» O sursa noua de energie ar fi o veste binevenita pentru liderii europeni, nelinistiti de interventia militara a Moscovei in Caucaz.
» Rusia controleaza aprovizionarea cu energie a Europei, furnizand 25% din gazul natural folosit in Uniunea Europeana.
» Companiile energetice planuiesc in prezent sa extraga gaz natural din rezervoare uriase de sisturi gazeifere, situate la adancime mare in subsolul continentului.
Oamenii de stiinta sustin ca sisturile gazeifere s-au format din organisme preistorice precum alge, plancton si pesti, care s-au descompus in sedimentele de pe fundul marii in urma cu peste 400 de milioane de ani.
Incepand din luna ianuarie 2009, Gas Shale Research Programme, condus de Brian Horsfield si Hans-Martin Schulz de la Centrul de Cercetare GFZ pentru stiinta Pamantului din Potsdam, Germania, va incepe un studiu pe o perioada de sase ani, finantat de industria energetica, pentru cartografierea posibilelor depozite de sisturi gazeifere (poreclite "gash") de pe teritoriul european. "Exista posibilitatea sa avem sub picioarele noastre acelasi tip de depozite de sisturi gazeifere care exista in Statele Unite", a declarat Horsfield pentru International Herald Tribune. "Exista multe formatiuni de sisturi de acest fel in Europa."
In Europa au fost deja demarate mai multe proiecte energetice. In luna aprilie, gigantul american Exxon Mobil Corp. s-a alaturat consortiului care va incerca sa exploateze bogatiile ascunse in depozitele de gaz neconventional de la Mako Trough, din sudul Ungariei, in vreme ce compania energetica austriaca OMV testeaza existenta sisturilor gazeifere in bazinul Viena, iar Royal Dutch Shell a obtinut contracte pentru a exploata doua sisturi in sudul Suediei. In Polonia, Lane Energy Poland prospecteaza uriasul Bazin Baltic.
Goana dupa gazul "comprimat" in sisturi a devenit posibila o data cu dezvoltarea in SUA a unor tehnici avansate de foraj. Explorarea sisturilor se confrunta cu dificultati uriase. Gazul din Mako Trough – care ar putea fi in cantitati la fel de mari ca acela din campul Gröningen din Olanda – se afla la adancimi de peste sase mii de metri, de sase ori adancimea medie a unei pungi de gaz conventional.
In vreme ce costurile de foraj in cazul gazului conventional se situeaza in jur de 900.000 dolari, forajul in regiunea Mako costa pana la 50 de milioane de dolari, sustine compania Falcon Oil&Gas Ltd. In Denver, care detine o licenta de productie in Ungaria. Po-trivit estimarilor Falcon, numai zona in care a castigat dreptul de a fora contine 1,25 trilioane metri cubi de gaz natural in valoare de 350 miliarde dolari, aproape la fel de mari ca rezervele de gaz ale Marii Britanii din Marea Nordului.
Se asteapta sa treaca cel putin zece ani pana cand productia de gaz din sisturi va inlocui importurile rusesti. Intre timp insa, liderii europeni ar trebui sa se gandeasca la faptul ca Moscova are nevoie de pietele europene la fel de mult cat are Europa nevoie de Gazprom: vanzarile de gaz in Europa reprezinta in prezent 60% din totalul veniturilor Gazprom.
