Investitiile promise de OMV la Petrom sunt intoarse catre filialele detinute in strainatate tot de OMV. Austriecii care au preluat Petrom prefera sa-si faca cumparaturile de la ei de acasa, prea putine produse sau servicii fiind achizitionate din Romania. Desi puteau impiedica acest lucru, administratorii numiti de statul roman in Consiliul de Administratie al Petrom SA nu au schitat nici un gest pentru a-i opri pe austrieci sa-si trimita banii catre alte companii pe care tot ei le controleaza. Numai in anul 2005, din conturile Petrom au fost dirijate catre firmele austriece din grupul OMV aproximativ 500 de milioane de euro. Ministrul Finantelor Publice, Sebastian Vladescu, si „negociatorul” Dorinel Mucea puteau stopa aceste achizitii dirijate, dar nu au facut-o. Chiar daca acum se scuza, ministrul Economiei si Comertului, Codrut Seres, a incuviintat tacit aceasta practica.
Aproape toata suma de 669 de milioane de euro platita in prima faza de OMV pentru achizitionarea actiunilor la Petrom a fost dirijata in doar un an inapoi catre OMV. Cu alte cuvinte, in doi ani OMV isi va acoperi toate cheltuielile facute cu preluarea Petrom, inclusiv majora-rea de capital. Principalul beneficiar al achizitiilor dictate de actionarii austrieci in 2005 a fost compania OMV Supply & Trading AG din Viena, careia Petrom SA Bucuresti i-a incredintat contracte in valoare de 17.184.250.450.000 lei. Cu sume mai mici, dar tot de ordinul milioanelor de euro, au urmat OMV Refining & Marketing AG, OMV Exploration & production GmbH si chiar firma-mama, OMV Aktiengesellshaft. Numit administrator la Petrom din partea statului roman, ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, desi avea dreptul de a bloca aceste tranzactii, s-a multumit in 2005 sa incaseze de la austrieci retributia de mii de euro si a tacut. Potrivit articolului 19 punctul i) din contractul de societate negociat la privatizarea Petrom, „incheierea oricaror acte juridice cu Actionarul Majoritar sau un Afiliat al acestuia sau furnizarea de comenzi Actionarului Majoritar sau unui Afiliat al acestuia avand o valoare de peste 10.000.000 de euro individual sau 25.000.000 de euro in total in cursul unui an pana la 31 decembrie 2007” nu se putea face decat cu votul fa-vorabil a sase din cei sapte administratori de la Petrom. Cum statul roman, prin Ministerul Economiei si Comertului, detinea doua posturi de administrator, coleg cu Vladescu din partea statului roman fiind fostul sef al Participatiilor Statului Dorinel Mucea, toate tranzactiile jonglate de OMV cu OMV puteau fi oprite cu o simpla conditie: sa se fi dorit acest lucru. Caci, pentru a bloca tranzactiile facute de OMV la OMV, era de ajuns ca Vladescu si Mucea sa-si exercite drepturile de vot. Vina, daca poate fi numita asa, nu cade doar pe umerii celor doi. Acestia puteau bloca tranzactiile OMV-OMV numai daca ar fi avut un mandat special din partea ministrului Seres. Cum guvernantii sunt deosebit de grijulii in a nu-i deranja pe austrieci, se poate deduce ca tranzactiile dirijate de OMV au avut pana la urma girul Guvernului de la Bucuresti, respectiv „da”-urile lui Vladescu, Mucea si al lui Seres.
100 de milioane din platformele maritime
Acesta nu este singurul punct in care statul roman, sau mai bine spus economia romaneasca, a pierdut pe mana guvernantilor. La scurt timp dupa ce au devenit actionari la Petrom, austriecii de la OMV si-au tras repede 100 milioane de euro din vanzarea a sase platforme petroliere. Ceea ce vine sa mai scada din pretul primit de statul roman pe Petrom. Spunem acest lucru deoarece respectivele platforme ar fi putut fi vandute foarte bine inainte de privatizare, si nu neaparat dupa. Construite pentru Petrom in anii '80-'90, platformele au fost vandute la pachet societatii Grup Servicii Petroliere SA. Insa, potrivit articolului 19 punctul h), care prevede ca orice vanzare de active a caror valoare de piata depaseste 75.000.000 de euro se face tot daca se intrunesc sase voturi din sapte, si aceasta tranzactie ar fi avut nevoie de votul favorabil al administratorilor Vladescu si Mucea, precum si de avizul Ministerului Economiei. Interesele lui Vladescu au fost insa mult mai mari in aceasta afacere cu platformele petroliere. Asta deoarece Grup Servicii Petroliere SA, firma care a cumparat platformele, ii apartine afaceristului Gabriel Comanescu, personaj pentru care Vladescu a muncit ca administrator la SC Upetrom 1 Mai Ploiesti. Ajuns sa reprezinte Ministerul Economiei la Petrom, Vladescu nu a facut decat sa intoarca un serviciu si i-a livrat partenerului sau de afaceri cele sase platforme.
Adunate, cifrele pierdute de economia romaneasca prin tranzactiile OMV-OMV si prin vanzarea platformelor insumeaza 600 de milioane de euro. Daca actionarul austriac nu prea are de ce sa raspunda, cu atat mai putin legal, este necesar ca ministrii Seres si Vladescu sa precizeze in mod public daca au avizat tranzactiile intre companiile grupului OMV si daca si-au dat acordurile si la vanzarea platformelor maritime.
