Un drapel de luptă care ar fi fost folosit de una dintre legiunile conduse de Avram Iancu în Revoluția de la 1848 a fost expus ieri la Centrul Cultural Casino. Acest gest face parte dintr-o amplă campanie de promovare organizată de casa de licitație Artmark, care va vinde acest obiect istoric la o licitație care va fi organizată săptămâna viitoare.
Prețul de pornire este doar 5.000 de euro. Reprezentantul casei de licitații, Marius Avram, a dezvăluit că ”există mulți clienți interesați de achiziționarea acestui obiect, inclusiv instituții publice care caută soluții pentru a-l cumpăra”.
La rândul său, istoricul Ionuț Țene, reprezentant al Primăriei Cluj-Napoca, și-a exprimat speranța că acest drapel va fi cumpărat de cineva din Cluj. ”Avram Iancu a iubit Clujul, a studiat la Cluj la Facultatea de Drept și a locuit pe actuala stradă Avram Iancu”, a spus Ionuț Țene. El a adăugat că specialiștii Muzeului Țării Crișurilor din Oradea au efectuat o expertiză a acestui drapel, iar expertiza a confirmat faptul că obiectul provine de la jumătatea secolului al XIX-lea, adică exact perioada în care a avut loc Revoluția din 1848-1849.
Drapelul are formă pătrată, este confecționat în principal din piele și are cusută o icoană brodată pe margini cu fir de argint, care reprezintă pe o față momentul Pogorârii Sfântului Spirit, iar pe cealaltă Înălțarea Domnului. Culorile tricolorului românesc sunt cusute pe marginea drapelului. Obiectul amintește de un prapor bisericesc, iar faptul că inscripția de pe icoană este scrisă cu litere chirilice pare să indice faptul că icoana provine dintr-o biserică ortodoxă, în condițiile în care în Biserica Greco-Catolică era mai răspândită folosirea literelor latine.
Drapelul i-ar fi fost dăruit în anul 2013, de către un sătean din Baia de Criș, fostului președinte al PRM, politicianul Corneliu Vadim Tudor, odinioară unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai extremei drepte românești. Reprezentanții casei de licitații susțin că donatorul i-ar fi spus lui Corneliu Vadim Tudor că drapelul ar fi fost păstrat ”din moși strămoși” în familia sa. Ionuț Țene spune, pe de altă parte, că drapelul de luptă al lui Avram Iancu, care era, totodată, și drapelul de luptă al Legiunii Auraria Gemina din Munții Apuseni, pe care conducătorul revoluționar a comandat-o personal, a fost restaurat de specialiștii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, iar acum este expus în Casa Memorială Avram Iancu din comuna natală a eroului revoluționar. Drapelul de luptă al lui Avram Iancu nu are nici un simbol religios. El are culorile naționale, iar pe galben este scris numele comandantului revoluționar.
Întrebări legitime
În ciuda expertizei care a arătat că drapelul provine de la jumătatea secolului al XIX-lea, există o serie de întebări fără răspuns. Reprezentanții casei de licitații nu cunosc identitatea donatorului și nici prin ce împrejurări acest drapel a fost păstrat în Baia de Criș și de ce a fost scos la lumină abia acum. De asemenea, deși este prezentat drept drapel de luptă al uneia dintre legiunile lui Avram Iancu, nimeni nu este în măsură să spună care anume dintre legiuni. În anul 1848, după Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai, membrii Comitetului Național Român au decis organizarea administrației românești în Transilvania. Au fost create 15 prefecturi, fiecare cu legiunea ei. Din a doua jumătate a anului 1848, când cea mai mare parte a Transilvaniei a fost ocupată de armata revoluționară maghiară, condusă de generalul polonez Jozef Bem, rezistența românească s-a concentrat în Munții Apuseni. Trupele românești au fost reorganizate în patru legiuni. Avram Iancu a primit gradul de general și de comandant al tuturor legiunilor românești, iar comanda efectivă a Legiunii Auraria Gemina a fost preluată de preotul greco-catolic Nicolae Vlăduțiu din Bogata de Mureș, fost prefect al Legiunii de Câmpie, care se refugiase în Munții Apuseni.
De asemenea, mulți dintre liderii Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania erau preoți. Așa ar fi fost preoții greco-catolici Alexandru Șterca-Șuluțiu, cel care avea să devină primul mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, ori Simion Balint, preotul greco-catolic din Roșia Montană și prefect al Legiunii Arieșului. Dacă acest drapel ar fi fost folosit de unul dintre detașamentele comandate de unul dintre acești preoți, folosirea simbolurilor religioase ar fi avut cu adevărat sens. De asemenea, faptul că pe fața drapelului de luptă se află icoana Pogorârii Sfântului Duh ar putea să indice faptul că adunarea de constituire a legiunii respective ar fi avut loc cu prilejul acestei sărbători. Data la care a avut loc această sărbătoare în 1848 corespunde cu intervalul în care emisarii Comitetului Național Român cutreierau Transilvania pentru a organiza prefecturile și legiunile românești.
