Grațierea se acordă în multe state, dar numai pentru infracțiuni minore și pentru acele persoane care dovedesc că și-au plătit toate datoriile față de societate și dau dovezi de îndreptare.
În Occident, grațierea este individuală, iar amnistia colectivă s-a acordat rar și, mai recent, pentru cazuri care vizează drepturile imigranților.
În Statele Unite, fostul președinte american Barack Obama a dat dovadă de clemență în 1.927 de cazuri, din care în 1.715 a fost vorba de comutări ale pedepsei, iar 212 au fost grațieri. Cele mai multe dovezi de clemență au fost acordate pentru infracțiuni legate de droguri. În SUA, grațierea este acordată pentru infracțiuni federale de către președinte. Procentul persoanelor grațiate variază de la o administrație la alta, dar puține au fost acordate de la al doilea război mondial încoace. Obama a acordat un număr de 212 grațieri, dar el este un campion al clemenței. A comutat mai multe pedepse decât ultimii 12 -șefi de stat americani.
Unele decizii au fost extrem de controversate. -George W. Bush a grațiat 75 de persoane dintre care -șase membri ai Administra-ției Reagan implicați într-o afacere care viza Iranul. În ultima sa zi de mandat, Bill Clinton l-a grațiat pe fratele său.
Infracțiuni minore și boală
Grațierile sunt acordate de către ministerele de resort în Marea Britanie. În 2006, tuturor soldaților britanici din Anglia, Scoția și Irlanda care au fost executați în al doilea război mondial, sub acuzația de nesupunere la ordine, li s-a șters această pată din cazier.
În 1996, doi dealeri de droguri au fost propuși spre grațiere după ce au oferit informații autorităților. Înțelegerea a căzut când informațiile s-au dovedit a fi false. Un act de grațiere nu poate împiedica punerea sub acuzare a unei persoane.
În Turcia, președintele poate grația persoanele bolnave cronic, cele cu handicap sau în vârstă. În cazul persoanelor mai sus amintite este nevoie de avizul unei instanțe medicale și de avizul Ministerului Justiției, înainte ca președintele să se pronunțe pentru fiecare caz în parte.
În Spania, derecho de gracia (dreptul de a grația) sau indulto (grațierea) este -recunoscut în Constituția din 1978 ca privilegiul regelui. Grațierea nu este -obișnuită în Spania, fiind oferită pentru infracțiuni minore, la care trebuie adăugat un comportament adecvat și căința față de faptele făcute.
În Africa de Sud sunt grațiate doar infracțiunile minore și doar dacă a trecut un deceniu de la o condamnare anterioară.
În Rusia, articolul 89 al Constituției acordă președintelui dreptul de a grația. Dacă Boris Elțîn s-a folosit în dese rânduri de acest prerogativ, Vladimir Putin nu a mai făcut deloc acest lucru în ultimii ani. Grațierea poate fi cerută după ce condamnatul a ispășit jumătate din pedeapsă. Au existat doar două sentințe majore în care s-au acordat grațieri: una de spionaj (20 de ani) și alta pentru jaf și fugă din arest.
În Polonia, președintele acordă grațierea potrivit articolului 139 din Constituție. Din octombrie 2008, un număr de peste 7.000 de persoane au fost grațiate, în timp ce aproximativ 3.000 de cereri au fost respinse.
În Italia, ultima amnistie generală a fost dată în anul 2006, dar ea a vizat doar condamnările nu mai mari de 3 ani.
În Franța, grațierea este prerogativul președintelui, care poate decide forma acesteia. Persoana condamnată trebuie să trimită o cerere șefului statului. Procurorul de caz trebuie să se pronunțe pe marginea acestei cereri, iar raportul este înmânat ministrului Justiției. Foarte rar, -Parlamentul francez acordă amnistie, dar numai pentru infracțiuni minore.
Grațierea unui președinte
La 9 august 1974, președintele Richard Nixon demisiona din cea mai înaltă funcție din stat pentru a evita punerea sa sub acuzare în cazul Watergate. Astfel, Gerald Ford devenea președinte. Cu ocazia depunerii jurământului, republicanul avea să semnaleze dorința împăcării unei națiuni demoralizate de pe urma scandalului de la Casa Albă. “Coșmarul nostru național a luat sfârșit”, anunța cel de-al 38-lea președinte în discursul său de învestire.
După doar o lună, Ford surprindea națiunea americană acordându-i lui Nixon “o grațiere completă, liberă și absolută”. Decizia sa era una fără precedent și de mare curaj, deoarece dovezile împotriva lui Nixon, de obstrucționare a justiției, erau covârșitoare. Dar Ford a preferat să ferească poporul american de umilința unui fost șef de stat implicat într-un proces.
Amnistie pentru imigranți
În Marea Britanie a fost acordată anul trecut o amnistie colectivă. În octombrie, după Brexit s-a anunțat că 80% din cele 3,5 milioane de migranți vor avea dreptul de rezidență permanentă în următorii trei ani, până în 2019 când Marea Britanie va ieși din UE. Restului de 600.000 de persoane li se va oferi o amnistie.
În 2014, președintele Obama a luat o decizie care poate fi asimilată unei amnistii în masă: cinci milioane de imigranţi fără acte legale, părinţii unor copii cetăţeni americani, vor intra în legalitate
