Parchetul de pe lângă ICCJ a anunțat, vineri, începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu și Gelu Voican Voiculescu, pentru implicarea lor în evenimentele Mineriadei din 13 – 15 iunie 1990.
Faptele de care sunt acuzați s-au produs „cu concursul” Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și al SRI, a menționat procurorul militar, col. Marian Lazăr. Mineriada din iunie 1990 a produs 1269 de victime – morți și răniți, precum și mari pagube materiale.
La data faptelor, Iliescu era șeful statului, Roman era șeful guvernului, Măgureanu era director al SRI, iar Voican era vicepremier.
Fostul președinte Ion Iliescu a fost pus sub acuzare din luna octombrie 2015 pentru infracțiuni contra umanității, constând în reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității.
Citește și: Cum au devastat minerii redacția României Libere: Jos România Liberă! Moarte lui Băcanu!
Jurnaliștii Mihai Creagă, Corneliu Vlad și Igor Butnaru au rememorat ziua de 14 iunie 1990, în care ortacii ”în salopete negre și albastre, agitând niște ciomege și urlând” au năvălit în redacție.
Tot în acest dosar sunt cercetați amiralul în rezervă Emil „Cico” Dumitrescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Cazimir Ionescu, fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma, fostul premier Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu.
Procurorii îi acuză pe Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Dumitru, Corneliu Diamandescu, Mihai Chițac și Mugurel Florescu că ar fi decis, pe 13 iunie 1990, organizarea unei deplasări la București a unui număr de peste 10.000 de mineri din Valea Jiului, care au continuat atacurile din Piața Universității asupra populației civile, provocând vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane.
Citește și: Delirul lui Iliescu despre bandele legionare și isteria lui Ghiță au o sursă comună
Dâra propagandei hidoase cu tema ”strainii ne vor răul” coboară însă în timp până în 1990 când tovarășul Iliescu conecta România la URSS și călca în picioare cu hoarde de mineri orice opoziție care îndrăznea să ceară altceva.
Potrivit ordonanței întocmite de Parchetul Militar, inițial, Ion Iliescu a fost cercetat pentru trei infracțiuni: propagandă pentru război, genocid (săvârșit prin: uciderea membrilor colectivității sau grupului, vătămarea gravă a integrității fizice sau mintale a colectivității sau grupului, supunerea colectivității sau grupului la condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică) și tratamente neomenoase prin dislocare sau lipsire de libertate fără temei legal.
După ce Secția Parchetelor Militare, condusă de general de brigadă magistrat Gheorghe Coșneanu, s-a codit să înceapă urmărirea penală în dosarul Revoluției din decembrie 1989, în sfârșit s-a hotărât să aplice deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. După 27 de ani, Coșneanu a dispus începerea urmăririi penale in rem ( pentru faptă), nu a persoanelor responsabile de crimele comise atunci.
Ulterior, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării în infracțiuni contra umanității constând în aceea că „în zilele de 11 și 12.06.1990, în calitate de președinte al CPUN, împreună cu Roman Petre, Măgureanu Virgil, Voiculescu Gelu-Voican, Dumitru S. Nicolae, general (rez.) Chițac Mihai, general-maior (rez.) Diamandescu Corneliu, general maior (rez.) Florescu Mugurel și alții, a decis reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, în baza acestei hotărâri fiind declanșat, în dimineața zilei de 13.06.1990, un atac asupra unei populații civile, la care au participat forțele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații, atac soldat cu decesul a patru persoane și rănirea a altor trei prin împușcare, precum și vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 270 de persoane”.
