Dupa o zi in care nu au lipsit surprizele, incarcata de tensiune si de zvonuri, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales Patriarh, cu 95 de voturi, pe IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei. Contracandidatul sau, IPS Bartolomeu Anania, a obtinut 66 de voturi, fiind nevoie de doua tururi de scrutin pentru a-i departaja. Dintre cele doua curente despre care s-a vorbit intens in aceste 41 de zile, despre care s-a speculat si s-a teoretizat, Biserica a ales ecumenismul. Adica tendinta reformatoare, de apropiere de celelalte culte si de intarire a misiunii sociale a Bisericii. A fost ales un Patriarh cu personalitate puternica a carui promisiune principala a fost ca va lupta pentru innoirea Bisericii Ortodoxe Romane.
A contat poate si varsta, 56 de ani, fiind demontate astfel speculatiile potrivit carora se dorea un Patriarh de tranzitie. Nu lipsita de importanta a fost si respectarea cutumei potrivit careia Patriarh devine Mitropolitul Moldovei, traditie care, iata, nu a fost intrerupta. Nu trebuie uitat ca IPS Daniel a stiut sa fie in gratiile tuturor puterilor si guvernelor, ca este un bun manager, reusind sa faca din Mitropolia Moldovei cea mai bogata din tara. Lucruri care, cu siguranta, au atarnat in balanta.
Dihotomia traditionalism-ecumenism in sanul Bisericii nu este falsa si, chiar daca acum se pare ca s-a dat un semnal de innoire, este de asteptat sa urmeze totusi reactii si o opozitie din partea celor care considera ca noul Patriarh este prea "modernist". Pentru asta a fost si contestat, de aici si lupta stransa care s-a dat. Pentru ca in fond nu a fost vorba doar de o problema a elitelor din sanul Bisericii, ci si de o chestiune care poate influenta mersul si chipul ei in urmatorul deceniu cel putin.
Rezultatul votului arata o majoritate clara, fapt ce este de bun augur pentru ceea ce multi asteapta de la noul Patriarh: deschidere ecumenica, transparenta, promovarea relatiilor dintre Biserici si etnicitate, identificarea momentelor de criza, reformarea BOR si reorganizarea Bisericii. Dar in primul rand se asteapta o mai mare aplecare spre turma de crestini.
Fierberea pentru alegerea noului Patriarh a inceput inca de dimineata, pe Dealul Mitropoliei. E drept, mai mult au fiert ziaristii, pentru care Biserica Ortodoxa Romana s-a dovedit inca o data o cazemata din care informatia picura cu pipeta. Nimic mai mult decat vestile seci, in rest inaltii ierarhi, dar si vrednicii mireni care au votat pentru Patriarh au fost mai protejati de nasul presei decat un presedinte american aflat la plimbare in Orientul Mijlociu. Pasii dupa care trebuia sa curga ritualul care a precedat votul Sfantului Sinod, stabiliti de regulament si de traditie, nu au fost impleticiti. La ora 8.00 Liturghia, la 9.30 Te Deum-ul. Dupa slujba, in batai grave de clopot, doua siruri indiene de sutane negre si barbi duhovnicesti, fluturand in vantul puternic, au iesit din Catedrala si s-au retras in Cancelaria Patriarhiei. Era ora 10.00 si Sfantul Sinod mergea la vot, pentru a numi, "cu frica de Dumnezeu si sub insuflarea Duhului Sfant", trei candidati. sedinta a fost prezidata de Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, care a renuntat astfel din start la pretentiile de Patriarh, dupa cum spune la regulament. La numaratul voturilor a fost secondat de "doi barbati de incredere", episcopii-vicari Calinic Botosaneanul si Irineu Bistriteanul. Din Sfantul Sinod au lipsit Eftimie, Episcopul Romanului, si Ioachim, Episcopul Husilor, pe care boala nu i-a lasat sa se deplaseze la Bucuresti.
Fara un capetel de informatie, ci doar cu mirosuri de zvon, in curtea Patriarhiei se vorbea de jocuri de culise, retrageri de ultima secunda si surprize. Oricum, capetele de afis se stiau de cand Patriarhul Teoctist nici nu trecuse bine la cele sfinte. "Oricine ar iesi, nu are cine sa se opuna. Cu cele sfinte eu nu m-as juca. Ati vazut ce s-a intamplat cu seful Ocolului Silvic de la Suceava, care a avut accident de masina dupa ce n-a vrut sa retrocedeze terenurile Bisericii. si Antonie Iorgovan s-a opus si uite cum e acum", perora superstitii fostul senator PNTCD Vasile Lupu, primul mirean cu drept de vot la Patriarhie care a aparut la locul faptei si printre extrem de putinii care au stat de vorba cu presa.
Jumatate de ora dupa miezul zilei, Vincentiu Ploiesteanul a confirmat si surprizele, si retragerile fulgeratoare. Laurentiu Streza a anuntat din capul locului ca nu vrea sa fie Patriarh, fiind taiat de pe lista de eligibili. Dupa primul tur de scrutin, votul l-a scos pe Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, drept prim candidat. Inainte de a doua tura de vot, dandu-si probabil seama ca va iesi pe locul trei, a venit retragerea lui Teofan al Olteniei, care a anuntat ca renunta la cursa. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, a fost ales al doilea candidat. Surpriza a venit de unde nimeni nu se astepta: Episcopia Harghitei si Covasnei a dat al treilea candidat, pe Ioan Selejean, desi nimeni nu se astepta la organizarea unei a treia ture de vot. Bursa zvonurilor anunta ca, de altfel, Ioan a avut un singur vot la primul tur.
La ora 17.00, a inceput votul Adunarii Nationale Bisericesti, pentru a-i departaja pe cei trei candidati. Alaturi de cei doi clerici bolnavi, de la vot au mai lipsit si opt mireni. O prima runda de vot s-a sfarsit dupa mai bine de ora: Daniel – 80 de voturi, Bartolomeu – 62 si Ioan – 18. Lupta urma sa se dea intre cei doi grei. Dupa inca o ora de du-te-vino la cabinele de vot rezultatul care se intrezarea inca de la inceput a fost parafat: Cu 95 de voturi, fata de doar 66 obtinute de Bartolomeu, Daniel a devenit al saselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Reforma sau traditie?
Ce inseamna reforma in Biserica Ortodoxa Romana de azi? Este nevoie de deschidere si transparenta? Care este raportul de forte intre adeptii ecumenismului si cei ai orientarii traditionale din Biserica Ortodoxa Romana? Care sunt provocarile carora ortodoxia si noul patriarh vor trebui sa le faca fata? La aceste intrebari ne-au raspuns mai multi teologi, fiindca membrii clerului abordeaza aceste teme doar in cercuri inchise. Teama de ierarhie n-a disparut din BOR.
Pr. prof. Paul Brusanovschi, profesor de Istoria Bisericii Romane, pune degetul pe rana:
"Bineinteles ca este nevoie de reforma. Ar trebui, in primul rand, o reforma constitutionala dupa model sagunian, prin revenirea la statutul din 1868 sau macar la cel din 1925. Aceasta prevede autonomia deplina fata de stat, precum si autonomia corporativa a structurilor inferioare fata de cele superioare, prin subsidiaritate, depasind starea uniforma si excesiv centralizata de astazi. Apoi, este necesara separarea puterilor, respectiv laicatul sa aiba un rol mult mai mare. Conform statutului sagunian, laicii erau alesi prin vot uninominal, avand de-a face cu adevarate parlamente locale care legiferau bunul mers al treburilor bisericesti la nivel local. Iar al treilea element sagunian era reprezentarea prin 2/3 a laicatului si 1/3 a clerului. Astazi avem de-a face cu un centralism strans, dirijat de la Bucuresti, ca o prelungire a perioadei comuniste, cand puterea discuta cu un grup restrans din elita clerului.
Un alt aspect al reformei consta in faptul ca reprezentantii laicatului sa fie intr-adevar reprezentanti ai credinciosilor, nu ajunsi in functii prin «alegeri» dirijate de conducerile eparhiale, numiti, practic, in functie de anumite interese.
Reforma mai trebuie sa cuprinda obligatoriu mai multa transparenta, ca o corporatiune de drept public autonoma cu adevarat, iar cele dezbatute in adunarile eparhiale si in Adunarea Nationala Bisericeasca sa fie publicate sub forma de protocoale, ca in perioada interbelica. Astfel, societatea va vedea ca exista un control eficient asupra administratiei bisericesti, iar acest fapt va duce la cresterea increderii in Biserica, fata de lenta erodare la care asistam azi."
Cristian Vasile, profesor de istorie la Universitatea Bucuresti nu are ezitari in privinta necesitatii unui suflu nou in Biserica Ortodoxa, desi nu-i place notiunea de "reforma" pentru ca "nu trebuie sa protestantizam Biserica".
"Dar este nevoie de o mare deschidere, asta incontestabil. Eu nu inteleg nici chiar faptul ca aceste alegeri au ramas secrete. Majoritatea asteptarilor fata de noul Patriarh se leaga de deschidere. Nu doar ca au probleme mari cu CNSAS, intens mediatizate, dar dansii n-au deschis nici macar arhiva Sfantului Sinod, nu doar pentru prezent, dar nici pentru secolul 19! Macar atat daca ar face noul Patriarh si tot ar fi un mare castig, altfel avem de-a face cu o schimbare de forma.
Legat de expresia «traditionalist-ecumenist-modernist», taberele nu cred ca sunt atat de clar conturate cum incearca presa sa le impuna, e si o separare in conventional, cu care trebuie operat cu prudenta.
Sa ne rugam ca, indiferent cine iese Patriarh, Biserica sa ramana unita, nu ca in urma cu doi ani, cu prilejul divizarii Mitropoliei Ardealului, cand au iesit la iveala atatea lucruri urate si ambitii fara de masura.
Viitorul Patriarh are de rezolvat, in primul rand, restantele acumulate. Vorbesc aici de disputa patrimoniala cu greco-catolicii si catolicii, fapt realizabil daca exista deschiderea de care vorbeam ca deziderat.
Au venit multi cu impunerea modelului grecesc de mitropolii, eu nu cred ca e bine, vad in acest fenomen un pericol, necesitatile pastorale ale credinciosilor nu necesita o reforma administrativa atat de drastica.
Si, obligatoriu, mai multa transparenta!"
Vasile Somcutean, analist specializat pe iudaistica, este convins ca fiecare candidat la functia de Patriarh a venit in Adunare cu platforme-program, cu puntele forte specifice:
"Evident, este nevoie de reforma in Biserica. Prin definitie, Biserica Ortodoxa Romana este o Biserica traditionalista, insa ea trebuie sa se adapteze noilor contexte in care chiar enoriasii ei isi desfasoara activitatea si isi traiesc viata. Dihotomia «traditionalist-ecumenist» nu este fortata de presa, ci ea s-a impus prin formatia si provenienta clerului care are acces la functii. Majoritatea celor din ramura ecumenica sunt absolventi de licee, scoli laice, ca Mitropolitul Daniel, in timp ce ceilalti provin din scolile monahale sau din seminariile teologice, ca Mitropolitul Bartolomeu.
De ce sa ne ferim, cand fiecare a venit in realitate cu propria platforma-program cu care a incercat sa convinga pe cat mai multi din Adunarea Nationala?! Mitropolitul Daniel declara inca de la instalarea lui, pe 1 iunie 1990, ca «Dumnezeu ne cheama la unitate, dar Dumnezeu iubeste diversitatea, astfel ca si regionalismul isi are valoarea lui tocmai pentru ca Dumnezeu iubeste diversitatea». Iata un exemplu concludent de deschidere ecumenica, proces prelungit daca iese Patriarh. Tot Mitropolitul Daniel a actionat consecvent pentru intarirea comuniunii dintre Biserici, la fel ca si pentru promovarea relatiilor dintre Biserici si etnicitate, identificarea cauzelor de criza dintre Bisericile Ortodoxe si organizatiile ecumenice, dar si necesitatea crearii la nivelul BOR a structurilor similare din organizatiile ecumenice, lucru inceput la Iasi.
Prin opozitie, Mitropolitul Bartolomeu ar promova, in primul rand, o reteta dura, traditionalista, in paralel cu o oarecare deschidere. El va impune cat mai putine influente majore din partea fenomenului de globalizare in Biserica, ar ataca linia Congresului Mondial Bisericesc, dominat de protestanti, si ar avea pozitii ferme impotriva hirotonirii preotilor-femei, a drepturilor minoritatilor sexuale, precum si a unor tendinte legate de sincretismul religios." (Carol Harsan)
Daniel, ecumenistul invingator
Nascut in 22 iulie 1951, in satul Dobresti, judetul Timis, Daniel Ciobotea a intrat in viata monahala abia la 36 de ani, cand a fost hirotonisit preot ieromonah, lucru pe care i l-au reprosat cei care sustineau ideea unui "calugar de cariera". Este, in schimb, un teolog, un universitar, discipol al parintelui Staniloae, sub indrumarea caruia si-a dat doctoratul la Institutul Teologic Universitar Bucuresti, si si-a continuat studiile in strainatate: doi ani la Facultatea de Studii Protestante a Universitatii de stiinte Umane din Strasbourg, alti doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Germania si teza de doctorat la aceeasi facultate din Strasbourg. Cu toate acestea, IPS Daniel nu are o opera teologica de dimesiunile celei a lui IPS Bartolomeu, de exemplu. Asta nu inseamna insa ca nu este un carturar, un veritabil intelectual si, mai ales, un promotor al curentului proecumenic. Mitropolitul Moldovei are peste 500 de studii, articole si cuvantari in limba romana, plus alte aproape 100 de articole publicate in reviste si volume colective din strainatate. Pe de alta parte, exact aceste studii in Occident, in plina perioada ceausista, au ridicat semne de intrebare privind o presupusa colaborare cu Securitatea. CNSAS nu a putut dovedi nimic, iar faptul ca numele lui Daniel a fost gasit pe o hartie in care erau enumerate dosarele arse in 23 decembrie nu a constituit o proba, motiv pentru care suspiciunile persista.
Ceea ce pare ca totusi l-a recomandat pe IPS Daniel pentru inalta functie este exact ecumenismul. Pentru asta a fost si contestat, de aici si lupta stransa care s-a dat. Pentru ca, in fond, nu a fost vorba doar de o problema a elitelor din sanul Bisericii, ci si de o chestiune care poate influenta mersul si chipul ei in urmatorul deceniu, cel putin. Un patriarh ecumenic, care va sustine apropierea de celelalte culte si dezvoltarea misiunii sociale a bisericii, poate fi un motor pentru innoirea Bisericii Ortodoxe Romane. Un ultim semnal in acest sens l-a lansat IPS Daniel chiar la Adunarea Ecumenica de la Sibiu, unde discursul si luarile de pozitie au semanat cu un veritabil program.
Ascensiunea IPS Daniel, care in 1990 a ajuns episcop vicar al Arhiepiscopiei Timisoara, pentru ca numai dupa trei luni sa fie ales Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a fost, pe de o parte, criticata, iar pe de alta, perceputa ca un semn de reformare in interiorul bisericii. Sa nu uitam ca in acea perioada tulbure, in care Patriarhul Teoctist s-a retras la Manastirea Sinaia din cauza contestarilor venite din partea credinciosilor (care-l acuzau de colaborationism cu sistemul comunism si vinovat de demolarea bisericilor), IPS Daniel a facut parte din Grupul de Reflexie pentru Innoirea Bisericii, al carui prin succes a fost reintroducerea religiei in scoli.
Om mai apropiat noilor vremi, chiar si prin varsta, Mitropolitul Moldovei a inteles importanta politicului, nu neaparat in sensul implicarii in "treburile cetatii". In 2004, IPS Daniel nu a ezitat sa purceada la o campanie pentru referendumul de modificare a Constitutiei, lucru recunoscut chiar de mai-marii partidului, asa cum a reiesit din celebrele stenograme. "Ce a facut el in timpul slujbei, in fata a zeci de mii de oameni, este impresionant", spunea Ion Solcanu. stiind sa se faca placut tuturor regimurilor, Mitropolitul Daniel i-a decorat pe Octav Cozmanca, dar si pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, cu cea mai inalta distinctie ecleziastica, "Crucea Modovei". In 2005, in timpul pelerinajului de Sfanta Parascheva de la Iasi, a permis intrarea la slujba doar a politicienilor, fapt ce a provocat un urias scandal mediatic.
Inzestrat nu numai cu simt politic, dar si economic, IPS Daniel s-a dovedit un foarte bun manager, Mitropolia Moldovei devenind una dintre cele mai bogate, prin nenumaratele proprietati imobiliare pe care le detine.
Mitropolitul Moldovei, contestat si apreciat in acelasi timp, a fost ales ieri de Colegiul Electoral Bisericesc, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ramane de vazut daca se va dovedi Reformatorul in care credinciosii spera.
Bartolomeu, prelatul traditionalist
Nascut in urma cu 86 de ani, IPS Bartolomeu Anania este privit ca un traditionalist, ajuns in fruntea Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Biserica l-a atras pe Valeriu Anania (numele de botez) inca din tinerete. Timp de opt ani, pana in 1941, a urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Bucuresti. In 1944 a intrat la Facultatea de Medicina si la Conservatorul din Cluj, dar a fost exmatriculat pentru ca a organizat si condus o greva studenteasca impotriva comunistilor lui Petru Groza. Ulterior, si-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Cluj. "In vara lui 1941 am avut prima arestare, in contextul inmormantarii unui legionar notoriu pe atunci, dar fara ca eu sa fi participat efectiv la eveniment. Dupa trei saptamani am fost eliberat, dar in cazierul meu a ramas fisa cu calificativul legionar, un stigmat de care, orice ai face, nu scapi o viata intreaga. Nu am facut parte niciodata dintr-un partid politic, dar am fost si am ramas de dreapta", declara in urma cu un an, pentru Rompres, IPS Bartolomeu Anania.
Unificarea Bisericii mai are de asteptat
Intr-un interviu acordat revistei Rost, mitropolitul se declara sceptic in ceea ce priveste ecumenismul, sustinand ca este putin probabila o unificare a Bisericii crestine. "Dorinta de unitate e generala, dar intampina nu putine dificultati de ordin doctrinar si practic. Ortodocsii si protestantii nu vor admite niciodata primatul papal, catolicii si ortodocsii nu vor fi niciodata de acord cu hirotonia femeilor la protestanti si anglicani, si asa mai departe."
Bartolomeu Anania s-a implicat activ in viata sociala a cetatii, fiind initiatorul hotararii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane privind interzicerea preotilor de a face politica.
O alta initiativa a Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului a fost apelul lansat in primavara acestui an Curtii Constitutionale. In conditiile in care Traian Basescu era suspendat de Parlament, Bartolomeu Anania a criticat extrem de dur legea adoptata de Parlament prin care-si conferea dreptul de a decide soarta lui Basescu dupa referendum. "Aceasta inseamna abandonarea principiilor democratice ale statului de drept si revenirea la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare", se arata in apelul catre Curtea Constitutionala.
Politicienii romani, tributari comunismului
Bartolomeu Anania nu s-a ferit sa spuna lucrurilor pe nume, acuzand politicienii de apucaturi dictatoriale. "Marea majoritate a politicienilor nostri de astazi sunt crescuti si scoliti in sistemul totalitar. Chiar cand sunt sinceri in adoptarea democratiei, ei nu o pot concepe decat in vechile tipare mentale… Sunt convinsi ca, odata ajunsi la putere, au dreptul sa faca ce vor, fara sa dea socoteala nimanui. Electoratul nu mai conteaza", declara, pentru Rost, Bartolomeu Anania.
El s-a implicat activ in problemele ecologice, criticand proiectul de la Rosia Montana, si a fost primul prelat care a propus intoarcerea Bisericii la menirea de baza, caritatea, sustinand ca BOR ar trebui sa se ingrijeasca de copiii romanilor plecati la munca in strainatate.
Acuzat de colaborare cu Securitatea
In 1988, fostul general Ion Mihai Pacepa afirma, in celebra sa carte "Orizonturi Rosii", ca mitropolitul a fost agent al DIE, fiind racolat in inchisoarea de la Aiud, unde a fost detinut sase ani. A negat toate speculatiile pe aceasta tema si spune ca asteapta inca desecretizarea arhivei SIE. "Pana atunci, cer sa fiu crezut pe cuvant, cel putin pe considerentul ca, la varsta si pozitia mea, nu as risca o sinucidere morala prin aceea ca spun astazi o minciuna care maine poate fi infirmata de un document."
Cu toate acestea, s-a opus studierii de catre CNSAS a dosarelor de Securitate ale preotilor si a declinat invitatia Colegiului de a se prezenta la audieri. Anania considera acest lucru o imixtiune in treburile bisericesti si ca "in calitate de fost detinut politic, tonul invitatiei primite de la CNSAS imi aminteste de practicile comuniste".(Virgil Burla)
Ioan Selejan – candidatul-surpriza
Cel de-al treilea candidat pentru scaunul patriarhal, episcopul Ioan al Covasnei si Harghitei, s-a nascut pe 16 noiembrie 1951 in localitatea Pietrani, judetul Bihor. In varsta de 56 de ani, el este absolvent al Facultatii de Instalatii si Automatizari din Bucuresti, promotia 1976. In 1980 a fost tuns monah, la Manastirea Lainici. Dupa ce urmeaza toate treptele bisericesti, in 1994 este instalat episcop al Covasnei si Harghitei, la Miercurea Ciuc.
De numele lui se leaga renasterea ortodoxiei in judetele unde este episcop si lupta pentru ca romanii de acolo sa-si mentina identitatea si sa nu se mai simta "straini in propria tara". S-a implicat activ in ridicarea si consolidarea mai multor constructii de lacasuri de cult, fapt pentru care a fost catalogat de ziarele maghiare ca a incercat sa cucereasca acest teritoriu prin ridicarea bisericilor ortodoxe. De altfel, eparhia Covasnei si Harghitei are acum cea mai mare densitate de biserici ortodoxe pe cap de locuitor roman din Romania.
Episcopul Covasnei si Harghitei a luptat impotriva tuturor actiunilor liderilor politici si ale organizatiilor maghiare care au ca scop obtinerea autonomiei culturale pe criterii etnice.
Episcopul Ioan Selejan, cu binecuvantarea fostului Patriarh Teoctist, a fost cel care a mediat negocierile privind oprirea mineriadei din 1999, acceptat atat de Miron Cozma, cat si de premierul de atunci, Radu Vasile. Conform cotidianului "Evenimentul zilei", pe vremea cand era staret la Manastirea Lainici, episcopul Covasnei si Harghitei a fost duhovnicul lui Miron Cozma. In 2005 este ales presedinte de onoare al Forumului Civic al Romanilor din Harghita si Covasna. (Cristina Dobreanu)
Albele si negrele celor cinci patriarhi ai Romaniei
Miron Cristea (1925-1939)
In timpul patriarhatului sau a avut loc unificarea bisericilor din noul stat roman si a fost elaborat statutul de functionare al BOR. La propunerea sa, a fost demarat proiectul Catedralei Mantuirii Neamului. Miron Cristea o dorea amplasata in Parcul Carol, dar din cauza complicatelor procese de expropriere si lucrari de urbanism care erau necesare, a fost aleasa locatia de la poalele Dealului Mitropoliei. A fost considerat un modernist, deschizand dialogul cu bisericile altor culte din strainatate si trimitand clericii sa se educe in strainatate. A fost unul dintre cei care a asigurat Regenta Romaniei, in perioada cat viitorul rege Mihai era minor. A coordonat sau a infiintat diverse institutii si publicatii culturale, in special la Sibiu, una dintre ele fiind Banca Culturala "Lumina", care acorda burse studentilor. A luat apararea scolilor confesionale romanesti din Banat, care se aflau sub presiunea guvernului de la Budapesta. Cu toate acestea, Miron Cristea nu a fost scutit de critici, acuzat fiind ca a avut legaturi cu masoneria si ca a introdus in BOR calendarul gregorian (de stil nou), ceea ce a provocat valuri si proteste in sanul bisericii, mai ales ca Pastele era sarbatorit odata cu Biserica Catolica. Cateva manastiri au refuzat sa adopte schimbarea.
Nicodim Munteanu (1939-1948)
Laude: A contribuit la ridicarea mai multor locasuri de cult, la tiparirea a peste o suta de lucrari teologice si la traducerea Bibliei si Evangheliilor. A reusit sa mentina pe linia de plutire Biserica in timpul celui de-al doilea razboi mondial si al guvernului condus de Ion Antonescu, care a incercat sa se implice dur in mersul BOR. Se spune ca a introdus fastul in Biserica, inspirat de experienta pe care o avusese la marile biserici din Kiev. Tinea predici libere, fara sa apeleze la texte croite dinainte. S-a opus comunistilor si sovieticilor si a refuzat sa oficieze o slujba la Moscova, alaturi de Patriarhul Alexei al Moscovei. Pe de alta parte, cand trupele sovietice se aflau in Romania, a acceptat reluarea relatiilor cu biserica de la Moscova. A mai fost criticat si pentru modul in care a tradus Biblia si Evangheliile.
Justinian Marina (1948-1977):
Figura controversata si vazut ca un diplomat care a stiut sa joace la doua capete sub presiunile comunistilor. Castigand sustinerea regimului, s-a opus cat a putut implicarii partidului in Biserica. A construit si a restaurat biserici, a luat apararea preotilor persecutati de comunisti, s-a opus din rasputeri unui decret care desfiinta un mare numar de manastiri. Pentru aceasta, a fost si izolat fortat la schitul Dragoslavele, timp de sase luni. In acelasi timp, a fost un simpatizant al miscarii comuniste, ajutandu-l pe Gheorghe Gheorghiu Dej sa se ascunda dupa ce acesta evadase din inchisoare. Se spune ca de aceea a inaintat atat de rapid in ierarhia bisericii. A fost numit de critici "patriarhul rosu", pentru ca a incercat sa adapteze biserica la era comunista, colaborand cu regimul si propovaduindu-l. A jucat insa dublu, aceasta colaborare permitandu-i sa mentina Biserica cat de cat integra.
Iustin Moisescu (1977-1986)
Patriarh intr-o perioada extrem de complicata, cand presiunile regimului comunist asupra Bisericii atinsesera apogeul, Iustin Moisescu nu s-a opus demolarii unor biserici din Bucuresti si nici condamnarii parintelui Calciu Dumitreasa. Totusi, trebuie recunoscut ca a contribuit la ridicarea unor monumente de arhitectura, in special la Iasi, a restaurat unele dintre cele mai celebre manastiri romanesti, a infiintat mai multe muzee. A sprijinit aparitia unor importante colectii de scrieri religioase. Raportul Tismaneanu, precum si mai multi istorici il acuza ca a colaborat cu Securitatea, dand note informative si avand dosar de retea. De altfel, intrarea in randul clerului (inainte era profesor) si ascensiunea sa extrem de rapida (de domeniul zilelor) sunt puse pe seama aceleiasi colaborari.
Teoctist Arapasu (1986-2007)
A contribuit la restaurarea unor manastiri, iar dupa 1989 a dezvoltat puternic invatamantul teologic. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania ramane o piatra de temelie pentru patriarhatul lui Teoctist. Aceasta premiera pentru Romania a insemnat redeschiderea BOR catre Biserica Catolica, dar si catre alte culte. A fost acuzat de colaborare cu Securitatea, Teoctist fiind de altfel promovat puternic de predecesorul sau, Iustin. Diversi istorici si ziaristi au vorbit despre o presupusa legatura cu miscarea legionara. A avut legaturi stranse cu Nicolae Ceausescu, trimitandu-i regulat scrisori si cadouri. Nu s-a opus daramarii a peste 25 de locasuri de cult din Bucuresti.
(Andrei Luca Popescu)
