Ministerul Sănătăţii a prezentat ieri o notă privind finanţarea din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate a furnizorilor de servicii medicale din sistemul privat. În document se arată că spitalele private au beneficiat de mecanisme de finanţare preferenţială.
„Dezvoltarea sistemului privat de servicii spitaliceşti de sănătate a fost importantă în ultimii ani, dar, din păcate, ea s-a făcut pe baza susţinerii cu fonduri din partea sistemului public de asigurări de sănătate. Spitalele private au beneficiat o bună perioadă de timp chiar de mecanisme de finanţare preferenţială, suma decontată pe caz rezolvat fiind negociabilă, şi nu fixă, pe baza sistemului DRG, ca în cazul spitalelor publice”, se arată într-un raport discutat ieri în Guvern. Ministerul Sănătăţii oferă drept exemplu un caz din 2009, când un furnizor de servicii medicale privat din judeţul Braşov a negociat şi a primit pentru un caz rezolvat de cardiologie intervenţională suma de 3.600 lei, acelaşi caz fiind decontat în sistemul DRG de către Casa de Asigurări de Sănătate, pentru o unitate publică de elită, cum este Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara, cu doar 2.620 lei.
Raportul arată că situaţia a fost remediată începând cu 2011, când a fost aplicat acelaşi mecanism de decontare, pe baza sistemului DRG, şi pentru spitalele private. „În timp, suma decontată din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate – FNUASS către spitalele private a crescut de la 150.703 mii lei în anul 2011, până la 213.500 mii lei, în anul 2012. S-a ajuns astfel la situaţii în care, spre exemplu, în judeţul Braşov să se deconteze în anul 2012 către spitalele private 10% din totalul sumelor alocate pentru servicii medicale spitaliceşti, iar în Oradea, un spital privat cu 87 de paturi, înfiinţat în anul 2008, să primească 17% din bugetul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, care are 1.007 paturi. În ultimul caz, înfiinţarea spitalului privat nu a condus la scăderea numărului de pacienţi ai Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, care, dimpotrivă, a crescut”, se arată în raportul ministerului.
Cine e analizat
Raportul ministerului aduce în discuţie şi cazul medicilor care lucrează în paralel într-o instituţie publică şi una privată. Printre aspectele negative ale acestor practici s-a pus în discuţie faptul că majoritatea cabinetelor private în care lucrează aceiaşi medici angajaţi în spitale au contracte cu casele de asigurări de sănătate, ceea ce le dă dreptul de a emite trimiteri pentru tratamente în spital, care sunt decontate de asigurările publice de sănătate. „Se generează astfel o cerere nu întotdeaună justificată de servicii spitaliceşti, mult mai costisitoare pentru sistem. Mai mult, apar situaţii în care un serviciu deja decontat de casa de asigurări pentru unitatea publică este plătit încă o dată de către pacient, la cabinetul privat, sau chiar este decontat a doua oară către asigurările de sănătate dacă furnizorul respectiv are contract cu casa de asigurari”. Raportul sugerează că se poate înregistra un potenţial conflict de interese între calitatea simultană de angajat în sistemul privat şi în cel public a unui cadru medical, în special dacă acesta are şi o funcţie de conducere.
Întrebat despre o eventuală obligare a medicilor de a alege să profeseze între sistemul de stat şi cel privat, preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, a declarat că nota Ministerului Sănătăţii nu face decât să dirijeze dezbaterea către aspectele nefundamentale ale sistemului de sănătate. „Numai în Iordania şi în Grecia medicii sunt puşi să aleagă între stat şi privat, dar ştiţi ce salariu are un medic la stat în Iordania? Peste 10.000 de dolari. Vor pleca şi mai mulţi medici dacă se va ajunge aici”, a declarat Astărăstoae.
