Tandemul franco-german a blocat, impreuna cu alte opt state, membre intentia Statelor Unite de a invita Ucraina si Georgia in anticamera NATO. Alianta Nord-Atlantica a fost din nou dezbinata nu doar in privinta celor doua republici foste sovietice, ci si in cea a construirii unui scut antiracheta sub umbrela NATO. Succesul summitului de la Bucuresti s-a limitat la invitarea Croatiei si Albaniei, decizie care a demonstrat insa hotararea Aliantei de extindere in singura zona a Europei lasata in afara celor doua mari organizatii – UE si NATO. In schimb, primirea Macedoniei a fost amanata, fiind blocata prin veto de catre Grecia. Macedonia este in acelasi timp numele uneia din regiunile din nord ale Greciei, iar Atena afirma ca asta poate duce la confuzii sau poate incuraja anumite revendicari teritoriale ale Macedoniei asupra provinciei grecesti cu acelasi nume, unde traieste o minoritate slava ale carei drepturi nu sunt recunoscute de catre statul grec. Summitul NATO de la Bucuresti va ramane deci in istorie pentru decizia de extindere in Balcani, cu state care au contribuit la nelinistile din aceasta zona in ultimii 15 ani, dar si pentru incurajarea Georgiei si Ucrainei de a merge pe drumul democratiei. La randul sau, Macedoniei i s-a promis ca va fi primita in Alianta de indata ce-si va rezolva diferendul de nume cu Grecia. Totusi, fostul ministru de Externe Mircea Geoana considera ca "summitul este, din punctul de vedere al intereselor americane si al apropiatilor Americii, un esec rasunator" si ca "niciodata vointa exprimata in mod public de SUA nu a fost ignorata. E o infrangere si pentru tarile ca Romania, care s-au exprimat extrem de activ asupra problemei".
Pe de alta parte, seful Colegiului National de Aparare, Iulian Fota, crede ca evenimentul "a fost un succes in proportie de 80%", considerand ca orice promisiune din partea NATO este un pas inainte.
Romania a reusit sa straluceasca doar ca gazda a Summitului NATO. Din punctul de vedere al rezultatelor, Grecia a fost vedeta, iar Franta si Germania si-au impus pozitiile din umbra. Macedonia nu a fost acceptata in acest val de aderare, alaturi de Croatia si Albania, dar va intra imediat ce indeplineste conditia Greciei: sa-si schimbe numele. Ucraina si Georgia nu au primit MAP (Membership Action Plan), asa cum batranele Europei, Franta si Germania, au dat de inteles ca isi doresc, dar au primit o promisiune: mai devreme sau mai tarziu, tot intra in NATO.
Romania a plecat la drum cu o agenda incarcata. In ceea ce priveste extinderea Aliantei, obiectivul a fost similar cu al SUA: primirea tuturor celor trei state si foi de parcurs pentru Ucraina si Georgia. Acesta a reusit mai putin de jumatate: doua state, Albania si Croatia, au fost primite. Multi s-ar fi asteptat ca, pentru loialitatea vocala cu care am sustinut pozitia SUA in cadrul NATO, sa primim garantii din partea Washingtonului pentru desfiintarea vizelor in relatia cu Romania. Nu a fost asa, iar Bush i-a dat lui Basescu doar sperante de intensificare a eforturilor. Printre reusitele incontestabile ale Romaniei la summit sunt mentionarea regiunii Marii Negre ca zona de importanta strategica, ai carei riverani vor fi sprijiniti, si ridicarea statutului Serbiei de la stat care "coopereaza pentru pace" la stat aflat "in dialog intensificat" cu NATO. Un semiesec poate fi considerat scutul antiracheta: in timp ce americanii au mers inainte, semnand un acord cu Cehia pentru amplasarea radarelor pe teritoriul lor, discutia despre proiectul complementar al scutului NATO, care ar securiza si Romania, a fost amanata pentru summitul din 2009.
Pentru presedintele Traian Ba-sescu, promisiunile ferme pe care le-au primit celelalte trei state au fost un semnal bun: "Macedonia are invitatia la dispozitie, nu mai e nevoie de un nou summit, ci se va stabili la nivelul ministrilor de Externe, cand isi va rezolva contenciosul cu Grecia".
Cat despre Georgia si Ucraina, Basescu a tinut sa-i linisteasca pe cei care cred ca Rusia a obtinut o victorie prin neacceptarea lor: "Constatand riscul politic, ca urmare a declaratiile facute in unele capitale, Consiliul NATO a decis ca aceste doua tari vor fi membre NATO. Asta pentru a nu se lasa loc la interpretari ca vreo tara din afara NATO a influentat in vreun fel decizia".
Nu la fel de optimist a fost liderul PSD, Mircea Geoana, fost ministru de Externe: "Summitul este, din punctul de vedere al intereselor americane si al apropiatilor Americii, un esec rasunator. Niciodata vointa exprimata in mod public de SUA nu a fost ignorata. E o infrangere si pentru tarile ca Romania, care s-au exprimat extrem de activ asupra problemei". Iulian Fota, directorul Colegiului de Aparare, crede insa ca problema nu se pune ca o tara vine la summit cu o agenda de tipul "eu castig, voi pierdeti" si ca promisiunile ferme pentru statele amanate sunt fara precedent: "A fost un summit de succes, prin deschiderea caii catre NATO a unor state, carora li s-a garantat ca usa e deschisa si li s-a spus ce mai au de rezolvat. Mi-as fi dorit enorm ca Romania sa beneficieze, in 1997, de precizarea clara a caii deschise, cum au primit Ucraina si Georgia". Pentru Fota, summitul ar fi fost un esec, inclusiv pentru Romania, daca ar fi fost respinse toate statele: "Cel mai rau scenariu era o paralizie totala, sa nu fi hotarat nimic".
Profesorul de stiinte politice Daniel Barbu crede ca "gazda are obligatia de a-i face pe oaspeti sa se simta bine. Cu exceptia Macedoniei, am reusit asta, dar nu Romania a fixat agenda summitului". Profesorul crede ca greseala Romaniei a fost ca "a trecut in agenda ca obiective niste intentii ale Guvernului american. Bush a fost extrem de clar: are anumite dorinte, asta nu inseamna ca acestea se vor si realiza. Am fost mai catolici decat Papa si am iesit usor sifonati".
Analistul politic Cristian Parvulescu arata ca asa-zisa reusita a Romaniei cu impunerea Serbiei pe agenda NATO a fost eclipsata de taria Greciei in problema Macedoniei: "Romania incearca sa joace o carte balcanica, la competitie cu Grecia. Mizam foarte mult pe medierea pe care am putea s-o exercitam intre Serbia si Occident, dar cred ca pozitia aceasta ne depaseste puterile. Grecia a reusit sa opreasca extinderea NATO si are avantaje evidente fata de Romania".
Presedintele Basescu s-a mandrit, la finalul summitului, cu avansarea proiectului NATO de scut antiracheta, desi discutiile propriu-zise au fost amanate pentru 2009: "Exista in documentul final afirmatia la care noi am tinut foarte mult: indivizibilitatea securitatii aliatilor. (…) Consiliul a hotarat ca sistemul antiracheta sa aiba o acoperire cuprinzatoare a intregului teritoriu al Aliantei. NATO isi asuma crearea unui scut complementar pentru statele care nu sunt protejate de scutul american". Daca pentru Daniel Barbu scutul antiracheta a reprezentat "o dorinta pioasa a Romaniei", pentru Cristian Parvulescu Romania a batut pasul pe loc in aceasta problema.
Privind de sus Romania si evolutia ei la Summitul NATO, Iulian Fota crede ca "a fost un succes in proportie de 80%", gandind ca orice promisiune din partea NATO este un pas inainte. In schimb, Cristian Parvulescu este mult mai transant: "Ne ocupam de problemele planetei, in loc sa acordam mecanismul intern al Romaniei la cel european. Deocamdata, cred ca Romania se ocupa de cai verzi pe pereti".