Informațiile apărute în ultima vreme în dosarul Microsoft pe baza căruia Direcția Națională Anticorupție vrea să înceapă urmărirea penală pentru nouă foști miniștri acuzați de mită, trafic de influență sau abuz în serviciu nu oferă o imagine de ansamblu a întregului caz. Există posibilitatea ca acuzațiile să cuprindă și alți demnitari importanţi din România.
În acest moment se știe că mita oferită celor nouă miniștri ar fi estimată la 20 milioane de euro. Pe de altă parte, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a spus că un prejudiciu estimativ în cazul contractelor statului român cu Microsoft este 60 de milioane de euro. Ca să înțelegem însă mai bine cum s-a ajuns aici trebuie să ne întoarcem în timp, în urmă cu 13 ani, atunci când a fost demarat programul „Sistemul Educațional Informatizat”, a cărui valoare era de 200 milioane de euro. SEI reprezintă materializarea strategiei Guvernului României în domeniul informatizării şi educaţiei asistate de calculator, fiind un program complex, iniţiat de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului în anul 2001. Programul de introducere a tehnologiei informaţiei în sistemul educaţional românesc a avut două componente principale: una, orientată spre tranziţia către educaţia cu ajutorul computerului, şi a doua, orientată spre eficientizarea managementului educaţiei şi asigurarea transparenţei proceselor educaţionale, la toate nivelurile, prin folosirea unor instrumente IT de suport. Printre altele, urma ca până la finalul programului în școlile românești să existe, printre altele, 192.705 calculatoare, servere şi laptop-uri, dezvoltarea unor proiecte IT care să permită susținerea examenelor naționale în bune condiții, sprijin IT pentru cadrele didactice.
Începuturi penale
Potrivit documentelor de la DNA, lucrurile au fost penale încă de la începutul derulării programului. Potrivit strategiei elaborate de către Guvernul Năstase, SEI urma să se desfășoare nouă etape. Prima etapă era pilot, în a doua, din 2003, se dorea achiziționarea a 1000 platforme informatizate, iar a treia (2004) urma să încheie informatizarea completă a liceelor. Doar că, în 2005, o comisie înființată de Ministerului Educației pentru a analiza contractele încheiate de MEC cu societatea Siveco arăta faptul că prețurile echipamentelor care urmau să fie achiziționate de la această companie erau cu cel puțin 50% mai mari decât prețurile produselor similare de pe piață. Se mai arăta că inexistența unor specificații clare ale MEC și a unor licitații reale a dus la prețuri de achiziție exagerate atât pentru echipamente, cât și pentru software. În acest context, s-a recomandat – inițial – suspendarea celei de-a patra etape a programului în care ar fi urmat implementarea a 3.228 laboratoare informatizate pentru şcoli generale şi 42 de centre judeţene de instruire și dotarea a 1.000 de şcoli cu hardware pentru uz administrativ.
Cu toate acestea, deși raportul a ajuns la Ministerul Educației, contractul a continuat să se deruleze până la final, în anul 2009, după ce s-au făcut numeroase presiuni la nivel înalt pentru continuarea acestuia. Valoarea totală a acestei componente a SEI a fost de 124 milioane dolari. În schimb, valoarea reală a echipamentelor hardware cumpărate de Ministerul Educaţiei a fost de aproximativ 50% din preţul contractual şi în cazul aplicaţiilor software şi serviciilor valoarea reală a fost de aproximativ 10% din preţul achiziţiei. Marea miză de-a lungul anilor a fost de a crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare plăţii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive.
Un alt contract care dorea să ajute la informatizarea școlilor românești a fost pentru închiriere de licenţe, semnat pe 15.04.2004 și extins ulterior printr-o serie de acte adiţionale care s-au dovedit oneroase. Din 2004 până în 2013, statul român a plătit Microsoft şi partenerilor 105 milioane $ şi 99 mil. euro, iar alte 46 milioane euro urmau să fie plătite până în 2015. Potrivit anchetatorilor, mita plătită oamenilor politici de firmele care urmăreau să importe licențele Microsoft a fost de zeci de milioane de euro, unii acceptând și plata în produse. Procurorii DNA susțin că achiziţia de licenţe pentru toate autorităţile şi instituţiile de stat de la Microsoft s-a făcut la preţuri cu 30-40% mai mari. În acest context, martorii din dosar spun că între firmele care doreau să importe licențele Microsoft în România s-a dat o adevărată bătălie care a trecut dincolo de lege.
