UPDATE. EXCLUSIV. Ce a căutat DNA acasă la fostul șef SIE, Cătălin Harnagea
DNA a descins în 56 de locații din București și Ilfov pentru a face percheziții în dosarul "Microsoft" la domiciliile unor politicieni, oameni de afaceri, fundații, societăți comerciale. E vorba de deturnarea, ca mită, a discoutului de 47% oferit de Microsoft pentru derularea contractului pe mai mulți ani. Șeful DNA, Laura Codruța Koveși a evaluat valoarea mitei la circa 60 de milioane de euro.
Acest mare contract "Micorsoft" cuprinde atât atât achiziționare de produse IT pentru informațizarea învățământului , cât și pentru instituțiilor din administrație, ca și contractul EADS, de securizare a frontierelor.
Citește și: Ambasada SUA îi răspunde lui Ponta arătând că declarațiile sale referitoare la Lukoil sunt nepotrivite
Sunt percheziționate domiciliile lui Remus Truică, fostul șef de cabinet al premierului Adrian Năstase în mandatul căruia s-a semnat contractul – cadru cu gigantul IT, domiciliul fostului șef SIE, Cătălin Harnagea, al omului de afaceri Dorin Cocoș ( fostul soț al Elenei Udrea), al omului de afaceri Dumitru Nicolae ( și la NIRO GROUP).
De asemenea, se fac percheziții la domiciliul lui Alin Petrache, la cel al lui Dorin Marian ( fost șef al administrației prezidențiale și consilier pe probleme de securitate națională între 1997-2000), ca și la domiciliul fiului fostului ministru al Finanțelor, Mihai Tănăsescu, dar și în alte locații, spun surse judiciare.
Alte percheziții se desfășoară la fundația "Dinu Pescariu" ( suspectat că a coordonat plimbrea a circa 20 de milioane de dolari pentru mită) și la domiciliul fostului ministru PDL Gabriel Sandu ( suspectat că a luat mită 3.000.000 euro).
Citește și: Dosarul Microsoft. 13 bibliorafturi cu documente au ajuns la Băsescu
Cei percheziționați vor fi aduși la sediul DNA pentru audieri, spun sursele noastre.
Demersul procurorilor este o continuare a dosarului "Microsoft" în care DNA a cerut urmărirea penală a nouă foști miniștri pentru luare de mită, trafic de influență și abuz în serviciu între care Ecaterina Andronescu (PSD), Șerban Mihăilescu (PSD), Dan Nica (PSD, acum europarlamentar), Mihai Tănăsescu (PSD), Alexandru Athanasiu (PSD), Adriana Țicău(PSD) Gabriel Sandu ( PDL). În afară de Andronescu și Mihăilescu pentru care Senatul tergiversează cererea urmăririi penale, pentru ceilalți miniștri s-a ridicat deja imunitatea ministerială.
Citește si: Un nou dosar penal loveşte la vârful Ministerului Educaţiei
Contractul – cadru pentru achiziții de produse IT, inițiat în 2001 și încheiat în 2004, pe vremea Guvernului Năstase, s-a derulat pe parcursul a circa 13 ani ani, în mandatele a patru premieri ( Năstase, Tăriceanu, Boc, Ponta) și s-ar fi încasat șpăgi de peste 60 de milioane de euro, susține DNA. Caracatița corupției pornea de la premierul României, trecea prin Secretariatul General al Guvernului, al ministerelor Comunicațiilor, Educației, Administrației și Internelor, Finanțelor Publice. procurorii ar fi refăcut traseul șpăgilor și ar fi obținut, prin comisii rogatorii internaționale, documente bancare.
Citește si: Dosarul Microsoft: Fostul şef al Fujitsu în România, Claudiu Florică, audiat la DNA
Sunt implicate firmele Fujitsu Siemens Computers ( reprezentant Claudiu Florică-inculpat) , Siveco ( Irina Socol, pusă sub învinuire) , biroul de avocatură al lui Doru Boștină ( suspect), alte firme, coordonate de Dinu Pescariu, prin care se plimbau șpăgile de peste 60 de milioane de euro ( cifră estimată pentru întreg dosarul de șeful DNA, Laura Codruța Kovesi), Alexandru Bittner, omul de casă al fostului premier Adrian Năstase.
În dosar au dat declarații complete Dinu Pescariu, Claudiu Florică, Doru Boștină, Eugen Bejinariu și alți suspecți pentru a-și îmbunătății situațiile juridice ( ar fi incheiat înțelegeri cu procurorii anticorupție), spun surse judiciare.
O parte din declarații, care decupează persoane și firme la care se fac astăzi percheziții, le vom reda așa cum apar în referatele de solicitare a urmăririi penale adresate Senatului și Camerei Deputaților
Pe lângă foștii miniștri pentru care s-a cerut ridicarea imunității, s-a început urmărirea penală și împotriva foștilor șefi ai Secretariatului General al Guvernului Eugen Bejinariu și Ioan Moraru.
În referatul procurorilor DNA pentru ridicarea imunității ministeriale se precizează și implicarea unor oameni de afaceri care ar fi luat bani ca Dinu Pescariu ( circa 20 de milioane de dolari, din care a distribuit și altora), Dorin Cocoș ( ar fi luat 8-9 milioane de dolari pentru a intermedia contracte IT), Nicolae Dumitru ( NIRO Group- circa 3 milioane de dolari), Gheorghe Pinalti (trei milioane de euro) și Remus, Truică, fostul șef de cabinet al premierului Adrian Năstase, care ar fi fost cordonul de transmisie al ordinelor fostului premier.
Actorii noi în dosar sunt Cătălin Harnagea, fost șef SIE, și Dorin Marian, fost șef al administrației prezidențiale și consilierul pe siguranță națională al fostului președinte Emil Constanținescu. După ce și-au părăsit posturile oficiale, Harnagea și Marian și-au făcut firme, ca asociați, axate în special pe consultanță.
Firmele prin care au circulat șpăgile -fragment din referatul DNA
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, documentele aferente încheierii contractului de licenţiere Microsoft şi derulării acestuia au rezultat următoarele:
– în anul 2003, Florică Claudiu, reprezentant al firmei Fujitsu Siemens Computers în România a identificat o oportunitate de afaceri în distribuirea de licenţe Microsoft către Guvernul României, sens în care a cooptat în această afacere mai multe persoane ce aveau posibilitatea să înlesnească încheierea şi respectiv derularea contractului prin susţinerea financiară pe care o puteau acorda sau prin influenţa pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membrii ai Guvernului. Astfel, în această afacere au fost cooptaţi:
- Dragoş Stan – administrator al firmei SCOP COMPUTERS SA (care avea ca principal obiect principal de activitate comerţul cu calculatoare, echipamente periferice şi software), căruia îi revenea rolul de a asigura un circuit al sumelor de bani care să permită plata unor comisioane către persoanele decidente prin înfiinţarea unor socităţi de tip Off – shore,
- Khalil Abi Chahine – căruia îi revenea sarcina de a intermedia , direct sau prin intermediul altor persoane, relaţia cu Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) şi Secretariatul General al Guvernului (SGG),
- Culacov Nicolae Dan Constantin – administrator la OMNITECH TRADING SA, apropiat al ministrul Mihai Nicolae Tănăsescu, care a avut rolul de a obţine aprobările de la Ministerul Finanţelor Publice şi de a obţine scrisoarea de confort,
- Ujeniuc Alexandru – administrator al SC Dim Soft SRL, care avea rolul de a sigura suportul tehnic necesar vis-a-vis de relaţiile îndelungate ale firmei cu Microsoft şi relaţionarea cu persoanele din conducerea Microsoft România, precum şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie plătite foloase unor funcţionari implicaţi.
- Dinu Pescariu – care trebuia să asigure susţinere financiară şi relaţionarea cu persoane ce aveau influenţă aspra unor membrii ai Guvernului, să asigure deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
- Nicolaesu Dragoş – care trebuia să asigure suport tehnic, deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
- Pletea Florin – pentru suport tehnic şi deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi.
- Nicolae Dumitru – care trebuia să îşi exercite influenţa asupra unor membrii ai Guvernului pentru a obţine încheierea contractului – Şerban Mihăilescu, Nica Dan.
Citește si: Dosarul Microsoft. Ponta: DNA nu m-a acuzat de nimic
– pentru obţinerea unui profit substanţial, care să asigure şi plata sumelor pretinse de persoanele implicate a fost încheiat un singur contract pentru administraţia publică şi astfel, în funcţie de numărul de licenţe achiziţionat, preţul era unul care permitea plata comisioanelor prin cuantumul discountu-lui acordat (între 47 şi 60% raportat la preţul de listă).
– discount-ul primit a fost utilizat pentru plata comisioanelor pretinse de miniştri şi alte persoane implicate, iar diferenţa a fost împărţită de Florică Claudiu cu alţi funcţionari ai Fujitsu Siemens Computers.
Citește si: EXCLUSIV. Adrian Năstase a aprobat memorandumul privind parteneriatul cu Microsoft. "Repartizarea" milioanelor de dolari. Rolul lui DAN NICA. Paravanele prin care s-a scos mita din țară
Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:
- Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
- Nero Invest – suma de 450.000 USD.
- Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
- Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
- Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
- Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
- Pescariu Dinu – 3.200.000 USD.
Fragmente din declarațiile existente deja în dosar – din referatul DNA
Relevante sunt următoarele declaraţii:
>>”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.
Citește si: Dosarul Microsoft. Ponta susține că știa doar de ilegalitățile lui Funeriu și Vreme
Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Nicolae Dumitru şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.
După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…), către Nicolae Dumitru şi Khalil suma de 4.950.000 USD.
Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.
>>Declaraţie martor:
„În anul 2003, Claudiu Florică împreună cu Khalil Abi Chanin – patronul firmei Romanel, importatorul exclusiv al produselor LG şi Nicolae Culacov – patronul Omnitech au început acţiunile de influenţare a factorilor de decizie din Guvernul României pentru a se încredinţa contractul privind închirierea de licenţe Microsoft pentru Guvernul României şi instituţiile subordonate, firmei FSC Austria, GesmbH. Khalil Abi Chanin s-a ocupat de intermedierea relaţiei cu MCTI şi SGG şi a intermediat lui Claudiu Florică întâlnirile cu factorii de decizie din aceste instituţii, respectiv Dan Nica, Şerban Mihăilescu, Ion Morar, Eugen Bejinariu. Nicolae Culacov se ocupa de influenţarea factorilor de decizie din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, respectiv Mihai Tănăsescu şi Enache Jiru. Ca urmare a acestor întâlniri, în octombrie 2003, Claudiu Florică a călătorit la Roma împreună cu ministrul Dan Nica pentru a stabili cu acesta termenii şi modalitatea în care urma să se încheie acest contract de licenţiere şi pentru a dovedi în acelaşi timp managementului Microsoft România că avea influenţa şi contactele necesare cu oameni politic importanţi pentru a încheia acest contract. ………………………………………………………………….
Claudiu Florică a reuşit să creeze un mecanism funcţional prin care puteau fi obţinute de la stat, fără licitaţie sume în jur de 100 – 150 milioane dolari. Prin eludarea licitaţiilor se puteau vinde către stat produse la preţuri mult mai mari decât cele care ar fi fost obţinute în urma unei licitaţii publice şi astfel să fie ascunse în preţul contractual sumele necesare plăţii mitelor. Pentru aceste adiţionări ale contractului Claudiu Florică discuta direct cu reprezentanţii Guvernului şi fiecare adiţionare presupunea plata unei sume din valoarea actului adiţional către cei care făceau posibilă şi aprobau respectivul act. Ca urmare în 2004, Claudiu Florică a convins persoanele de decizie din SGG şi MCTI să abroge primul HG din decembrie 2003, şi să fie emis un HG în aprilie 2004, care faţă de primul aducea în plus plata în 9 rate, garantată prin bilete la ordin avalizate de Ministerul Finanţelor dar şi schimbarea dintr-un contract de vânzare – cumpărare de licenţe într-un contract de închiriere de licenţe pe 5 ani cu posibilitate de extindere prin mecanismele specificate în contractele tehnice Microsoft sub numele de True-up.
Achiziţia licenţelor prin cumpărarea ar fi dat dreptul de a fi folosite pe toată perioada de viaţă a calculatoarelor pe care erau instalate.
………………………………………………………………………………………….
În negocierile oficiale dintre FSC şi Microsoft cu SGG şi MCTI nu au fost niciodată menţionate sau cerute în vreun fel de către autoritatea contractantă aceste servicii care în realitate erau servicii fictive menite să acopere scoaterea din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor pentru obţinerea acestui contract. Dacă serviciile ar fi fost introduse în mod oficial în contract, nu s-ar mai fi putut asigura achiziţia din sursă unică deoarece serviciile conexe acestor produse puteau fi executate de zeci de alte firme partenere ale lui Microsoft, de pe piaţa locală. Pentru ca Microsoft să obţină acest contract, managementul Microsoft din România, din acea vreme, şi anume Silviu Hotăran şi Ovidiu Artopolescu, au fost condiţionaţi de către Claudiu Florică să împuternicească firma FSC Austria ca unic reprezentant şi mandatar al Microsoft. La rândul său managementul Fujitsu Siemens Computers de la acea vreme, şi anume Vicktor Malinowski, Heinz Mazinger şi Markus Dekan au fost la rândul lor condiţionaţi de Claudiu Florică să semneze contractul de servicii fictive cu firma Profinet în valoare de 14 milioane de dolari, fiind conştienţi că acest contract pentru servicii fictive era doar o justificare scriptică a scoaterii banilor din Fujitsu Siemens Computers pentru plata mitelor şi ca atare, nu a existat nici un fel de licitaţie internă în FSC pentru selectarea firmei de servicii şi nu au fost respectate niciuna din procedurile FSC privind subcontractarea de servicii în cadrul contractelor cu Administraţia Publică.
Profinet nu a făcut nici un fel de serviciu şi nu a avut nici un fel de contact cu Guvernul României, singura legătură reală fiind faptul că această firmă a fost folosită de către Claudiu Florică cu aprobarea managementului FSC Austria pentru facturarea unor servicii fictive care să justifice scoaterea banilor din FSC pentru plata mitelor. Firma Profinet era în fapt controlată de Claudiu Florică prin intermediul lui Dragoş Stan şi Thomas Heintschel.
……………………………………………………………………………………………
Rolul Microsoft, deţinătorul legal al dreptului legal al dreptului de utilizare a licenţelor, a fost de a livra bunul contractat. Pe de altă parte, certificatele de acceptanţă emise de Microsoft au fost întocmite în fals de către Claudiu Florică prin intermediul presiunilor pe care le-a pus asupra lui Ovidiu Artopolescu şi Florin Pletea, angajaţi Microsoft, pentru a putea justifica în FSC necesitatea, livrarea şi acceptarea serviciilor fictive din cadrul contractelor cu Profinet şi Colina. Practic, certificatul de acceptanţă nu avea nici o valoare reală.
>> Declarație de martor : NĂSTASE, IMPLICAT!
"Din partea administraţiei publice centrale, a fost implicat în derularea acestui contract, în 2004, următorii Adrian Năstase – prim ministru 2000 – 2004, Remus Truică – şeful Cancelariei Primului Ministru, Şerban Mihăilescu, Eugen Bejinariu – secretari generali ai Guvernului, Ion Moraru – secretar de stat SGG, Nicolae Teodorescu – director SGG, Doina Petrache – director financiar SGG., Daniela Bolea – director IT SGG, George Chivu – angajat SGG, Dan Nica – ministru MCTI, Diana Voicu – director MCTI, Adrian Ţicău – secretar de stat MCTI, Mihai Tănăsescu – ministru MFP Enache Jiru – secretar de stat MFP, Paul Ichim – secretar de stat MFP, Ştefan Nan – consilier ministru MFP, iar din partea firmelor contractante Silviu Hotăran – director general al Microsoft România, Ovidiu Artopolescu – director Microsoft România, Florin Pletea – angajat al Microsoft România, Andreea Mihai – angajat Microsoft România, Viktor Malinowski – director FSC Austria, Markus Dekan – director general FSC Austria, Heinz Mazinger – director financiar FSC Austria, Dragoş Nicolaescu – angajat FSC România, Miruna Calapar – angajat FSC România, Heike Meier – director general AVAL, Dana Drăgoi – director AVAL.
………………………………………………………………………………………
În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.
În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi ca urmare managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.
>> Declaraţie martor
„În cursul anului 2003, Claudiu Florică – director Fujitsu Siemens Computers a contactat mai multe persoane cărora le-a spus că există oportunitatea încheierii unui contract de licenţiere Microsoft, contract care urma a fi încheiat în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Florică Claudiu a afirmat că în situaţia în care acest contract va fi derulat prin firma Fujitsu Siemens Computers, reprezentanţii firmei sunt dispuşi să încheie un contract de comision.
Din câte cunosc pentru a obține derularea contractului prin firma FSC, Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu, iar prin intermediul acestuia la Nicolae Dumitru. Acesta din urmă era perceput ca o persoană cu potenţial financiar prin firmele pe care le controla (Grupul Niro) şi ca o persoană influentă prin relaţionarea cu diverse persoane din lumea politică.
Florică Claudiu discuta la data respectivă despre un contract de ordinul zecilor de milioane de dolari și lăsa de înțeles că e nevoie de susţinere financiară.
……………………………………………………………………………………..
Ştiu că anterior semnării contractului de închiriere licenţe între Guvernul României şi Fujitsu Siemens Computers a fost semnat un contract între Fujitsu Siemens Computers şi firma Profinet. Prin acest contract se stabilea suma de bani ce urma să fie primită de Profinet cu titlu de comision în situaţia în care se încheia contractul de licenţiere între Fujitsu Siemens Computers şi Guvern. Acest contract a fost semnat de Jonahanes Matt. Din cunoştinţele mele firma Profinet nu avea nici o sucursală în România.
Banii rezultaţi din contractul încheiat cu Fujitsu Siemens Computers au fost ulterior distribuiţi conform unui algoritm ce a fost stabilit anterior între persoanele implicate sau firmele acestora. Printre beneficiari s-au aflat firmele următoarelor persoane: Ujeniuc Adrian, Thomas Heintschel, Nicolae Dumitru, Pescariu Dinu, Culacov, Dragoş Stan, Khalil Abi Chahine. Din câte îmi amintesc discuţiile vis-a-vis de comisionul de succes ce urma să fie încasat de firma Profinet s-au purtat de către Dragoş Stan cu reprezentanţi ai Fujitsu Siemens Computers Vinena – Dekan, Mazinger şi posibil Viktor Malinovski. Am văzut contractul cu firma Profinet şi cred că din partea Fujitsu Siemens Computers contractul cu firma Profinet a fost semnat de către un vicepreşedinte şi directorul financiar al companiei.
Personal nu cunosc să se fi pus problema ca firma Profinet să presteze servicii reale de consultanţă sau servicii de asistenţă tehnică pentru Guvernul României.
În luna mai 2004, din contul firmei Profinet a fost virată în contul firmei Slytherin Marketing Ltd, suma de peste 20.000.000 dolari. Cred că din contul firmei Slytherin Marketing Ltd a fost transferată suma de circa 3.000.000 USD în contul lui Dinu Pescariu.
Din câte am înţeles din această sumă de bani Dinu Pescariu a efectuat plăţi către Dumitru Nicolae (circa 500.000 dolari) şi Khalil Abi Chahine (300.000 dolari).
De asemenea din contul firmei Slytherin Marketing Ltd au mai fost efectuate plăţi către Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD, Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.000.000 USD, Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD, Atlantis AG – firmă controlată de Culacov, circa 900.000 USD.
Nu cunosc în ce a constat contribuţia acestora. Se discuta despre faptul că Khalil Abi Chahine verifica contractele, Culacov avea rolul de asigura obţinerea scrisorii de confort, Ujeniuc Adrian se ocupa de partea tehnică a contractului. Nu cunosc care a fost rolul lui Pescariu Dinu, dar cred că acesta a asigurat relaţia cu Dumitru Nicolae.”
*
>>> Declaraţie martor
„La scurt timp după semnarea contractului dintre Guvernul României şi firma Fujitsu Siemens Computers, m-am întâlnit ocazional cu Dragoş Stan şi Florică Claudiu, care m-au invitat să sărbătorim împreună semnarea contractului la Zurich. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich împreună cu Florică Claudiu. Aici i-am găsit pe Dragoş Stan şi un austriac pe nume Thomas. În prima seară m-am întâlnit cu Florică Claudiu, Dragoş Stan, Thomas şi încă două persoane din Fujitsu Siemens Computers al căror nume nu mi-l amintesc, la terasa hotelului în care eram cazaţi.
În seara respectivă în timp ce ne aflam la terasă, în prezenţa lui Claudiu Florică, Dragoş Stan mi-a spus că există o rugăminte comună a lor şi a celor de la Fujitsu Siemens Computers pentru a deschide o firmă de tip off-shore, în contul căreia Fujitsu Siemens Computers să transfere anumite sume de bani. la acel moment nu mi-a dat detalii cu privire la motivul pentru care intenţionau să transfere aceste sume de bani în contul societăţii.
A doua zi, Dragoş Stan şi Claudiu Florică mi-a spus că în contul firmei off-shore ce urma să fie înfiinţată, trebuiau să fie virate nişte sume de bani de la Fujitsu Siemens Computers prin intermediari, sume de bani pe care eu la indicaţia celor doi să le plătesc altor persoane fizice sau juridice. Tot în aceste împrejurări Dragoş Stan mi-a spus că pot începe prin a retrage o sumă de bani pe care să o dau lui Silviu Hotăran. Le-am precizat celor doi că am o prietenie veche şi foarte bună cu Silviu Hotăran şi că nu îndrăznesc să-i ofer acestuia vreo sumă de bani întrucât nu ar primi şi mi-aş strica şi prietenia. Florică Claudiu a replicat că Hotăran nici nu merită vreo sumă de bani întrucât i-a făcut el planul la Microsoft pe anul 2004.
Ne-am deplasat cu toţii la banca LEU din Zurich. Claudiu Florică şi cu Dragoş Stan mi-au spus că mai au nişte operaţiuni suplimentare de discutat iar ei împreună cu Thomas au intrat în bancă. După câtva timp m-au chemat şi pe mine. Claudiu Florică, Dragoş Stan şi funcţionarul bancar mi-au explicat că nu se poate înfiinţa pe loc o firmă de tip off-shore. Mi-au explicat paşii ce trebuie urmaţi. Iniţial mi-a fost deschis un cont personal. Eu l-am întrebat pe funcţionarul bancar dacă înfiinţarea contului personal şi respectiv de înfiinţare a societăţii off-shore, este legală şi am fost asigurat de funcţionarul bancar că toate sunt operaţiuni legale. Îmi amintesc că am lăsat o copie a paşaportului şi un specimen de semnătură. Tot atunci mi s-a comunicat de funcţionarul bancar că în contul personal mi-a fost transferată suma de 440.000 dolari, fără a mi se preciza cine a efectuat acest transfer. Seara am fost invitaţi de reprezentanţii băncii la o terasă din Zurich, iar a doua zi ne-am întors în România. Precizez că toate cheltuielile aferente deplasării (transport, cazare) au fost suportate de persoanele care m-au invitat.
La circa o lună de la deplasarea la Zurich, am fost contactat de Claudiu Florică care mi-a solicitat să vorbesc la bancă, să-i trimit lui Florin Pletea suma de 70.000 dolari. Mi-a spus să iau legătura cu funcţionarul bancar întrucât acesta ştie ce trebuie să facă. Îmi amintesc că m-am deplasat la Zurich pentru efectuarea acestei plăţi dar nu pot preciza dacă m-am deplasat singur sau împreună cu altă persoană. I-am spus funcţionarului bancar că Florică Claudiu mi-a solicitat să efectuez plata a 70.000 dolari din contul personal într-un cont a lui Pletea Florin, iar acesta mi-a precizat că ştie despre ce este vorba.
În aceleaşi împrejurări funcţionarul bancar mi-a spus că a efectuat toate demersurile pentru înfiinţarea societăţii de tip off-shore şi că are nevoie de o sumă de bani pentru achitarea taxelor aferente. Ştiu că era vorba de o sumă de circa 30.000 euro, dar nu pot preciza dacă am retras-o la acel moment sau am mai făcut o deplasare ulterioară.
Nu cunosc detalii cu privire la plata de 70.000 dolari efectuată către Pletea Florin. Nu cunosc dacă plata a fost efectuată într-un cont personal al acestuia sau în contul unei firme. Claudiu Florică nu mi-a precizat ce reprezintă această sumă.
Ulterior m-am deplasat împreună cu Mircea Săndulescu la Zurich şi am retras din cont o sumă de 50.000 dolari pe care i-am dat-o lui Mircea Săndulescu. Deplasarea la Zurich împreună cu Mircea Săndulescu am efectuat-o tot la solicitarea lui Claudiu Florică. Mircea Săndulescu era omul de casă al lui Claudiu Florică şi cred că lucra pentru Claudiu Florică la o cafenea de lângă Biserica Armenească.”
>>Declaraţie martor
„Licenţele de tip educaţional nu putea fi comandate de la Microsoft Ireland, prin canalul de distribuţie de tip LAR, şi ca urmare FSC Austria trebuia să le cumpere de la unul din distribuitorii acreditaţi pentru revânzarea de produse educaţionale. Claudiu Florică a impus atât FSC cât şi SGG folosirea firmei Scop Computers ca şi distribuitor , motivul real fiind că Alexandru Vişan era asociat şi partener în această firmă cu Dragoş Stan şi astfel Claudiu Florică îl putea controla şi determina să nu facă publice preţurile de achiziţie din acest act adiţional, informaţie care ar fi demonstrat faptul că achiziţiile din acest contract au fost făcute la preţuri mult mai mari decât cele normale.
Produsele Microsoft de tip educaţional ar fi trebuit achiziţionate prin organizarea unei licitaţii publice şi nu prin act adiţional la Contractul cadru din anul 2004, ce nu cuprindea şi acest tip de produse.
Precizez că Fujitsu Siemens Computers Austria era un partener de tip LAR şi nu avea dreptul de a comanda şi distribui produsele Microsoft de tip educaţional. Dacă s-ar fi organizat licitaţie, Ministerul Educaţiei ar fi avut posibilitatea să cumpere direct de la distribuitor, cu preţuri mai mici, fără adaosul comercial al lui FSC şi serviciile fictive ale Profinet.”
.>>Declaraţie martor:
„Referitor la actul adiţional nr. 4 fac precizarea că acesta era ultimul act adiţional la contractul de furnizare de licenţe încheiat între Fujitsu Siemens România şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. Prin contractul încheiat între societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, urma ca această societate să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari.
Am înţeles de la el că această firmă Bell Communications Ltd, fără a-mi da prea multe amănunte, prin această firmă se făceau plăţi către oficialii români, însă la vremea respectivă nu mi-a menţionat nici un nume de oficial român. A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând prin aceasta „50% – 50%”.
Întrucât relaţiile dintre Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor şi Fujitsu Siemens România erau blocate pe motiv de lisă fonduri la minister în vederea plăţii licenţelor Microsoft, cât şi datorită faptului că erau neconcordanţe între inventarul de la fiecare minister pentru licenţele Microsoft şi numărul specificat în anexa la HG, domnul ministru Gabriel Sandu m-a invitat la o discuţie la minister în vederea rezolvării acestor probleme.
Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate când am fost invitat de domnul ministru, Gabriel Sandu la minister, însă acest lucru s-a întâmplat la finalul anului 2009, am dat curs invitaţiei acestuia şi m-am prezentat singur la minister, unde am avut o discuţie în biroul acestuia, din incinta ministerului. În cadrul discuţiei domnul Gabriel Sandu mi-a comunicat faptul că dânsul poate rezolva atât problema bugetului pentru licenţe, urmând să promoveze un proiect de HG, cât şi problema neconcordanţelor între numărul licenţelor din inventarele făcute şi numărul prevăzut în HG. Neconcordanţa consta în faptul că în anexa la HG era prevăzut un număr de licenţe şi în inventarele privind aceste licenţe, făcute de fiecare minister era un număr mai mic de licenţe. Nu am cunoştinţă cine a sesizat aceste neconcordanţe, însă îmi amintesc că la una din întâlnirile cu ministrul Gabriel Sandu, ni s-a comunicat despre acest aspect. Domnul ministru mi-a comunicat la această întâlnire că el poate rezolva aceste probleme cu condiţia să fie plătit şi el, aşa cum ne plăteşte pe noi avocaţii firma Bell Communications Ltd, respectiv cu suma de 1.800.000 USD. Nu ştiu de unde avea cunoştinţă despre faptul că societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” urmă să fie plătită cu suma respectivă. Practic, a pretins suma de 1.800.000 USD pentru a promova HG şi a ignora neconcordanţele din procesele verbale, solicitându-mi să transmit pretenţiile sale reprezentanţilor Fujitsu Siemens România.
În foarte scurt timp, nu-mi mai amintesc cu exactitate, am transmis solicitarea domnului Gabriel Sandu către Dragoş Nicolaescu, care a luat la cunoştinţă şi ulterior, în cadrul altei discuţii, mi-a spus faptul că a stabilit direct cu domnul ministru Sandu Gabriel un mecanism prin care să-i fie transferaţi direct banii solicitaţi. Nu mi-a precizat valoarea transferului ci doar faptul că s-a efectuat plata într-o companie off-shore deţinută chiar de domnul Gabriel Sandu, fără să-mi dea vreun detaliu în acest sens.
Urmare acestei discuţii, prin care domnul Dragoş Nicolaescu îmi precizase faptul că a fost achitată suma de bani solicitată de domnul ministru Gabriel Sandu, am considerat faptul că ministrul va face demersuri pentru a-i ajuta să încaseze sumele din Actul adiţional nr. 4.
Domnul Dragoş Nicolaescu mi-a spus că nu mai este nevoie să mai discut aceste subiecte cu domnul Gabriel Sandu, aşteptând rezolvarea problemelor.
În legătură cu contractul încheiat între societatea civilă de avocatură „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, fac precizarea că acest contract nu a fost onorat din două motive, primul fiind faptul că Fujitsu Siemens România a renunţat în mod oficial la încasarea sumelor menţionate în Actual adiţional nr. 4 , iar al doilea motiv a fost că Dragoş Nicolaescu a plecat, în locul acestuia venind Wolfgang Horak. La prima întâlnire oficială ce am avut-o cu domnul Wolfgang Horak, acesta mi-a menţionat că există o anchetă internă în cadrul Fujitsu Siemens România, anchetă care viza plata unor sume foarte mari de bani către oficiali români, prin intermediul unor subcontractori ai Fujitsu Siemens România.”
>>>Declaraţie martor:
„La expirarea contractului de închiriere de licenţe 2009 – 2012, Ministerul Comunicaţiilor a solicitat exercitarea opţiunii de cumpărare perpetuă a dreptului de utilizare, devenind într-un final, după 9 ani, proprietarii licenţelor, la un preţ de minim de 2 ori mai mare decât preţul pe care l-ar fi achitat dacă s-ar fi exercitat opţiunea de cumpărare la momentul 2004.
După ştiinţa mea nivelul de versiuni pentru sistemul de operare utilizat în administraţia publică din România este Windows XP, deci nivelul de Windows aferent anului 2004. În aceste condiţii închirierea a fost ineficientă pentru că nu au beneficiat de noile versiuni ale produselor contractate. Mai precis, la nivelul anului 2013, când şi-a exercitat dreptul de cumpărare a licenţelor, MCSI ar fi trebuit să obţină ultima versiune a produselor. „
>>>Declaraţie martor
„Prin toamna anului 2009, a avut loc întâlnirea cu domnii Florică Claudiu şi Dragoş Nicolaescu. În cadrul acestei întâlniri domnul Claudiu Florică mi-a propus încheierea unui contract cu o firmă cu sediul în Saint Vincent, întrebându-mă dacă am în proprietate o companie off-shore care să încheie acest contract. I-am spus că avem un birou legal în Cipru şi contractul poate fi încheiat cu Boștină & Associates Limited (denumirea societăţii din Cipru). În acest sens am încheiat în 15.11.2009 un contract între firmele Barringwood Investment Limited, cu sediul în Saint Vincent şi Boștină & Associates Limited. Contractul avea valoarea de 700.000 euro, iar domnul Claudiu Florică mi-a menţionat în mod clar că aceşti bani urmau să-mi acopere toate cheltuielile fără a menţiona altceva în plus. Încasare acestor bani nu era condiţionată de contractul cu firma Bell Communications Ltd. Banii au fost plătiţi în contul din Cipru al Boștină & Associates Limited şi cea mai mare parte a lor, respectiv 595.000 euro au fost transferaţi prin contracte de împrumut firmei „Boştină şi Asociaţii” SRPL, din România, la prima jumătate a anului 2010.
La începutul anului 2010 am fost contactat de domnul Șerban Tănăsescu – reprezentant al Unicredit în relaţia cu Fujitsu Siemens România şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. El fusese desemnat de Uniredit, project manager pentru acest proiect şi lua parte la toate întâlnirile noastre cu ministrul Gabriel Sandu, având şi o relaţie foarte apropiată cu acesta. Întâlnirea cu Șerban Tănăsescu a avut loc la sediul societăţii noastre de avocatură, din Bucureşti, ocazie cu care acesta mi-a spus că ştie de la domnul Claudiu Florică că urmează să încasăm un onorariu foarte mare dacă se rezolvă problema Actului adiţional nr. 4 şi că ştia faptul că încasasem deja 700.000 euro la data acelei discuţii. Domnul Șerban Tănăsescu mi-a explicat cât este de importantă poziţia Unicredit în rezolvarea deblocării situaţiei cu plata sumei de bani din Actul adiţional nr. 4. Prin faptul că mi-a explicat cât de importantă este poziţia Unicredit în această situaţie a ţinut să-mi comunice că el are un rol decizional în rezolvarea acestei probleme, lăsându-mi impresia că are o relaţie foarte bună şi cu ministrul Gabriel Sandu. În cadrul acestei discuţii mi-a solicitat să-i dau suma de 500.000 euro pentru a obţine din partea Unicredit cooperarea în rezolvarea acestei probleme.
În cadrul aceleaşi discuţii domnul Șerban Tănăsescu a ţinut să precizeze faptul că ştie domnul Claudiu Florică că mi s-a dat suma de 700.00 euro, iar din această sumă 500.000 euro mi-a solicitat să-i dau lui pentru a garanta cooperarea Unicredit, în această speţă. În continuarea discuţiei i-am transmis acestuia că eu nu am cunoştinţă despre faptul că urmează să-i dau suma de 500.00 euro şi dânsul mi-a spus că „doar nu-mi imaginez că toţi acei bani erau pentru mine”. Ulterior, acestei discuţii, la un interval foarte scurt, m-am întâlnit cu domnul Dragoş Nicolaescu la Hotel Marriott şi l-am întrebat ce ar trebui să acopere suma de 700.000 euro ce-mi fusese plătită., fără a face referire la discuţia cu Șerban Tănăsescu. Acesta mi-a spus că banii respectivi au fost viraţi pentru a acoperi toate cheltuielile necesare în rezolvarea problemei. L-am întrebat dacă rezolvarea problemei depinde şi de Unicredit şi mi-a răspuns că poziţia Unicredit este foarte importantă în această problemă. Ţinând cont că eram într-un spaţiu public nu am mai pus alte întrebări, înţelegând din discuţie că trebuie să-i fac plata sumei solicitate de 500.000 euro, domnului Șerban Tănăsescu.
În acest context, pe măsură ce transferam bani din contul din Cipru al Boștină & Associates Limited în contul „Boştină şi Asociaţii” SPRL îi remiteam în cash domnului Șerban Tănăsescu cu ocazia întâlnirilor avute cu acesta. La fiecare dintre aceste întâlniri, când îşi primea banii, mă asigura că problemele vor fi rezolvate şi că a discutat şi cu domnul Gabriel Sandu, care îl asigura la rândul lui de rezolvarea problemelor.”
>>>Declaraţie martor
„Personal nu am fost implicat în nici un fel în procesul de negociere sau pregătire a documentaţiei referitoare la procedura de achiziţie.
În mod concret pot să declar că în săptămâna următoare numirii mele în funcţie s-a prezentat la mine la birou domnul Nica şi m-a informat că anterior numirii mele fuseseră demarate procedurile de achiziţionare a unor licenţe Microsoft şi se luase hotărârea că respectivul contract să fie semnat la SGG. Probabil pentru a fi mai convingător la două trei zile a revenit la mine la birou împreună cu predecesorul meu în funcţie, domnul Şerban Mihăilescu care a confirmat cele anterior spuse de Nica.
Cred că domnul Şerban Mihăilescu mi-a spus că din partea SGG s-a ocupat domnul secretar de stat Ion Moraru, desemnat de mine prin dispoziţie verbală întrucât şi înainte de numirea mea se ocupase de această problemă împreună cu domnul Teodorescu şi alte persoane din cadrul SGG despre care nu avea cunoştinţă.
Conform Regulamentului de Funcţionare şi Organizare toate documentele care îmi parveneau la semnat cu excepţia OP-urilor care aveau viza directorului economic şi a întâmpinărilor formulate în instanţă, purtau obligatoriu şi fără excepţie secretarului de stat Ion Moraru.
Domnul Ion Moraru a corespondat direct cu reprezentanţii celorlalte ministere implicate în aceste proceduri (din informaţiile pe care le deţin cu doamna Adriana Ţicău de la MCTI şi domnul Enache Jiru de la MFP) şi a participat la repetate întâlniri cu aceştia. Am aflat recent de la foştii subordonaţi dispuşi să depună mărturie în prezenta cauză despre faptul că mult anterior numirii mele la SGG domnul Moraru Ion participase repetat la întâlniri cu reprezentanţi ai companiei Fujitsu Siemens Computers România şi Microsoft, în sediul Guvernului.
Precizez că niciodată nu mi s-a comunicat de către funcţionarii SGG şi nici de către colegii miniştri că ar exista impedimente de natură tehnică sau legală în ceea ce priveşte procedura de negociere şi încheiere a contractului. Mai mult decât atât întreg contractul cu toate detaliile lui tehnice a fost aprobat ca atare în şedinţa de Guvern. În ultimii ani, în cursul unor discuţii informale că Mihai Tănăsescu şi Dan Nica ar fi primit sume de bani sub formă de comisioane aferente acestui contract. Corelând comportamentul lor din perioada premergătoare contractului cu insistenţa de a aduce acest subiect pe agenda şedinţelor de Guvern şi graba de a finaliza acest contract, precum şi cu informaţiile pe care le-am obţinut ulterior, pot să mă gândesc că persoanele mai sus menţionate au obţinut foloase în urma semnării contractului. Totodată din informaţiile aflate în ultimii ani, precum şi din informaţiile publice, am convingerea că sume de bani din acest contract au ajuns şi la angajaţii Fujitsu Siemens Computers.”
În concluzie, contractul cadru de licenţiere Microsoft s-a încheiat cu încălcarea dispoziţiilor egale privind achiziţiile publice, invocându-se în mod nereal calitatea de unic distribuitor a Fujitsu Siemens Computers, la un preţ cu cel puţin 40% mai mare faţă de preţul real, având la bază un necesar nefundamentat.
Extensia cu privire la produse educaţionale s-a realizat, de asemenea cu încălcare dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice având în vedere că obiectul contractului cadru îl constituia licenţele pentru administraţia publică, Fujitsu Siemens Computers nu era distribuitor de produse educaţionale, iar de discount-ul acordat de firma Microsoft în considerarea Guvernului României au beneficiat firmele private.
Mai mult, conform Scrisorilor de confort şi biletelor la ordin emise Guvernul Român garanta creditul, în timp ce firma Fujitsu Siemens Computers care susţinea că a venit cu oferta de finanţare nu depunea nici măcar garanţie de bună execuţie a contractului.
Din cercetările efectuate rezultă în mod cert că din cele 54 milioane USD, achitate de Guvernul României în baza contractului cadru şi a extensiei din luna noiembrie 2004, suma de 20 milioane USD reprezintă comisioane pretinse de persoanele implicate în derularea proiectului din cadrul Guvernului României, al Ministerelor implicate şi respectiv al societăţilor implicate.
Există probe certe în sensul că miniştrii Nica Dan, Mihăilescu Petru Şerban, Adriana Ţicău, Athanasiu Alexandru, Tănăsescu Mihai Nicolae, Gabriel Sandu şi-au exercitat cu rea credinţă atribuţiile de serviciu, determinând încheierea contractului cadrul de licenţiere Microsoft în condiţii oneroase pentru Guvernului României, asigurând posibilitatea deturnării discount – ului de circa 47% acordat de Microsoft în considerarea Guvernului României, şi implicit plata unor comisioane către persoanele implicate.
Există indicii în sensul că persoanele mai sus menţionate au pretins şi primit foloase necuvenite constând în diferite sume de bani pentru a-şi exercita în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi respectiv pentru a-şi exercita influenţa asupra altor persoane în vederea favorizării firmei Fujitsu Siemens Computers în legătură cu încheierea şi derularea contractului de licenţierea Microsoft".
