Aderarea la Uniunea Europeană a venit cu unele restricţii. Astfel, mai multe ţări au cerut şi au primit „perioade de tranziţie” în care au impus restricţii pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari. Restricţiile pentru primul val al aderării la UE (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria) au expirat în 2011. Cele pentru România şi Bulgaria expiră mâine, la 1 ianuarie. Prilej de agitaţie în Europa, dar mai ales în Marea Britanie şi Germania.
Este justificată temerea britanicilor că vor fi inundaţi de un nou val de imigranţi români şi bulgari după 1 ianuarie? Cel mai onest răspuns este că nimeni nu ştie. Unele ţări precum Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Suedia şi Ungaria au ridicat toate restricţiile.
Ele constau în obţinerea unor permise de muncă în ţara respectivă, de care făceau rost, de regulă, angajatorii. Până la 1 ianuarie, nouă ţări din Europa au menţinut această obligaţie. Acestea sunt Austria, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Spania (numai pentru români) Franţa, Malta şi, desigur, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. De la 1 ianuarie, restricţiile vor fi ridicate şi nici un fel de permis nu va mai fi necesar. Norvegia şi Elveţia, nefiind membre UE, dar membre în spaţiul Schengen de liberă circulaţie, au ales căi diferite. În vreme ce Norvegia deschide piaţa muncii pentru români şi bulgari, elveţienii au anunţat în urmă cu câteva zile că le vor menţine. Elveţia este o ţară unde se plătesc salarii ridicol de mari şi acum câţiva ani, când am vizitat-o, elveţienii se plângeau de imigranţii germani care veneau din Bavaria ca să câştige 5.000 de franci în loc de 3.000 de euro. Deci Elveţia este puţin off-limits, cu toate că nici Norvegia nu este deloc ieftină.
De ce nu sunt românii doriţi în Marea Britanie?
Pe scurt, răspunsul stă în primul val de extindere, cel din 2004, şi liberalizarea pieţei muncii în 2011. Un recensământ realizat acum peste doi ani a scos la iveală faptul că nu mai puţin de 500.000 de polonezi s-au stabilit permanent în Marea Britanie din 2004 până în 2011. Celebrul „instalator polonez” nu a ales Franţa, ţara care l-a inventat şi care a respins Constituţia Europeană din cauza lui, ci Marea Britanie, ţară cu o piaţă a muncii mult mai dinamică şi cu salarii şi beneficii sociale mai mari. Potrivit unui sondaj recent, până la 50.000 de români ar urma să profite de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii şi să se stabilească în Marea Britanie, dar precedentul polonez a creat deja o isterie în masă privind un nou val de imigranţi est-europeni. A doua ţară preferată de imigranţii români este Germania şi de aceea politicienii din această ţară au ridicat, la rândul lor, obiecţii.
Principala preocupare priveşte aşa-numitul „turism social”, practica de a te înregistra ca beneficiar al ajutoarelor sociale de stat în ţări în care aceste ajutoare sunt foarte generoase, precum Germania, Marea Britanie sau Norvegia, unde ele depăşesc cu mult veniturile medii din România. Nu este de mirare, aşadar, că Marea Britanie şi Germania au fost identificate în sondaje de emigranţii români drept principalele destinaţii. Există multe poveşti revoltătoare, apărute în tabloide, despre imigranţi din România – de obicei romi – care profită de sistemele sociale din ţările europene. Dar numărul acestor profitori este relativ mic.
Există 26 de milioane de şomeri în prezent în Europa, un număr în măsură să neliniştească, dar, de exemplu, în Olanda (ţară cu peste 16 milioane de locuitori), din 600.000 de străini, numai 20.000 au solicitat drepturi sociale. Douăzeci de mii este mult, dar nu este catastrofal, după cum a remarcat şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, care a atras atenţia ţărilor înclinate să menţină restricţiile pentru circulaţia forţei de muncă – Marea Britanie, Germania, Franţa – că nici nu trebuie să se gândească la aşa ceva. Viviane Reding vine din Luxemburg, ţară care are, de asemenea, salarii şi drepturi sociale mari, dar fiind vorba de un stat mic este puţin probabil să fie lovit de un val de emigranţi din România şi Bulgaria.
Reding a subliniat însă pericolul populismului. În Marea Britanie acesta este reprezentat de Partidul Independenţei Regatului Unit sau UKIP, condus de Nigel Farage, care militează deschis pentru introducerea de restricţii legale pentru români şi bulgari deşi acest lucru este interzis de legile europene, dar se arată deschis pentru primirea de imigranţi sirieni refugiaţi politic. UKIP nu are membri în Parlamentul britanic. Cu toate că se apropie periculos de 20% din opţiunile electoratului, dar din cauza sistemului uninominal first past the post în care trebuie să controlezi un colegiu (constituency) ca să intri în parlament nu a reuşit să obţină nici un loc în cel mai vechi forum democratic.
În schimb, paradoxal, are o voce în Parlamentul European, unde se exprimă cu maximă expunere. Potrivit europarlamentarului român Cristian Preda, „la 1 ianuarie 2014 ia sfârşit perioada de tranziţie care îngăduia statelor-membre să impună restricţii pentru muncitorii români (şi bulgari).
A fost o idee proastă, acceptată de Adrian Năstase, fiindcă în vremea lui s-a negociat acest regim. Unii europeni nu sunt de acord nici cu data actuală. Nigel Farage, vedetă acum câteva luni la Antena 3, ar vrea să blocheze românii şi după 1 ianuarie. Conservatorii vânează voturi pe terenul lui Farage, aşa că n-au oprit isteria creată în Marea Britanie pe tema invaziei românilor care ar trebui să înceapă poimâine….. Dar nu e singura reacţie anti-românească. În Franţa, socialiştii lui Hollande au făcut presiuni asupra statelor membre pentru a îngreuna regimul «muncitorilor detaşaţi», iar Consiliul a acceptat în decembrie îngreunarea condiţiilor în care se lucrează legal în alte state decât cel de provenienţă. E vizat sectorul construcţiilor, dar nu e exclus ca în viitor restricţiile să fie extinse. Din păcate, lipsa de credibilitate a Guvernului Ponta ne pune într-o situaţie delicată în dialogul cu partenerii europeni. Dottore nu poate apăra interesele cetăţenilor români”. Această declaraţie subliniază foarte bine interesele politice care se joacă în jurul liberalizării pieţei muncii pentru români (şi bulgari).
Bun venit în Marea Britanie!
O scrisoare deschisă cu acest titlu a fost publicată recent de revista The Economist. Cităm: „Ziarele britanice sunt pline de istorisiri despre sărăcia, criminalitatea şi foamea voastră de beneficii sociale. Politicienii britanici se opun regulilor europene privind libertatea de mişcare şi se zbat să găsească mijloace de a vă împiedica să pretindeţi beneficii sociale. Populaţia vă este mai ostilă decât în Germania sau Franţa: aproape jumătate dintre britanici cred că guvernământul ar trebui să vă interzică să interzică să intraţi în ţară, chiar dacă este ilegal să facă acest lucru. Aţi putea rămâne, prin urmare, cu impresia că nu sunteţi bineveniţi.
Dar sunteţi. În numele ţării de origine a The Economist, vă invităm să veniţi şi să munciţi aici. Începând de la 1 ianuarie, puteţi merge oriunde doriţi în Uniunea Europeană. Sperăm ca mulţi dintre voi să aleagă Marea Britanie. Deşi liderii noştri par să fi uitat, Marea Britanie a presat pentru integrarea ţării voastre în UE; conştientă de faptul că într-o bună zi ne veţi apărea în prag. Lucrurile vor merge prost la început. Dar istoria multor valuri de imigraţie ne spune că destul de curând vă veţi integra confortabil în societatea britanică.
Nu este vina voastră că mulţi dintre conaţionalii noştri nu vă doresc. Problema zace, în parte, cu polonezii. Acum zece ani, când Marea Britanie a fost una din cele trei ţări care le-a deschis uşa, guvernul i-a asigurat pe alegători că numai câteva zeci de mii vor veni şi numai pentru o scurtă perioadă de timp. Au venit însă peste jumătate de milion. Şi pe lângă că s-au arătat a fi muncitori care culegeau varză şi zugrăveau pereţi (înlocuind astfel lucrători britanici prin simplul avantaj că erau punctuali) s-au dovedit a fi însă fiinţe umane care s-au stabilit aici şi au avut copii. Nu am fost pregătiţi pe de-a-ntregul pentru asta.
Dar dacă liderii noştri au greşit acum zece ani despre numărul de polonezi şi alţi est-europeni care vor fi venit în Marea Britanie, ei greşesc încă şi mai mult asupra efectelor pe care le vor avea asupra ţării acum. Politicienii pretind că imigranţii sunt o povară care apasă pe serviciile publice, deja încercate greu de austeritate. Aiurea! Pentru că sunt tineri şi capabili din punct de vedere fizic, nu vor folosi prea mult serviciile publice. Şi pentru că ei contribuie mai mult la Trezorerie în taxe şi impozite –cu 35% mai mult, de fapt, decât recuperează în servicii şi beneficii sociale, potrivit unei estimări plauzibile, (imigranţii) ne scapă de fapt de reduceri mai mari pentru şcoli şi spitale. Nu reduc salariile cu mult, şi dacă o fac, o fac mai ales în rândurile muncitorilor imigranţi. Ceea ce fac este să ne crească economia şi să scadă raportul dintre PIB şi datoria publică. Dacă sunteţi pe departe ca ei, atunci sunteţi un câştig din punct de vedere economic.
Din păcate, sondajele de opinie nu mint. Foarte puţini oameni vă doresc aici. Aceeia dintre voi care vor ajunge să cerşească sau să fure – şi inevitabil vor fi câţiva – vor apărea pe prima pagină a ziarelor noastre. Dar într-un fel straniu, asta ar putea să vă vină în ajutor. Ideea imigraţiei române şi bulgare este atât de urâtă de britanici încât realitatea nu va putea decât să fie plăcută, prin comparaţie. Oamenii vor fi plăcuţi surprinşi când vor afla că marea majoritate dintre voi au venit să muncească, nu să jefuiască statul.
Piaţa muncii din Marea Britanie este cea mai flexibilă din Europa. Economia ei creşte, în sfârşit, cu putere. Populaţia ei nu are, în fapt, prejudecăţi. Aceleaşi sondaje care arată o opoziţie uriaşă faţă de venirea voastră aici sugerează de asemenea că britanicii v-ar angaja în propria casă. Aceasta este o ţară obişnuită cu imigraţia. În Londra, mai ales, veţi descoperi tot felul de indivizi exotici. Şi ei au fost, la rândul lor dispreţuiţi atunci când au ajuns prima oară aici. Dar dacă sunteţi cu adevărat îngrijoraţi de prejudecăţi, atunci pretindeţi că sunteţi italieni. Nimeni nu va sesiza diferenţa”.
Europarlamentarul Monica Macovei a subliniat de asemenea pentru „România liberă“, că „românii care vor munci în Marea Britanie vor contribui masiv la economia acestei ţări şi vor plăti taxe şi impozite”. „Trebuie făcută însă diferenţa între onestitate şi muncă pe de o parte şi vânătorii de beneficii sociale, pe de alta. Sper să nu fie foarte mulţi cei care să meargă acolo ca să obţină beneficii sociale”.
Condiţii generoase
Potrivit unui raport publicat de Democracy Institute la începutul acestei luni, emigraţia din România şi Bulgaria în Marea Britanie se va ridica la 385.000 de persoane, adică 77.000, în medie, pe an. În primul rând, salariul minim stabilit prin lege este de 6,31 lire pe oră, faţă de 0,79 on Romania şi 0,73 în Bulgaria. Apoi este menţionat sistemul extrem de generos de acordare a beneficiilor sociale. Marea Britanie, alături de Estonia, Germania, Finlanda şi Irlanda, sunt singurele state membre care plătesc ajutor de şomaj persoanelor care nu au contribuit la sistemul de asigurări sociale.În sistemul britanic la plata alocaţiei de sprijin nici măcar nu e trecută cetăţenia persoanei care o primeşte.
