La nivel european nu exista nici un fel de prevedere care sa acopere modalitatile legale prin care un fost ministru, membru al Parlamentului in momentul declansarii unei anchete, poate fi inculpat. In doua tari, Marea Britanie si Danemarca, infractiunile comise de un ministru in timpul mandatului sunt judecate conform dreptului penal.
In Marea Britanie, mai ales, primul ministru nu se bucura de nici un fel de imunitate. Cu atat mai putin va putea beneficia de vreun privilegiu dupa incheierea mandatului sau. In Danemarca, legea considera ca fiind o infractiune pana si faptul ca primul ministru nu isi indeplineste obligatiile asumate, indiferent daca o face intentionat sau in urma unei grave neglijente. In alte democratii europene, care sunt de asemenea monarhii, si anume Belgia, Olanda, Luxemburg si Spania, infractiunile comise in cursul exercitarii functiilor ministeriale sunt judecate urmand niste proceduri speciale, care nu corespund dreptului comun. In toate aceste tari, Camera inferioara a Parlamentului trebuie sa aprobe in prealabil punerea sub acuzatie, dar in nici una dintre acestea nu sunt discutate si puse pe masa dosarele penale ale demnitarilor invinuiti. La nivel european exista, de la o tara la alta, diferente in procedura anchetei, de exemplu in Franta persoana cercetata poate fi interogata in prezenta avocatului, pe cand in Belgia avocatul nu poate asista la interogatorii.
In general, in timpul anchetei au acces la dosar numai Parchetul si partile civile. Dosarul anchetei ramane insa secret, iar cererea de ridicare a imunitatii pe care Parchetul o prezinta presedintelui Parlamentului se face sub cea mai stricta confidentialitate, ceea ce nu inseamna insa ca in vechile democratii europene date importante din dosarul Parchetului nu pot ajunge in mainile presei. In urma acestui fapt, se intampla deseori ca avocatul apararii sa pledeze o lipsa de impartialitate prin faptul ca informatii secrete au ajuns in presa si ca nu s-a respectat prezumtia de nevinovatie. In practica, insa, o astfel de pledoarie are foarte putine sanse de a convinge, si pana acum s-a considerat ca publicarea unor asemenea date confidentiale nu a impiedicat Curtea sa fie impartiala. In cazul in care e achitat de tribunal, deputatul sau fostul ministru care a fost inculpat si si-a vazut in presa unele informatii din dosarul de ancheta se poate intoarce atunci impotriva ziarelor care publicasera acele informatii, dandu-le in judecata pentru calomnie sau pentru nerespectarea vietii private.
ITALIA
» Legislatie a la carte
In peisajul statelor occidentale Italia si Grecia sunt singurele care acorda imunitate sporita demnitarilor. Italia, sub impulsul lui Berlusconi, a adoptat in 2003 o lege care acorda imunitate totala presedintelui tarii, primului ministru, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si presedintelui Curtii Supreme pentru orice delict de drept comun comis in vreme ce se aflau in exercitiul functiunii, masuri considerate neconstitutionale de multi juristi. Legea asupra imunitatii membrilor Legislativului si ai Executivului fusese deja modificata in 1989, cand se stabilise ca tribunalele obisnuite vor avea competenta de a judeca ministri si parlamentari numai cu conditia obtinerii unei autorizatii din partea Parlamentului. Noua lege, asa cum a fost ea modificata in 2003, e considerata a fi impotriva Constitutiei intrucat incalca separarea puterilor intre Legislativ, Executiv si judiciar. In Italia nu exista nici o limita temporala impusa ocuparii celor 5 posturi acoperite de legea din 2003, ceea ce inseamna, teoretic, ca persoanele care le ocupa pot ramane in post pe toata durata vietii lor, daca beneficiaza de sprijinul politic necesar, scapand astfel de orice urmarire legala.
GRECIA
» Imunitate colegiala
Grecia este singura tara europeana care a acordat puteri abuzive Parlamentului in cazul unor anchete asupra unor deputati sau fosti ministri. In Grecia, incepand din 2003, Parlamentul poate opri orice ancheta asupra unuia dintre membrii sai, legea impunand si un set de limitari desfasurarii unor asemenea anchete, cu exceptia cazurilor in care deputatul sau ministrul ar fi fost prins in flagrant delict. Orice ancheta asupra faptelor comise de un fost ministru in timpul mandatului sau trebuie sa obtina in prealabil aprobarea Camerei Deputatilor. Camera are la randul sau dreptul de a lansa o investigatie si de a pune sub acuzare un fost sau prezent membru al guvernului. Procesul are loc in fata unui tribunal ad-hoc compus din 12 magistrati trasi la sorti dintre presedintii Curtilor de apel numiti pana in momentul lansarii procedurii. Balanta puterii dintre partidele politice a facut ca pana acum numai doi fosti membri ai Executivului sa fi fost gasiti vinovati de cele ce li se reprosau in cadrul anchetelor lansate impotriva lor.
