În vizita ministrului de Externe, Teodor Baconschi, la Paris, menită să dezmorţească relaţiile româno-franceze, cele două părţi vor avea o listă lungă de subiecte de discutat – în multe dintre acestea un punct de vedere comun fiind greu de găsit.
Agenda cu care Teodor Baconschi a plecat la Paris este destul de încărcată; în numai două zile, el urmează să se întâlnească cu patru oficiali francezi – ministrul de Externe Alain Juppé, ministrul pentru Afacerile Europene, Laurent Wauquiez, ministrul de interne, Claude Guéant, şi Jean-Francois Copé, secretarul general al partidului de guvernământ UMP. De asemenea, Baconschi va avea o întrevedere cu reprezentanţi ai industriei.
Lista temelor care vor fi abordate în aceste discuţii este, şi ea, lungă: de la Parteneriatul Strategic dintre România şi Franţa la aderarea la spaţiul Schengen, perspectiva financiară de viitor a Uniunii Europene şi situaţia din Libia, subiectele sunt multe, iar unele dintre ele au creat deja disensiuni majore între oficialii celor două state.
Băsescu: „Ce să facem cu foaia de parcurs?”
Astfel, repatrierea forţată de către autorităţile franceze a cetăţenilor români de etnie romă din vara anului trecut a dus la un schimb de replici dur între cele două ţări – atât la nivel înalt cât şi în presa din România şi Hexagon, polemică al cărui rezultat final a fost angajamentul bilateral al unei mai bune cooperări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale romilor din România. Este însă greu de zis care sunt rezultatele concrete al acestui angajament.
Tensiunile au reapărut în decembrie 2010, când Franţa şi Germania au cerut Comisiei Europene ca aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen să fie amânată, invocând că „nu sunt reunite toate condiţiile pentru aderarea acestor ţări” şi că lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii nu este încă într-un stadiu destul de avansat încât să fi făcut progrese ireversibile.
Iritat, preşedintele Traian Băsescu a răspuns că amânarea aderării o consideră „o discriminare”, adăugând că o parte a argumentelor aduse împotriva aderării sunt de ordin politic şi nu au vreo legătură cu criteriile pentru aderare. A fost rândul francezilor să riposteze, Laurent Wauquiez declarând că deşi apreciază lupta guvernului român împotriva corupţiei, rezultatele nu sunt încă remarcabile, şi că având în vedere faptul că aderarea României este legată de cea a Bulgariei, plângerile românilor sunt nefondate. Propunerea lui Wauquiez de a crea o aşa-zisă „foaie de parcurs”, care să arate progresele realizate de România şi Bulgaria şi punctele asupra cărora trebuie lucrat în continuare, a fost respinsă categoric de Traian Băsescu, acesta declarând „Ce să facem cu foaia de parcurs, avem tratat de aderare”. Ştirea recentă că Bulgaria a îndeplinit, în cele din urmă, toate criteriile pentru aderare ar putea relansa discuţia.
Libia, următorul subiect de ceartă
Cea mai recentă dispută între România şi Franţa a avut loc la jumătatea lunii martie, când Traian Băsescu a criticat, în cardul unei întâlniri a Consiliului Europei, discursul lui Nicolas Sarkozy în conflictul din Libia, provocând o ieşire nervoasă a preşedintelui francez. Traian Băsescu s-a opus recunoaşterii de către Uniunea Europeană a autorităţilor din Benghazi, argumentând că mulţi dintre membrii consiliului insurgenţilor sunt foşti miniştri ai lui Gaddafi. De asemenea, Băsescu a afirmat că problema Libiei nu ar trebui discutată în Consiliul European, ci la NATO – aceasta fiind singura instituţie care dispune de capacităţile necesare pentru impunerea unei zone de interdicţie aeriană.
Aşadar, Baconschi şi Juppé vor trebui să lipească multe oale sparte de şefii lor – iar ministrul francez va încerca probabil şi să lămurească zvonurile conform cărora poziţia rece a Franţei faţă de România s-ar datora ratării unui contract important în România al companiei franceze GDF Suez, care intenţiona să participe la construcţia reactoarelor 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă. După cum se vede, problemele sunt multe, iar rezolvările, complicate.
Franţa, un partener important
În ciuda problemelor care există la nivel politic, importanţa economică a Franţei pentru România nu ar trebui subapreciată; astfel, Franţa ocupă din 2007 poziţia de al treilea mare partener comercial al României, după Germania şi Italia. În 2009, schimburile comerciale dintre cele două ţări au avut o valoare totală de 3757,66 milioane euro, importurile din Franţa însumând 7,12% din totalul importurilor, iar exporturile către Hexagon 8,83% din exporturile româneşti.
