Locotenent-colonelul (r) Octav Marghescu a pilotat, 17 ani, numai avioane MiG 21, de prove-nienţă sovietică. Acum, Deveselu, unitatea pe care militarul de 51 de ani şi-a început şi încheiat cariera, devine parte a sistemului antirachetă proiectat de americani. Ofiţerul Marghescu a ieşit la pensie în anul 2000, cu doar doi ani înainte ca baza aeriană să fie închisă şi mai povesteşte că, la Deveselu, la început au fost ruşii.
Ce are special baza Deveselu?
Parametrii se cunosc numai la nivelul foarte înalt de comandă al armatei. Sunt convins însă că în alegerea acestui loc a contat foarte mult dispunerea şi infrastructura zonei. Sunt doar 32 de kilometri, în linie dreaptă, până la graniţa cu Bulgaria şi sistemul ăsta antirachetă se întinde şi asupra unei părţi din nordul teritoriului bulgar. Din punct de vedere strategic, a contat foarte mult alegerea unei baze din sudul ţării. Din punctul meu de vedere ar fi trebuit să batem mai devreme palma cu americanii.
Dacă ne întoarcem în trecut, însă, baza a fost construită între 1951 şi 1953, aproape de momentul semnării Pactului de la Varşovia, iar decizia de a fi amplasată aici, la Deveselu, a fost luată împreună cu aliaţii noştri de atunci, ruşii. Baza era importantă pentru ruşi.
În primă fază vor fi dislocaţi aici 200 de militari americani. Cum vi se pare numărul?
Pentru început, sunt suficienţi.
Unde credeţi că vor fi cazaţi?
La cât este de mare baza, adică 600 de hectare, pot să-şi facă un mic oraş. Sunt convins că, a contat şi suprafaţa foarte mare. După închidere, baza a devenit un fel de depozit. Aici s-au adus şi Mig-uri la care s-a renunţat. Pista a rămas însă funcţională.
Care sunt primele amintiri pe care le aveţi cu baza de la Deveselu?
Eu am ajuns aici în 1983, după ce am terminat şcoala militară de ofiţeri de la Boboc, lângă Buzău. Sincer, când am ajuns în Deveselu prima dată mi s-a părut un capăt de ţară – departe şi pustiu -, dar când am intrat propriu-zis în bază am rămas împresionat. Era foarte vie, ca un furnicar. Aveam 23 de ani atunci şi am fost pilot aici până la 40 de ani, când am ieşit la pensie. Era în anul 2000, când deja se făceau restructurări, reduceri ale forţelor armate, în vederea aderării la NATO.