Ana a României și-a trăit cea mai mare parte a vieții în exil; mai întâi, a luptat pe două continente împotriva nazismului, în calitate de voluntar în Forțele Franceze Libere. Apoi, a luptat, în calitate de Regină a României, vreme de 50 de ani, împotriva comunismului. Nu a avut șansa să domnească niciodată, pentru că soțul său, Regele Mihai I al României, fusese alungat de pe Tron. Însă istoricii sunt de acord cu faptul că Regina Ana a României a continuat tradiția începută de Regina Elisabeta și continuată de Regina Maria și de Regina-Mamă Elena.
Regina Ana a României a ieșit cu totul din tiparele poveștilor cu prinți și prințese. Ea a venit pe lume la Paris, la 18 septembrie 1923, în familia principelui Rene de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei. Din copilărie, a învățat să prețuiască oamenii mai mult decât titlurile lor, dar și să fie curajoasă.
Citește și: Ce înseamnă astăzi Casa Regală pentru români
În anul 1939, familia Anei de Bourbon-Parma a fost nevoită să se refugieze din calea naziștilor. Viitoarea Regină a României a ajuns mai întâi în Spania, apoi în Portugalia și, în fine, în Statele Unite ale Americii. A lucrat ca vânzătoare și a studiat până a împlinit vârsta la care se putea înrola, apoi a cerut să fie primită în Forțele Franceze Libere, conduse de generalul Charles de Gaulle. Și tatăl, precum și frații Anei, luptau împotriva nazismului. Tânăra prințesă a servit ca infirmieră și ca șofer de ambulanță, în campaniile din Africa de Nord. Uneori, tânăra prințesă îi ținea de mână pe soldații care mureau în ambulanțele în care servea.
Amintiri din războiul antinazist
Modul în care s-a implicat Ana de Bourbon-Parma în războiul contra nazismului este descris pe larg în cartea ”Ana a României. Un război, un exil, o viață”, scrisă de Alteța Sa Regală, Principele Radu al României.
Iată câteva fragmente din amintirile Reginei despre acea perioadă tulbure din viaţa sa: ”Am traversat Atlanticul din nou, în septembrie 1943, de data aceasta într-un vapour numit Pasteur. Am ajuns mai întâi la Casablanca și apoi la Rabat. Acolo am început studiile de infirmieră, ca și cele de mecanic, ceea ce nu era dificil pentru mine, fiindcă învățasem o mulțime de lucruri la New York. Știam să demontez și să montez la loc o mașină. Am făcut și cursurile denumite Nurses Aid, toate acestea având loc seara. Cazarea și masa erau asigurate de către armată, dar bani de buzunar nu am văzut deloc în perioada aceea, nici măcar o centimă, până la prima permisie, care a fost mult mai târziu, spre sfârșitul războiului.
Eram voluntare și duceam o viață de cazarmă în toată regula, o viață de regiment. Nu eram decât fete. Învățam să facem marșuri, conduse de ofițeri francezi femei. Dar nici în Maroc, nici în Algeria nu am primit misiuni. (…)
A început atunci pentru mine o perioadă pasionantă, fiindcă am mers la o școală înființată de francezi, aproape de Alger, unde am luat parte, alături de colegele mele, la formarea personalului de pe ambulanțe, ajutoare de infirmiere și șoferițe. (…) Am continuat viața militară până la sfârșitul războiului, adică am continuat să ajut infirmierele și să conduc ambulanțele. La drept vorbind, eram mai fericită să fiu șofer, nu am fost niciodată o infirmieră prea bună”, își amintea Regina Ana a României.
Regina care şi-a văzut ţara după 40 de ani
La încheierea războiului, în anul 1947, l-a cunoscut pe Regele Mihai I, la Londra, în cadrul evenimentelor prilejuite de nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Regele Mihai I a fost obligat în scurtă vreme să semneze un act ilegal și ilegitim de abdicare. Ana de Bourbon-Parma i-a rămas alături. Cel mai sărac Rege din exil s-a căsătorit cu principesa-soldat în iunie 1948, la Atena, iar Ana a devenit Regină a României. Nu a putut să își viziteze țara decât după căderea comunismului, după decenii de exil, în timpul cărora a luptat împotriva ciumei roșii cu aceeași hotărâre cu care luptase și împotriva nazismului.
REACŢII. Personalităţi ale culturii şi bisericii despre Regina Ana a României
Simbolul unei Românii frumoase
Academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj: „Trebuie apreciată marea dăruire față de acest popor. Nu a fost doar curajoasă, ci a dat dovadă și de o blândețe deosebită. Dacă ar fi putut domni, ar fi fost o mare regină, ca și cea care a deschis seria Reginelor României, Regina Elisabeta sau Carmen Sylva, cum era cunoscută ca scriitoare. Personal, sunt îndurerat de această Mare Trecere, cum ar fi spus Lucian Blaga“.
Profesorul Vladimir Tismăneanu: „S-a stins din viață un om demn, integru, nobil la propriu și la figurat. I-a fost dat să trăiască, lângă Regele Mihai, deceniile de surghiun. A rămas neclintită în convingerile ei. (…) Regina Ana a întruchipat ideea de echilibru în viața personală și publică. O deranjau, pe bună dreptate, stridențele, zarva, vacarmul. (…) Avea grație, avea inteligență morală, avea verticalitate, avea umor. Era într-adevar autentică“.
Profesorul universitar Daniel Șandru din Iași, directorul revistei de cultură Timpul: „Personalitate care, alături de Majestatea Sa Regele Mihai I, rămâne un simbol al rezistenței Monarhiei Române în fața tuturor vicisitudinilor istorice, Regina Ana a însemnat, totodată, un exemplu de dăruire situată dincolo de sine, păstrătoare a valorilor tradiției marcate de primele trei mari Regine ale României. (…) Istoria va consemna măreția unei Regine care s-a remarcat, cu demnitate, prin modestie și decență, prin rezistență și prin dragoste de oameni“.
Istoricul Cornel Jurju, autorul cărții „Tovarășii împotriva Coroanei“: „Regina Ana este una dintre personalitățile importante ale României, din ultimii 60-70 de ani. Din păcate pentru națiunea română, Regina Ana a fost o Regină a României în exil, căreia I s-a permis să vină în România abia după 1990, însă, de atunci începând, ea a marcat în mod excepțional peisajul social, peisajul public românesc“.
PFS Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma: „Îmi sunt întipărite în suflet demnitatea, noblețea interioară, dar mai ales prospețimea credinței Majestății Sale Regina Ana care, în anii de după eliberare Vă reprezenta în mijlocul nostru, vizitându-mă la Blaj. Am purtat atunci rugăciunea și speranțele Sale la altarul Domnului, o voi purta și de acum înainte, cu încrederea că Dumnezeu îi va face parte cu cei drepți, așezându-i sufletul plin de vrednicie alături de iluștrii Săi predecesori din Casa regală a Franței și a României“.
ÎPS Andrei Andreicuț, Mitropolitul ortodox al Clujului: ”Am aflat cu multă tristeţe că pe Regina Ana a chemat-o Dumnezeu la Sine. Şi noi, ca şi mulţi alţii, am realizat că a fost un suflet special, care a răspândit în jurul ei multă pace şi lumină. Pe când eram Arhiepiscop la Alba Iulia, Maiestăţile Voastre ne-aţi vizitat de mai multe ori. Într-un rând, Regina Ana a venit singură şi a fost primită cu mult drag de către oameni, pentru că Maiestăţile Voastre sunteţi simbolul unei Românii frumoase“.
