Beatificarea lui Ioan Paul al II-lea care va avea loc pe 1 mai marchează un record pentru cea mai rapidă ceremonie de beatificare, întrecând-o chiar şi pe cea a lui Maica Tereza cu 15 zile, potrivit Newsweek.
Deşi majoritatea credincioşilor sunt de acord cu ritmul grăbit al ceremoniei, unii membrii ai Bisericii nu îl găsesc potrivit deoarece cred că mai există semne de întrebare ridicate de modul în care Papa a reacţionat la criza abuzurilor sexuale din Biserica Catolică.
La conducerea „fabricii de făcut sfinţi”
În timpul celor 27 de ani ca Papa, Ioan Paul al II-lea a condus ceea ce mulţi au catalogat a fi perioada”fabricii de făcut sfinţi”. El a realizat 1338 de beatificări şi 482 de canonizări, mai multe decât toţi cei 263 de papi care au exista înaintea lui la un loc.
Această avalanşă de ceremonii nu a fost făcută fără un scop, ci era rezultatul unei politici a Papei de creştere a încrederii în Biserica Catolică. În 1983, Ioan Paul a făcut ca procesul de beatificare să devină mai rapid, mai ieftin şi mai puţin competitiv deoarece a eliminat instituţia „Avocatul Diavolului” şi a scăzut numărul de miracole care trebuiau realizate. Scopul urmărit de Papă prin aceste modificări era de a schimba rolul contemporan al sfinţeniei pentru a arăta lumii întregi că mai există sfinţi şi în prezent.
Un număr mare de sfinţi aleşi de Papă au trăit în secolul al 20-lea, de la Preotul Pio, la Maica Tereza sau Josemaría Escrivá, fondatorul Bisericii Opus Dei. Astfel, beatificările rapide a lui Ioan Paul al II-lea sunt rezultatul politicilor Papei, care au fost susţinute şi de succesorul său- Papa Benedict al XVI-lea.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost Papa care a ajutat la distrugerea comunismului, care a făcut cele mai multe vizite în întreaga lume şi care a îndreptat catolicismul după o perioadă de îndoieli şi confuzii. El a reuşit şi să dea startul unei ere de preoţi tineri şi misionari dornici de a face cunoscut mesajul Bisericii. Era un Papă iubit şi admirat de credincioşii care s-au înghesuit la înmormântarea lui şi au strigat într-un tribut spontan – „Santo subito -Sfânt acum!”
Vinovat de mascare abuzurilor sexuale?
Totuşi, entuziasmul societăţii faţă de beatificarea Papei s-a diminuat treptat, în special datorită acuzaţiilor aduse de unii critici care susţin că el ar fi fost principalul vinovat în mascarea abuzurilor sexuale din cadrul Bisericii Catolice.
Cazul care a strârnit cele mai multe controverse este cel al preotului mexican – Marcial Maciel Degollado, fondatorul controversatei religii „Legionarii lui Iisus”. Ioan Paul al II-lea era unul dintre superiorii acestui preot şi îi admira fidelitatea faţă de catolicism, loialitatea faţă de Roma şi papalitate, dar şi succesul pe care îl avea în rândul tinerilor din congregaţii. Însă în mijlocul anilor ’90, viaţa privată a preotului Maciel a devenit cunoscută publicului după ce Roma a primit o plângere împotriva preotului în care se susţinea că acesta abuzase sexual de mai mulţi membrii ai ordinului său. Totuşi în acest caz nu s-a luat nici o măsură până după moartea lui Ioan Paul al II-lea.
Chiar şi atunci când Roma devenise convinsă de faptul că reclamaţiile erau adevărate, oamenii din jurul Ioan Paul al II-lea continuau să îi acorde ajutor şi susţinere lui Maciel. Preotul chiar îl însoţise pe Papă în câteva călători realizate în străinătate şi era lăudat de oficialii bisericii ca fiind un model pentru ceilalţi datorită muncii pe care o realiza cu tinerii. La un moment dat, cel mai puternic departament din Vatican- Secretariatul de Stat a negat existenţa plângerilor împotriva preotului Maciel, chiar în acelaşi moment în care un alt birou din Roma ajunsese la concluzia că preotul era vinovat.
Numai sub conducerea noului Papă s-au luat măsuri împotriva preotului, iar în mai 2006 Benedict XVI i-a ordonat lui Maciel să se retragă într-o viaţă de „rugăciune şi petinenţă” după ce a fost găsit vinovat pentru o serie de abuzuri şi un comportament neadecvat pentru că a avut copii cu cel puţin două femei.
Pro şi contra Papei
Pentru criticii Papei Ioan Paul al II-lea, cazul preotului Maciel ilustrează politica de obstrucţie a justiţiei în cazul abuzurilor sexuale care existau în timpul pontificatului său.
În cazul în care episcopii locali încercau să îi excomunice pe abuzatori, Roma de obicei îi sfătuia să acţioneze cu grijă şi discreţie. De asemenea, până de curând autorităţile din Vatican închideau ochii când era vorba de raportul obligatoriu care trebuia depus la poliţie în cazurile de abuz sexual.
Pe de altă parte, cei care îi acordă prezumţia de nevinovăţie lui Ioan Paul al II-lea spun că biserica trecea atunci printr-o perioadă dificilă şi nu este corect ca el să fie judecat după standardele de astăzi. De asemenea, ei spun că atunci când a avut loc scandalui în care a fost implicat preotul Maciel, Ioan Paul al II-lea se afla deja într-o stare de sănătate nu tocmai bună. Ei susţin că Papa a avut o contribuţie la eradicarea abuzurilor sexuale din Biserica prin faptul că a inspirat o generaţie nouă de preoţi dedicaţi, oameni care îşi iau rolul în serios şi care nu îşi vor încălca jurămintele.
În ciuda controverselor care există în jurul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Vaticanul neagă faptul că prin declararea unui om ca sfânt i se acceptă deciziile din timpul conducerii sale. Atunci când Papa Pius al IX-lea a fost beatificat în 2000, evenimentul nu echivala cu acceptarea politicilor anti evreieşti a lui, care au inclus şi refuzul de a înapoia un copil evreu părinţilor după ce a fost botezat în secret.
Vaticanul spune că sfinţenia înseamnă că, in ciuda greşelilor pe care le-a făcut un papă, el a fost până la urmă un om sfânt. Iar pelerinii şi credincioşii care vor fi în Piaţa Sfântul Paul pe 1 mai, vor fi cu siguranţă recunoscători că au avut şansa de a-i aduce un ultim omagiu Papei Ioan Paul al II-lea.
