Ponta se teme de Tratatul Fiscal şi Uniunea politică

Parlamentul a adoptat ieri, în premieră după 1990, o declaraţie prin care recomandă ca Victor Ponta să reprezinte România la Consiliul European de la Bruxelles de pe 28-29 iunie. Ponta a propus, în numele Guvernului, împărţirea atribuţiilor astfel încât preşedintelui să-i revină toate temele care ţin de politica militară, de securitate şi politica externă comună a UE, iar premierul să participe la consiliile care dezbat problemele ce ţin de activitatea economică, socială, fonduri europene. Problema este, însă, că la summit-ul de pe 28 iunie se vor discuta chestiuni strategice care ţin de suveranitatea naţională.

În discursul său, Ponta a invocat legitimitatea pe care o conferă guvernului scorul obţinut de USL în alegerile locale, care i-ar oferi temeiuri bune pentru a solicita Parlamentului mandat pentru reprezentarea la Bruxelles în numele României. În realitate, este vorba, cel mult, despre o legitimitate simbolică sau indirectă, de vreme ce guvernul Ponta nu s-a format în urma alegerilor, ci a traseismului politic, deci pretenţia de reprezentare nu are nici temei politic, darămite juridic. Constituţia este destul de clară: preşedintele reprezintă statul român. Ambiguitatea juridică a votului de ieri s-a văzut şi din faptul că a fost adoptată o „declaraţie”, nu o lege, moţiune sau hotărâre, genul de acte pe care le adoptă Parlamentul potrivit Constituţiei şi, de aici, caracterul de „recomandare”. Ce se va întâm­pla dacă preşedintele va alege să nu urmeze această recomandare nu este limpede din punctul de vedere al legii fundamentale, dar au existat speculaţii privind încercările USL de a provoca un di­­ferend cu şeful statului în ideea de a avea un pretext pentru suspendare.

Chiar dacă acesta ar putea fi un motiv plauzibil pentru o confruntare premier-preşedin­te, acesta nu este singurul şi nici cel mai important. Ponta a menţionat cinci priorităţi ale României la acest summit: Schengen, raportul pe Justiţie, absorbţia fondurilor europene, bugetul 2014-2020 şi tratatul fiscal. Cheia insistenţei uşor disperate a premierului să meargă la Bruxelles este oferită de următorul fragment din discursul său: „La nivel european, dincolo de tratatul de guvernanţă fiscală, există o dezbatere importantă privind pactul de creştere econo­mi­că. Propunerea a aparţinut ini­ţial domnului Barroso, dar după alegerea preşedintelui Franţei şi cu apariţia a şapte ţări cu guverne noi, această discuţie devine din ce în ce mai importantă şi poate reprezenta pentru România o şansă de creare de locuri de muncă şi creştere economică.”

Când vrea să treacă „dincolo” de tratatul fiscal, Ponta semnalează că ar prefera abandonarea acestuia şi a constrângerilor asociate – deficit structural de maximum 0,5%, sancţiuni din partea Comisiei etc – dacă şi François Hollande o va face, o idee mai veche a lui Adrian Năstase – şi invocarea „creşterii” prin care se înţelege stimularea consumului intern prin creşterea cheltuielilor guvernamentale pe seama majorării deficitelor. Ponta doreşte să-l împiedice cu orice preţ pe Băsescu să-şi ia vreun angajament în materie de guvernanţă fiscală. În al doilea rând, Ponta va avea surpriza să constate că liderii europeni vor discuta mai puţin despre Schengen şi MCV şi mai mult despre propunerile de Uniune politică formulate de Angela Merkel. Şi în acest punct, Ponta nu vrea ca Băsescu să-şi asume vreo decizie care să ducă la o integrare mai puternică a României în UE. Cu toate acestea este vorba despre o decizie strategică, care presupune cedare de suveranitate şi nu este, prin urmare, de competenţa guvernului.

„Clasa politică a dat cel mai penibil spectacol legat de cu­noaş­­terea mecanismelor de func­ţio­nare a UE”, a declarat Traian Bă­sescu, aseară, după votul din Par­­lament pe tema reprezentă­rii României la Bruxelles. Şeful statului a precizat că nu doreşte o confruntare, ci soluţii con­sti­­­tu­­ţio­­nale, făcând mai multe tri­mi­teri la Con­sti­tuţie, dar şi la unele pasaje din Tratatul European. „Prim-minis­trul poate reprezenta România dacă îi deleg din atribuţiile mele. Faptul că încearcă forţarea notei printr-un act fără valoare juridică, în loc de o discuţie cu mine e o dovadă de slăbiciune. Prim-miniştrii trebuie să fie bărbaţi”, a mai spus Băsescu.