După ani de proteste, dispute şi discuţii, guvernul danez a decis să le vândă celor 1000 de locuitori ai comunităţii Christiania terenul şi clădirile pe care aceştia le ocupă ilegal de 40 de ani. Deşi preţul este mult sub cel al pieţii, toate părţile implicate sunt mulţumite.
În 1971, Jacob Ludvigsen, un jurnalist danez, scria în săptămânalul Hovedbladet, publicat de el însuşi, un reportaj despre Christiania – o fostă unitate militară din centrul Copenhagei, abandonată de armată cu patru ani înainte. Ludvigsen propunea crearea în acel loc a unei noi societăţi, bazată pe principiul auto-guvernării, în care „locuitorii să fie cu toţii responsabili pentru bunăstarea comunităţii”.
În anii care au urmat, câteva sute de oameni au dat curs chemării lui Ludvigsen şi s-au stabilit în fosta unitate, spiritul comunităţii fiind o combinaţie din ideile mişcării hippie, anarhie şi colectivism.
Micul „oraş liber” a devenit rapid un punct de atracţie nu numai pentru turişti, dar şi pentru diverse grupe de la marginea societăţii – nu în ultimul rând datorită politicii liberale a locuitorilor faţă de droguri; încă din 1971, în Christiania s-a permis vânzarea de haşiş, iar, deşi autorităţile daneze au avut câteva încercări (de obicei timide) de a pune capăt acestei activităţi, ele au respectat totuşi autonomia comunităţii, astfel încât „Strada Dealerilor” continuă să existe, fiind unul din punctele de atracţie pentru turiştii care vizitează capitala Danemarcei.
Lungul drum către autonomie
Conform cotidianului britanic The Guardian, tratativele dintre guvern şi locuitori asupra statului Christianiei au început cu şapte ani în urmă, şi în ultima vreme susţinerea din rândul populaţiei daneze pentru mica comunitate a început să slăbească. Mai multe raiduri ale poliţiei au dus la lupte de stradă – deşi o parte din locuitorii Christianiei sunt împotriva violenţei, unii dintre ei sunt, totuşi, anarhişti. Anul acesta, un verdict al Curţii Supreme a Danemarcei a confirmat că drepturile legale asupra teritoriului ocupat îi aparţin statului danez. Dezamăgirea locuitorilor s-a schimbat însă în bucurie la auzul recentului anunţ conform căruia cele două părţi au căzut la învoială: Danemarca a vândut cetăţenilor Christianiei o parte din terenurile pe care se află comunitatea cu 10,2 milioane euro, urmând ca locuitorii să plătească annual o chirie de 800.000 euro pentru celelalte terenuri folosite. astfel, Christiania ar deveni practic un simplu consiliu local.
Christiania, un experiment legal
Knud Foldschack, avocatul care a reprezentat Christiania în procesele cu guvernul, a acceptat acordul cu guvernul, declarând, conform cotidianului The Copenhagen Post, că „Christiania se va transforma acum dintr-un loc anarhic, plin de idei interesante, într-un experiment legal”; Foldschack a adăugat că „toată lumea a câştigat, iar acest acord le va permite locuitorilor să trăiască în concordanţă cu valorile Christianiei”.
Părerile locuitorilor sunt împărţite – deşi condiţiile noului contract au fost adoptate în unanimitate; conform The Guardian, o parte dintre aceştia a fost de părere că fundaţiile ideologice ale comunităţii sunt împotriva ideii de proprietate – însă în cele din urmă a triumfat dorinţa de a trăi, în sfârşit, în linişte. Helle Christensen, angajata unei galerii de artă, a declarat pentru The Guardian că acordul „este un lucru bun – de ani de zile poliţia aproape că locuieşte în grădina mea. Şi oricum, Christiania nu va fi niciodată normală”.
Ministrul de Finanţe al Danemarcei, Claus Hjort Frederiksen, s-a arătat şi el mulţumit: „am oferit Christianiei condiţii rezonabile, şi acum ei pot profita de această şansă”, a declarat el cotidianului elveţian Neue Züricher Zeitung.
