Calitatea guvernarii in lume nu s-a imbunatatit prea mult in ultimul deceniu, in pofida ameliorarilor individuale inregistrate de anumite tari. Pentru tarile care au inregistrat imbunatatiri a existat un numar similar de tari care au inregistrat deteriorari ale unor dimensiuni ale guvernarii, precum Zimbabwe, Coasta de Fildes, Belarus si Venezuela. Iar in alte tari nu sunt inca vizibile schimbari semnificative in nici o directie, conform Raportului asupra aspectelor de guvernare, 2007: Indicatorii mondiali de guvernare pe perioada 1996-2006, lansat de Institutul Bancii Mondiale si Vicepresedintia Bancii Mondiale pentru Economii de Dezvoltare, informeaza Rompres.
"Noutatea datatoare de sperante este aceea ca un numar considerabil de tari, inclusiv din Africa, demonstreaza ca e posibil sa se inregistreze progrese semnificative in ceea ce priveste guvernarea intr-o perioada de timp relativ scurta. Asemenea ameliorari in sfera guvernarii sunt esentiale pentru eficienta asistentei si pentru o crestere economica sustinuta pe termen lung", a afirmat Daniel Kaufmann, coautor al raportului si director al programelor globale in cadrul Institutului Bancii Mondiale.
Potrivit afirmatiilor lui Kaufmann, "mita in intreaga lume este estimata la aproximativ un trilion de dolari, iar povara coruptiei cade in mod disproportionat pe umerii celor aproximativ un miliard de oameni care traiesc in conditii de saracie extrema".
Raportul, ai carui autori sunt Daniel Kaufmann, Aart Kraay si Massimo Mastruzzi, din cadrul Bancii Mondiale, prezinta indicatori care cuprind 212 tari si teritorii, pornind de la 33 de surse diferite de date, pentru a capta opiniile a zeci de mii de respondenti la nivel mondial din sectorul privat, cel al ONG-urilor si cel public si are la baza cercetari privind importanta guvernarii si impactul acesteia asupra dezvoltarii in ultimul deceniu.
Buna guvernare este importanta si pentru alte rezultate in sfera dezvoltarii umane, precum mortalitatea infantila, analfabetismul si inegalitatea. S-a constatat, de asemenea, ca buna guvernare sporeste in mod semnificativ eficacitatea asistentei acordate in domeniul dezvoltarii in general si a proiectelor finantate de Banca Mondiala, in particular.
Raportul semnaleaza ca unele tari africane fac pasi semnificativi pe calea bunei guvernari. Pe parcursul perioadei cuprinse intre 1998 si 2006, Kenya, Nigeria si Sierra Leone au inregistrat schimbari recente insemnate in ceea ce priveste libertatea de exprimare si raspunderea, in timp ce Algeria si Liberia si-au consolidat statul de drept. Tari precum Algeria, Angola, Libia, Rwanda si Sierra Leone au realizat imbunatatiri in ceea ce priveste stabilitatea politica, iar Tanzania a inregistrat succese in sfera controlului coruptiei. Cu toate acestea, raportul indica, de asemenea, ca alte tari africane inca se confrunta cu dificultati imense de guvernare si dezvoltare.
Economiile in curs de dezvoltare se aseamana cu tarile bogate in ceea ce priveste dimensiunile majore ale guvernarii. Peste douasprezece tari in curs de dezvoltare precum Slovenia, Chile, Botswana, Estonia, Uruguay, Republica Ceha, Letonia, Lituania si Costa Rica au punctaje mai mari la dimensiunile majore ale guvernarii decat unele tari industrializate, precum Grecia si Italia.
Ameliorarea guvernarii contribuie la combaterea saraciei si imbunatateste standardele de viata. Cei 10 ani de cercetari arata ca standardele de viata imbunatatite sunt in mare masura rezultatul unei guvernari imbunatatite si nu invers. Cand guvernarea este ameliorata prin devierea unui standard, mortalitatea infantila se reduce cu doua treimi si veniturile cresc de aproximativ trei ori pe termen lung. O astfel de ameliorare este posibil de realizat deoarece reprezinta doar o fractie a diferentei dintre cei mai slabi si cei mai buni performeri. De exemplu, la dimensiunea 'statul de drept', o deviere de standard este tot ceea ce separa ratingul extrem de scazut al Somaliei de cel al Coastei de Fildes sau cel al Coastei de Fildes de cel al El Salvador, ori cel al El Salvador de Italia sau Botswana, si cel al Botswanei de cel al Regatului Unit.
Acolo unde exista vointa de a face reforme, ameliorarile din guvernare pot avea loc relativ rapid. Chiar daca nu este o regula, o serie de tari au inregistrat progrese semnificative chiar si in perioada foarte scurta de cinci ani din 2002 incoace, cum ar fi de exemplu Ucraina, Kenya, si Liberia in sfera libertatii de exprimare si a raspunderii; Angola si Algeria in sfera stabilitatii politice.
Aceasta este cea de a sasea actualizare a Indicatorilor mondiali de guvernare (IMG), ce reflecta munca depusa pe parcursul ultimului deceniu pentru a elabora indicatori de masurare bazati pe fapte, care sa ii ajute pe factorii de dezvoltare sa monitorizeze calitatea institutiilor, sa sprijine consolidarea capacitatii, sa amelioreze guvernarea si sa abordeze coruptia.
IMG masoara urmatoarele sase componente ale bunei guvernari: libertatea de exprimare si raspunderea – masoara nivelul pana la care cetatenii unei tari au posibilitatea de a participa la alegerea guvernului, precum si libertatea de exprimare, libertatea de asociere si libertatea presei; stabilitatea politica si absenta violentei – masoara perceptia probabilitatii ca guvernul sa fie destabilizat sau rasturnat prin mijloace neconstitutionale sau violente, inclusiv prin terorism; eficienta guvernarii – masoara calitatea serviciilor publice, calitatea serviciilor civile si nivelul de independenta al acestora fata de presiunile politice, calitatea elaborarii si implementarii politicilor si credibilitatea angajamentului guvernului fata de aceste politici; calitatea reglementarii – masoara capacitatea guvernului de a formula si implementa politici si reglementari robuste, care permit si promoveaza dezvoltarea sectorului privat; statul de drept – masoara nivelul pana la care agentii au incredere si se conformeaza regulilor societatii si, in special, calitatea executarii contractelor, a organelor de politie si a instantelor, precum si probabilitatea aparitiei criminalitatii si violentei si controlul coruptiei – masoara nivelul pana la care autoritatea publica este exercitata in beneficiul sectorului privat, inclusiv formele de mica si mare coruptie, precum si 'capturarea' statului de catre elite si interese private.
