Originea bradului împodobit datează dinaintea erei creştine, când brazii, ramurile lor sau palmierii erau folosiţi pentru diferite ceremonii. Nu există trib, culturi, popoare care să nu fi avut măcar un mit, o legendă legată de brad sau de alte specii cu frunzele mereu verzi, potrivit Agerpres.
Egiptenii, spre exemplu, pentru a celebra venirea iernii, în cea mai scurtă zi a anului, aduceau crengi de palmier în casele lor ca simbol al triumfării vieţii asupra morţii. Romanii îşi sărbătoreau pe zeul Saturn de la mijlocul lunii Decembrie până pe 1 Ianuarie. Ei îşi împodobeau casele cu ghirlande din laur şi brad în care aprindeau lumânări, iar stăpânii şi sclavii îşi inversau rolurile. Dovezi arată că scandinavii aduceau omagiu bradului, mereu verde, o sărbătorire a reînnoirii eterne a vieţii, chiar dacă pe timpul iernii frigul şi întunericul par să pună stăpânire pe lume. Druizii practicau o serie de ritualuri, iarna, în timpul cărora foloseau crengi de brad ornate cu vâsc.
Ca multe dintre tradiţiile de Crăciun din ziua de azi, împodobirea bradului este o fuziune între ideile creştine şi vechile tradiţii păgâne.
Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei venit din Occident, de la popoarele germanice. Istoricii şi etnologii spun că, în jurul anului 1000, Sf. Boniface, care a convertit germanii la creştinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. De supărare acesta a tăiat stejarul şi, spre marea lui surprindere, în locul stejarului s-a înălţat un brăduţ. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credinţei în Dumnezeu. Dar, abia în secolul al XVI-lea creştinii practicanţi au început să decoreze brazii în perioada Crăciunului.
Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină, în toată Europa. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. Prima referire despre un brad decorat pentru Crăciun apare la Riga, în Lituania, în 1510. În 1521, prinţesa Helene de Mecklembourg a adus obiceiul bradului de Crăciun în Paris, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Mai există o referire scrisa cu privire la pomul de Crăciun în Germania, datată 1531. O altă referinţă celebră, din 1601, este a unui vizitator la Strasbourg, care scria despre o familie care decora un copac cu „napolitane şi beţe de zahăr aurii răsucite (zahăr de orz) şi flori de hârtie de toate culorile”.
Marea Britanie a făcut cunoştinţă cu pomii de Crăciun în 1841, când prinţul Albert, soţul reginei Victoria, de origine germană, a dăruit un brad de Crăciun familiei regale la castelul Windsor. Obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie, astfel că bradul de sărbători a ajuns în casele muncitorilor şi apoi în colonii. În 1850, Charles Dickens descrie pomul de Crăciun ca pe o tradiţie destul de costisitoare în care se puteau regăsi păpuşi, fructe, săbii, bijuterii, mici instrumente muzicale, mobilă în miniatură şi jucării.
Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu şi în Orient, prin intermediul catolicismului. În Rusia europeană, Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toţi şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării, etc. În tradiţia românească de la sat, regăsim acest obicei al împodobirii bradului la nunţi şi la moartea tinerilor, femei şi bărbaţi.
Majoritatea americanilor din secolul al XIX-lea vedeau Crăciunul ca pe o ciudăţenie. Primul brad în America a fost decorat de către germanii stabiliţi în Pennsylvania în jurul lui 1830. Creştinii americani îl considerau un simbol al păgânismului şi l-au renegat. Cu trecerea timpului, americanii s-au obişnuit şi astfel a luat naştere o întreagă industrie legată de ornamentele de Crăciun. Tradiţia de a adăuga şi lumânări pe crengile bradului este atribuită lui Martin Luther. Se sune că acesta, în jurul anului 1500, mergând spre casă într-o noapte de Crăciun, a văzut un brad nins, care sclipea în lumina lunii. A luat acasă o crenguţă, pe care le-a arătat-o copiilor şi pe care a ornat-o cu lumânări. Preşedintele Theodore Roosevelt a interzis împodobirea bradului, la Casa Albă, motivând protejarea mediului. Dar legenda spune că moştenitorii săi aveau ascuns un brad, în cămară. Tradiţia împodobirii bradului de la Casa Albă a revenit în 1923. Secolul XX a adus cu el diferite ornamente: ghirlande, globuleţe, beculeţe.
În timp, au început să fie folosiţi în decorarea brazilor de Crăciun îngeraşii şi clopoţeii – pentru a se alunga spiritele rele. În Polonia, bradul era decorat cu steluţe, îngeraşi şi păsări. În Suedia, brazii erau ornaţi cu figurine (reprezentau animale, copii şi îngeraşi) colorate, din lemn. În Danemarca, erau folosite steaguri mici, clopoţei, fulgi de zăpadă şi inimioare. În China, ornamentele erau confecţionate din hârtie. Lituanienii îşi acopereau brazii cu steluţe, forme geometrice şi cuiburi de păsări. În Cehoslovacia, brazii erau decoraţi cu coji de ouă colorate. Bradul tradiţional ucrainean era ornat cu o pânză de păianjen, pentru noroc.
Spaniolii si portughezii au introdus pomul de Crăciun în America Latină, dar cum acolo nu există conifere, sud-americanii decorează cactuşi, pini sau brazi din plastic.
Luminiţele din pomul de Crăciun au fost inventate în 1917, de un adolescent american, Albert Sadacca, a cărui familie vindea decoraţiuni şi ornamente pentru Crăciun. Albert s-a gândit cum să facă să transforme bradul întunecat într-o mare de lumini. În urma unui incendiu în New York, care fusese declanşat de lumânări aprinse în bradul de Crăciun, lui Albert i-a venit ideea unor luminiţe electrice. Ca urmare, el a adaptat unele din decoraţiunile vândute de familia lui în lumini sigure cu care putea fi ornat pomul. În primul an au fost vândute doar 100 de seturi. În următorul an, seturile de beculeţe colorate pentru pomul de Crăciun vândute de familia Sadacca i-au adus venituri de milioane de dolari. Astfel, a început una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, beculeţele pentru pomul de Crăciun. După Primul Război Mondial, acest fenomen s-a extins şi în Europa, iar la jumătatea secolului trecut a cuprins întreaga lume. O sticlărie din Lauscha a creat înspre sfârşitul anilor 1800 primele globuri de sticlă.
Astăzi, numeroşi creatori şi designeri se întrec in a împodobi cel mai frumos brad, iar moda culorilor şi a decoraţiunilor pentru bradul de Crăciun se schimbă la fel ca orice altă modă.
