La marginea marilor orase au aparut mici localitati, comuniuni de oameni care au fugit de stresul urban, de cheltuielile unui oras si au reluat o viata patriarhala de la care fusesera dezrada-cinati pentru industrializarea Romaniei. La fiecare iesire din Iasi au aparut comune suburbane cu totul noi sau cele existente s-au extins, locatarii blocurilor muncitoresti din municipiu multumindu-se cu o casa din chirpici, cu o gradina in fata si doua palme de pamant pe care sa cultive legume, pomi fructiferi ori vita-de-vie.
Taxele locale sunt la jumatate fata de cele din mediul urban si au scapat si de mersul zilnic la piata, acestea par a fi avantajele care au trimis mii de oameni la tara. Ieseni get-beget pot fi acum gasiti la Aroneanu, Miroslava, Barnova, Sculeni, Popricani, Letcani sau Podu Iloaiei.
Orasenii dau la sapa
Majoritatea "agricultorilor de duminica" din Iasi din anii '90 au redevenit acum tarani cu acte in regula. si-au vandut apartamentul de la bloc, cu tot cu datoriile la intretinere, si au reusit sa-si cumpere o casa, o bucata de gradina si pot fi considerati invingatori.
O astfel de situatie este cea a familiei lui Gheorghe Onofrei, din satul Vanatori, comuna Popricani, judetul Iasi. Gheorghe locuia intr-un cartier central al Iasiului, Podu Ros.
In anul 2000, impovarat de datorii la intretinere, Gheorghe Onofrei si-a vandut apartamentul si a cumparat o casa la Vanatori, cu aproape 1.000 de metri patrati de gradina. "Pot sa spun ca am mai ramas si cu bani si mi-am mai cumparat si o Dacie", povesteste Gheorghe Onofrei. Cu doi copii la scoala si serviciu in Iasi, toti membrii familiei Onofrei faceau naveta in oras, dar au facut sa infloreasca o gradina de vis. "Muncim pe branci. In fiecare dimineata ne trezim la 4.30-5.00. Dam de mancare la animale si facem lucrarile agricole zilnice. La 7.30 plecam catre oras, unde lucram pana la ora 16.00. Dupa aceasta ora reluam muncile in gospodarie pana la caderea noptii. Ne-a fost greu la inceput, dar ne-am obisnuit", ne-a spus nea Gica. Copiii si-au continuat scoala in Iasi, au terminat liceul si acum sunt amandoi studenti. Toata familia mananca numai produse din gospodarie, prelucrate in mod natural de cei doi soti. "Toate legumele, fructele si carnea sunt fierte in apa de izvor si bem apa pe care o scoatem de la peste 30 de metri adancime. De cand ne-am mutat aici nu s-a mai prins nici macar un guturai de noi. La bloc uitasem complet de natura. Aici am renascut", recunoaste Emilia Onofrei, nevasta lui Gheorghe.
La numai cateva case de ei, tot din "buricul" Iasiului a venit si familia Grigore. Luca Grigore a fost subofiter in Armata. Dupa ce-a iesit la pensie, a vandut apartamentul si a cumparat o casa cu gradina la Vanatori. "Aici respir aer curat, nu smog. Beau apa de izvor si nu sucuri cu e-uri. Ma trezeste cucosul si ma adorm stelele de pe cer. Imi pare rau ca mi-am irosit amar de ani in mizerie si poluare", filosofeaza Luca Grigore, in timp ce da de mancare la pasarile din curte.
Orasenii par extrem de fericiti la tara si nu-i deosebesti de oamenii nascuti pe aceste meleaguri. Poate numai dupa niste "optionale" pe care si le-au adaugat la locuinte de cum au venit. Au pus hidrofoare la fantani si au desfiintat latrinele din fundul gradinii. "Sa stiti ca sunt foarte multi oraseni care au venit la noi in comuna. Au cumparat case, le-au renovat si au muncit mult, in primul rand pentru a invata tainele pamantului. Cei care au crezut ca ceapa creste singura sau gaina da oua fara nici o munca s-au inselat. Am avut si esecuri, oamenii si-au vandut si casele de la tara, dar nu stiu unde s-au dus. Majoritatea au ramas, s-au stabilit aici si comunitatea se mandreste cu ei", a declarat Slabu Otonel, primarul comunei Popricani.
