Pentru a eradica xenofobia este nevoie de sinceritate în abordarea problemelor cu care comunitatea romilor nu doar se confruntă dar le şi provoacă, expulzările de ţigani din Franţa reprezentând o altă „cutie a Pandorei” pe care preşedintele francez Nicolas Sarkozy o deschide, scrie ziarul britanic The Guardian, în ediţia de luni, citată de Agerpres.
Este interesant să vedem de ce romii reprezintă un punct nevralgic politic. Majoritatea romilor expulzaţi din Franţa sunt cetăţeni români, relevă ziarul menţionat. Dat fiind că România a aderat de curând la UE, cetăţenii săi sunt supuşi unui acord interimar, prin care au dreptul de a rămâne în Franţa doar trei luni, în afară de cazul în care au un loc de muncă. Din acest motiv, majoritatea ţiganilor expulzaţi se aflau în Franţa ilegal. Franţa a expulzat 11.000 de cetăţeni români neromi sub acelaşi pretext în 2009, fără ca Bruxellesul să comenteze, pentru că s-a considerat ceva normal.
De ce este însă această ultimă rundă de expulzări diferită de altele? Pentru că romii sunt „oameni fără ţară”, îndelung persecutaţi şi victime a numeroase pogromuri în toată Europa precum şi ale Holocaustului. Există de aceea temeri cum că politici precum cele ale lui Sarkozy ar putea trezi unele din instictele primare ale Europei, care – potrivit teoriei – mocnesc la suprafaţă. Politicienii de extremă-dreapta din ţări precum Ungaria sau Slovacia iau deseori poziţie contra romilor iar impresia pe care un stat ca Franţa o dă, cum că ar urma acest drum, poate servi la legitimarea acestor vederi şi la continuarea agendei interne a acestora.
Problema apare atunci când se ia în considerare faptul că marea majoritate a ţiganilor, luaţi ca indivizi, nu sunt de facto „fără ţară”, posedând cetăţenia ţării lor de origine, în acest caz (în cea mai mare parte) a Românei sau Bulgariei. Dimensiunea etnică este secundară raportat la nivelul scăzut de educaţie al romilor în comparaţie cu media europeană, motiv pentru care nivelul criminalităţii printre ţigani este mai ridicat. Se prea poate ca din acest motiv să li se fi cerut poliţiştilor francezi să vizeze taberele de ţigani şi nu dintr-o ură etnică înrădăcinată adânc, potrivit The Guardian.
Sarkozy are până la un punct dreptate atunci când atrage atenţia asupra faptului că o parte din vina pentru problemele romilor o poartă guvernele din România, Bulgaria şi din alte ţări de unde provin aceştia, consideră ziarul britanic. Dacă în ultimele decenii ar fi fost implementate mai multe politici de integrare a romilor în aceste locuri, romii din 2010 ar fi fost poate mai puţin înclinaţi să emigreze iar dacă ar fi făcut-o ar fi avut poate mai mult de oferit societăţilor spre care au emigrat. Poate însă fi aruncată vina pentru eşecul unei integrări de succes doar pe umerii ţărilor „gazdă”?, se întreabă publicaţia.
75 la sută din ţiganii din Europa trăiesc, conform estimărilor, sub limita sărăciei. Discriminarea – atât instituţională cât şi socială – joacă cu siguranţă un rol considerabil în aceste cifre, însă este prea simplu să construieşti o poveste în care romii sunt doar victime pasive, iar o mare parte a relatărilor recente despre expulzări a tins către aceasta. Fără îndoială că prejudecăţile adânc înrădăcinate vizavi de ţigani trebuie abordate iar acţiunile lui Sarkozy cel puţin au făcut ca problema să ajungă mai departe pe agenda UE. Romii europeni trebuie însă să ia asupra lor o parte din responsabilitatea pentru integrarea lor iar acest lucru înseamnă renunţarea la unele practici istorice şi culturale.
Criminalitatea şi problemele sociale în rândul romilor poate că au cauze subiacente complexe, manifestările lor însă nu, iar tocmai aceste manifestări sunt cele care găsesc rezonanţă la alegători. Dacă Comisia Europeană pierde din vedere această „chichiţă” ea va continua să fie privită ca ineficientă şi prea moale iar politicieni ca Sarkozy vor continua să culeagă roade politice, prin abordarea deschisă a problemelor. Dacă problemele cauzate de romi sunt marginalizate de dragul corectitudinii, ele vor izbucni sub forma xenofobiei. Educaţia atât pentru europenii romi cât şi neromi este cheia chestiunii.
