri aşteptând să vadă şi o faptă a noului şef al ICR, regizorul Cristi Puiu s-a declarat din capul locului extrem de sceptic în privinţa destinului Institutului Cultural Român: „De când a plecat Patapievici, eu am întors spatele acestei instituţii. Să fim serioşi, Marga este doar un om pus acolo pe criterii politice cu misiunea clară să distrugă tot ce s-a făcut în mandatul lui Patapievici şi, oricât l-ar critica oamenii de cultură, el va fi bine ţinut în braţe de colegii lui. Am citit şi eu câte ceva despre aşa-zisul lui program. Este incalificabil să spui că trebuie să dicteze gustul majorităţii. Ce e cu chestia asta populistă? În cultură nu dictează gustul majorităţii, ci elita. Când vine vorba de cultură, trebuie şă-ţi rafinezi şi să-ţi „strunjeşti” gustul. De unde impresia asta că la artă/cultură se pricepe toată lumea? Şi cum vine chestia asta că ICR trebuie să promoveze doar operele şi autorii validaţi şi mai puţin experimentele? Validaţi, validaţi, OK, dar validaţi de cine? Vă spun eu, validaţi de Marga însuşi, că are o impresie foarte bună despre el, validaţi de el şi de colegii lui de partid, căci politicienii se pricep şi la muzică şi la film şi la teatru şi la arte plastice, după părerea lor. Şi vreau să-i amintesc domnului Marga că nici un autor nu ar fi ajuns să fie validat de posteritate dacă nu s-ar fi găsit în epoca respectivă nişte vizionari care să creadă în experimentul lui. Fără nişte colecţionari de artă vizionari, azi nu am mai vorbi despre Modigliani, Chagall şi alţii ca ei, care erau consideraţi foarte experimentalişti la vremea lor. Aşa că nu poţi scoate experimentul din artă doar pentru că eşti tu la putere. Din păcate, Marga continuă acelaşi discurs promovat de politicienii de la putere în ultima vreme, discurs naţionalist şi populist extrem de periculos, care nu are nici o legătură cu realitatea culturală din România. De fapt, Marga n‑are nici cea mai mică viziune în ceea ce priveşte conducerea Institutului Cultural Român, iar el nici nu a fost pus acolo pentru că ar avea, vezi Doamne, cine ştie ce program. Patapievici era în viziunea noii puteri „omul lui Băsescu” şi l-au mazilit. Dacă mă întrebaţi pe mine, nu mai văd nici o ieşire din asta decât prin alegeri, în sensul în care după alegeri să fie pus altcineva în locul lui Marga.”
Printre obiectivele programului Marga se mai numără şi alte aspecte înălţătoare, precum: „limba română trebuie consolidată ca limbă europeană”, instituţia va sprijini „activităţile generatoare de ipoteze şi concepte” şi va fi „locul de emergenţă al ideilor noi”. Ceea ce nu spune domnul Marga este cu ce bani va face toate acestea, dat fiind faptul că, din pricina tăierii drastice de buget, ICR nu mai are nici un leuţ.
