După fostul comandant de la Râmnicu Sărat Alexandru Vişinescu, a venit rândul omologului său de la Periprava, Ion Ficior, să fie urmărit penal pentru genocid. Surse juridice ne-au declarat însă că acuzaţia nu are şanse să fie acceptată de instanţe, ceea ce prezintă riscul ca torţionarii să scape.
Nu există nici o îndoială că lagărul de la Periprava a fost unul de exterminare prin înfometare brutală, bătăi şi torturi aplicate deţinuţilor supuşi la un regim de sclavie şi că Ion Ficior este una dintre cele mai sinistre figuri ale Gulagului românesc. IICCMER a reţinut în dreptul lui 103 decese înregistrate în perioada în care a condus „colonia de muncă“, dintre care 46 de oameni ar fi murit în numai cinci luni, din decembrie 1959 până în iunie 1960, dar mărturiile concordante ale supra-vieţuitorilor vorbesc de un număr mult mai mare de victime.
Tocmai din acest motiv, perspectiva ca un asemenea personaj (ca şi Vişinescu, de altfel) să fie declarat nevinovat numai pentru că a primit o încadrare juridică greşită este extrem de îngrijorătoare. IICCMER susţine în cererea adresată Parchetului că „faptele col. (r) Ficior pot fi încadrate la infracţiunea de genocid, săvârşit prin uciderea membrilor colectivităţii formate din deţinuţii politici…“.
Această interpretare a genocidului se bazează pe definiţia din Codul Penal în care această infracţiune este descrisă drept „săvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios etc.“. Convenţia ONU din 1948 reţine numai grupurile naţionale, etnice, rasiale şi religioase, dar nu şi pe cele politice, din cauza opoziţiei URSS, şi mai multe state din Europa şi din lume au încercat să suplinească în legislaţia naţio-nală această lipsă, dar nici o ţară din lume nu a încercat să ducă definiţia genocidului până acolo încât să includă „colectivitatea deţinuţilor politici“, aşa cum a făcut IICCMER, şi probabil că nici o instanţă internaţională nu ar accepta-o. Ce a determinat însă asumarea riscului ca întregul demers de investigare a crimelor comuniste să se ducă pe apa sâmbetei, pentru că, potrivit unei surse judiciare de rang înalt, încadrarea de „genocid“ este pur şi simplu „o prostie care nu are nici o şansă să treacă de instanţe“?
Se prescrie sau nu omorul?
Experţii juridici pe care i-am consultat au fost unanimi în a spune că pariul extrem de riscant făcut de IICCMER are la bază teama că instanţele de judecată ar putea decide, în cazul unor acuzaţii mai sigure, cum ar fi aceea de „omor“, că faptele acestora s-au prescris.
Când a apărut cazul Vişinescu, europarlamentarul Monica Macovei a explicat că „sesizarea Parchetului a fost posibilă pe baza Legii 27/2012, care a fost adoptată în martie 2012. Legea 27/2012 a înlăturat prescripţia pentru omor în diferite situaţii. În esenţă, am propus în Legea 27/2012 înlăturarea prescripţiei răspunderii penale pentru in-frac-ţiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav) pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie la data intrării în vigoare a acestei legi. Introducerea sintagmei «indiferent de data la care au fost comise» pentru imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, crime contra umanităţii şi de război, Legea 27/2012 şi dreptul interna-ţional le permit procurorilor să facă anchetă şi judecătorilor să condamne, pe bază de probe. Din martie 2012, discuţia despre prescripţia pentru omor, genocid, crime împotriva umanităţii sau de război este o falsă problemă“, a susţinut Macovei.
Cum Legea 27 nu a fost declarată neconstituţională de CCR, încadrarea la „genocid“ a celor doi torţionari devine cu atât mai inexplicabilă cu cât în Europa nu există decât doi oameni care riscă să fie condamnaţi pentru această infracţiune: foştii lideri bosniaci Radovan Karadjici şi Ratko Mladici, acuzaţi pentru masacrul de la Srebreniţa. Desigur, procurorii vor putea schimba încadrarea pe măsură ce va fi întocmit rechizitoriul, dar achitarea celor doi şi a altora şi prelungirea proceselor la CEDO -le-ar permite să ducă o viaţă liniştită, inclusiv să se bucure de pensie până la capătul zilelor.
Există însă un adevăr politic murdar în spate, care este eludat azi de Putere, dar şi de IICCMER. Monica Macovei a luptat multă vreme împotriva pres-crip-tibilităţii infracţiunii de omor în toate formele ei şi tocmai cei care se bat azi în piept cu pumnul revoltei împotriva impunităţii torţionarilor comunişti sunt cei care i s-au opus cu dinţii, inclusiv actualul premier Ponta, pentru că atunci era vorba de crimele Revoluţiei şi de posibila vinovăţie a lui Ion Iliescu.
Până la închiderea ediţiei nu am primit răspunsurile solicitate de la IICCMER.
Mărturia lui Ficior
Ion Ficior a contrazis, într-un interviu acordat „României libere“, documentele istorice. El susţine că foştii deţinuţi „au scris numai minciuni, majoritatea dintre ei fiind legionari“.
„Dacă toate penitenciarele ar fi avut comandant ca Ficior, nu se întâmpla nimic“, a spus el. Ficior a susţinut că în colonia administrată de el nu s-au comis abuzuri. În schimb, el a recunoscut că adjunctul său, Alexandru Ioaniţescu, obişnuia să bată deţinuţii.
De altfel, într-un interviu acordat RL în anul 2009 maiorul Alexandru Ioaniţescu recunoştea că avea subalterni „care îi mai altoiau“ pe deţinuţi, însă, în opinia sa, puşcăriaşii închişi din raţiuni politice îşi meritau bătaia, pentru că „înecau orezul“.
