Cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) susține, citând un document secret de 20 de pagini al Alianței convenit de cei 28 de ambasadori, că NATO pregătește o forță de reacție rapidă de aproximativ 4.000 de militari care să fie pregătită să intervină în cazul unei agresiuni ruse împotriva membrilor estici ai Alianței. Potrivit unui oficial de rang înalt citat de FAZ, NATO dezvoltă noi facilități militare în România, Polonia și țările baltice care să primească forțele NATO.
Documentul identifică Rusia, pentru prima oară după mulți ani, drept „o amenințare la adresa securității euroatlantice” și declară „angajamentul privind întărirea capacității de apărare a aliaților din Est, inclusiv prin întăriri de trupe”. Această întărire a capacității de apărare se va realiza prin organizarea de noi structuri de comandă și prin pre-plasarea de echipament militar în țările aflate la granița de est a NATO, inclusiv tancuri, scrie FAZ. Cei 4.000 de militari (aproximativ o brigadă) vor putea fi desfășurați într-o perioadă de două până la șapte zile și vor constitui „vârful de lance” al unei forțe NATO în caz de agresiune rusă sau de „război hibrid” precum cel practicat de Rusia în estul Ucrainei, care să primească întăriri ulterior. Centrul de comandă de la Stettin, în Polonia, condus de Germania, Polonia și Danemarca, va primi resurse suplimentare pentru a putea gestiona o forță de până la 60.000 de oameni.
Detaliile planului așa-numitului
„Readiness Action Plan” (RAP), care va fi adoptat la Summit-ul de la Cardiff de la sfârșitul acestei săptămâni, vor fi stabilite până la sfârșitul acestui an, dar există deja pregătiri pentru a instala centre de comandă, recunoaștere și logistică în fiecare din cele cinci țări – România, Polonia, Lituania, Letonia și Estonia. În fiecare dintre aceste facilități ar urma să fie staționați permanent între 300 și 600 de militari. Un număr mic de trupe de luptă vor fi menținute în fiecare din cele cinci țări pe bază rotațională, dar numărul total al trupelor NATO în cele cinci țări va fi menținut pentru o vreme la câteva mii ca urmare a unei serii de exerciții militare ce se vor succeda în perioada următoare și care vor întări capacitatea de apărare a statelor aflate în prima linie a apărării împotriva unei posibile agresiuni ruse.
Baze permanente versus „prezență adecvată”
Baletul diplomatic și disputele dintre statele membre au loc în jurul menționării în documentul summit-ului a posibilității instalării de baze permanente în statele Europei de Est. Potrivit Financial Times, disputa are loc între membrii – adepți ai „liniei dure” – care au cerut denunțarea Actului Fondator NATO-Rusia, un tratat semnat în 1997 prin care NATO se angaja să nu instaleze arme nucleare și baze militare permanente pe teritoriul noilor state membre și cei care consideră că NATO trebuie să găsească modalități de a întări securitatea statelor din Est ocolind prevederile acestui tratat, precum și pe acelea ale Tratatului privind Forțele Convenționale în Europa, asupra căruia Rusia a declarat un moratoriu în 2007, dar pe care încă nu l-a încălcat. Țara care s-a declarat ferm împotriva bazelor permanente a fost Germania, care, prin vocea Angelei Merkel, a afirmat răspicat chiar săptămâna trecută că nu vor exista forțe militare NATO desfășurate pe termen lung în Europa de Est.
De aceea, sintagma „baze permanente” este interzisă zilele acestea la NATO, expresia preferată fiind „prezență adecvată” (appropriate presence). Planul privind pre-poziționarea de echipament, logistică și provizii în statele „de frontieră” ale NATO, acesta fiind un alt termen care va fi figura, potrivit FT, în documentele summit-ului, precum și instalarea centrelor de comandă ar reprezenta, așadar, soluția de a ocoli constrângerile tratatului din 1997. „Mesajul pe care trebuie să îl trimitem – a rezumat pentru FT, generalul James Stavridis, fostul comandant suprem al forțelor aliate în Europa – trebuie să conțină două cuvinte: unitate și capabilitate”.
Preocuparea pentru întărirea capabilităților pare să se fi aflat și în centrul demersurilor României. Din discuțiile cu oficiali de rang înalt cu responsabilități în domeniul securității naționale, România nu a insistat în negocierile purtate la Bruxelles asupra unor posibile baze permanente, ci asupra extinderii capabilităților de apărare. Astfel, nici președintele Traian Băsescu și nici prim-ministrul Ponta nu au vorbit de baze permanente (Ponta a vorbit de o „prezență NATO mai consistentă”, dar nu a vorbit de baze permanente). Prin bazele de la Kogălniceanu și, în viitor, de la Deveselu, România are deja pe teritoriul său o prezență militară americană consistentă (deși nici acestea nu sunt baze permanente, administrate de statul american, ca în Germania, Japonia sau Turcia, ci facilități administrate în comun), iar o prezență NATO nu ar face decât să consolideze securitatea României. Oficialii contactați de România Liberă susțin că Bucureștiul a condus negocieri fructuoase la Bruxelles. Rămâne de văzut, ce anume va obține România în materie de securitate de la NATO după summit-ul de la Cardiff.
