Peste 91 tone de aur constând în monede şi lingouri care au aparţinut cândva României se află încă în Rusia. Ultima încercare de recuperare a tezaurului recunoscută oficial a fost în anul 1999 şi nu a aparţinut autorităţilor române, ci Comisiei Europei.
Într-o lucrare de dată recentă, istorici ruşi subliniază existenţa tezaurului României la Moscova şi includ chiar unele afirmaţii de simpatie faţă de partea română”, a anunţat ieri Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României şi specialist în problema tezaurului. După ce fosta URSS a restituit în două tranşe o parte a obiectelor de artă şi a documentelor componente ale tezaurului trimis de România în Rusia, la Moscova mai există, în prezent, peste 91 tone de aur, în cea mai mare parte monede şi doar o zecime lingouri.
Cât ne datorează Rusia?
Valoarea acestei comori se ridică în prezent la peste 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro. În ciuda zvonurilor că tezaurul ar fi fost epuizat de către Rusia, în parte sau integral, reprezentanţii BNR afirmă că el se află integral la Moscova şi, mai mult, statul român, prin BNR, deţine documente care atestă componenţa tezaurului încredinţat spre păstrare Rusiei ţariste, ca şi dreptul de proprietate al României asupra acestuia (procese-verbale de predare-primire şi altele). În cartea sa, consilierul Cristian Păunescu se opreşte cu sinteza tentativelor de recuperare a tezaurului la anul 1999, infirmând astfel indirect declaraţiile ulterioare conform cărora statul român sau alte persoane ar fi angajat firme specializate pentru a aduce „comoara” în ţară. În 1999, un parlamentar cipriot, trimis de Comisia Europei, a discutat cu BNR despre tezaur, însă nu a luat nici o măsură în sensul recuperării acestuia.
Monedă de schimb pentru Basarabia
„Rusia este gata să renunţe la Basarabia dacă România renunţă la tezaur. Tezaurul nu mai poate fi intact. Deci trebuie să recunoaşteţi că Basarabia face ceva mai mult”, i-a transmis ministrul de Externe al Rusiei unui diplomat român în septembrie 1921. Potrivit lui Cristian Păunescu, în perioada interbelică au existat mai multe tentative de negociere cu Rusia sovietică pentru returnarea tezaurului. Deşi în acel moment România nu avea relaţii diplomatice cu fosta URSS, discuţiile se purtau fie la diversele conferinţe internaţionale, fie prin intermediul unor diplomaţi români însărcinaţi neoficial cu recuperarea tezaurului şi, cu astfel de ocazii, s-a ridicat problema Basarabiei ca monedă de schimb.
„Lenjerie de cocotă” contra aur
După 15 ani de la predarea tezaurului, în 1932 încep, în sfârşit, negocieri pe cale oficială. După alţi trei ani, în 1935, sovieticii ne restituie, cel puţin scriptic, lăzile cu documente de arhivă. Era vorba despre 1.443 de casete şi baloturi şi 9 pachete cu 403 monede vechi, toate ajunse cu vaporul în România. Dacă ne luăm însă după cele publicate în ziarul „Curentul” din acea vreme, transportul ar fi conţinut doar obiecte fără valoare, printre care „lenjerie de cocotă”.
Troc cu obiecte furate
Şi în România mareşalului Antonescu tezaurului i s-a acordat o importanţă deosebită. Când tru-pele române au intrat în URSS în timpul celui de-al doi-lea război mondial se pare că au sechestrat mai multe bunuri de patrimoniu aflate în muzeele din Odessa. Informat despre situaţie, ma-reşalul An-tonescu a afirmat că trebuie păstrate, pentru că ar putea constitui monedă de schimb pentru tezaurul României.
Nici Ceauşescu nu a avut succes
O tentativă de recuperare a tezaurului a avut-o şi fostul pre-şedinte Nicolae Ceauşescu, în 1965. Potrivit academicianului Dinu C. Giurescu, care a fost solicitat de conducerea comunistă a României pentru întocmirea unui dosar privind tezaurul, Ceauşescu a cerut ferm, la Moscova, returnarea bunurilor, însă a fost respins la fel de ferm.
