Decizia luată într-un caz privind şcolile italiene se aplică în toate cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei, aşadar şi în România.
Prezenţa crucifixului în şcolile de stat nu contravine dreptului la educaţie, a decis definitiv Marea Cameră a CEDO. În noiembrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnase Italia pentru prezenţa crucifixului în sălile de clasă, considerată con-trară drepturilor părinţilor de a-şi educa în spiritul libertăţii religioase copii. Statul italian, alături de alte 10 ţări, printre care şi România, au făcut recurs la această decizie, iar Marea Cameră a CEDO le-a dat câştig de cauză. Deşi crucifixul este, în primul rând, un simbol religios, nu s-a dovedit că prezenţa acestuia în sălile de clasă ar putea avea o influenţă asupra elevilor, potrivit deciziei Curţii.
Prezenţa simbolurilor religioase în şcoli – de la crucifix la vă-lul islamic – a stârnit controverse aprinse în toată Europa. Şi în România au avut loc dispute pe tema simbolurilor religioase şi a orelor de religie în şcoli, în condiţiile în care Biserica este una dintre instituţiile în care românii spun că au cea mai mare încredere.
La CEDO există şi o cauză pe această temă intentată de profesorul român Emil Moise. La solicitarea sa, Consiliul Naţional împotriva Discriminării din România a decis încă din 2006 că prezenţa nereglementată a icoanelor şi simbolurilor religioase în şcolile de stat constituie o discriminare faţă de persoanele atee sau de altă religie. Totuşi, doi ani mai târziu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că prezenţa simbolurilor religioase în şcoli este legală, iar Moise s-a adresat Curţii de la Strasbourg.
Pe rolul CEDO se află şi un proces intentat de un român împotriva prezenţei icoanelor în şcoli.
