Ambasada Statelor Unite la Bucureşti făcea încă din august 2007, potrivit unor telegrame diplomatice care au intrat în posesia Rl, un „top cinci”al oligarhilor români: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vîntu, Ioan Niculae, Gigi Becali, dar şi un clasament al baronilor locali, în fruntea căruia tronează senatorul UDMR, Atilla Verestoy.
Consilierul politic al ambasadei americane, Theodore Tanoue, explica într-o depeşă către Departamentul de Stat de la Washington, existenţa acestui top pornind de la faptul că după 1989 doar „un mic grup de indivizi”, conectaţi la informaţii provenite din fosta Securitate au reuşit să profite de marile privatizări, iar în paralel o serie de baroni locali au putut să-şi impună influenţa folosind acelaşi tip de pârghii. „Nici unul dintre aceştia nu este legat exclusiv de un singur partid, chiar dacă unii dintre ei chiar sunt membri ai unor formaţiuni politice” precizează diplomatul american, adăugând că mulţi dintre oligarhii şi baronii români au legături subterane cu foşti ofiţeri de securitate sau cu persoane din actualele servicii secrete şi-şi promovează propriile interese prin trusturile media pe care le deţin.
Iată ce spune Theodore Tanoue despre Sorin Ovidiu Vîntu:
Sorin Ovidiu Vîntu: Cu toate că susţine că are înclinaţii politice de dreapta, Sorin Ovidiu Vîntu nu are legături directe cu un singur partid politic, alegând, în schimb, să le influenţeze pe toate. Vîntu şi-a adunat averea făcând tranzacţii cu cupoane de privatizare, bazându-se pe o reţea de foşti ofiţeri ai Securităţii pentru a obţine informaţii din interiorul marilor companii.
Practicile sale de afaceri sunt controversate, şi sunt, probabil, de natură infracţională. În 2000, cel mai mare fond mutual al României – un joc piramidal orchestrat de Vîntu – s-a prăbuşit, producând celor peste 300.000 de investitori daune de aproximativ 400 de milioane de dolari. În ianuarie 2007, el a fost condamnat la doi ani de închisoare, cu recurs în aşteptare, deoarece a falsificat documente pentru a ascunde deturnarea de fonduri din schema piramidală pentru a finanţa o bancă. Vîntu îşi menţine influenţa asupra lumii politice prin legături diverse cu oameni din eşaloanele superioare ale guvernării româneşti.
În timpul presiunilor de a-l înlătura pe preşedintele Băsescu, din primăvara anului 2007, Vîntu îi oferea consiliere constantă liderului PSD Mircea Geoană în ceea ce priveşte strategiile politice şi media. El are, de asemenea, legături cu fostul ministru de finanţe, Sebastian Vlădescu, acum Secretar de Stat în cadrul Ministerului, care a fost în consiliul de administraţie al unei companii de-ale lui Vîntu. Într-o poziţie similară se află şi actualul ministru de finanţe Varujan Vosganian, care a beneficiat de sprijin financiar din partea lui Vîntu, în anii ’90, pentru un partid politic de centru-dreapta. Vosganian este astăzi, potrivit preşedintelui PIN Cozmin Guşă, cel puţin „parţial în buzunarul lui Vîntu”.
Vîntu are o relaţie strânsă, de lungă durată şi recunoscută public, cu fostul director al SRI (2001-2006) Radu Timofte care-i oferă, probabil, acces în lumea serviciilor de informaţii.
Puterea lui derivă şi din legături cu liderul sindical Liviu Luca care are o influenţă foarte mare asupra sindicatelor din România şi de asemenea deoarece este patronul postului Realitatea TV, varianta românească a televiziunii CNN. Deşi nu se crede că patronul influenţează politica editorială de zi cu zi a postului Realitatea TV, Vîntu a fost atent ca în perioada suspendării preşedintelui Traian Băsescu să păstreze un echilibru relativ în abordarea postului, în special după ce a devenit din ce în ce mai evident că acuzaţiile promovate de Geoană, Voiculescu şi alţii nu îşi vor atinge ţinta.
În 2006, averea lui Vîntu era estimată la o valoare de aproximativ 900 de milioane de dolari.
