Le Printemps, marele magazin de pe bulevardul parizian Haussmann, simbol al luxului francez, a fost cumpărat de Qatar, finalizarea achiziţiei, negociată în mare secret, fiind anunţată în urmă cu câteva zile.
Încă un nou pas al micului stat din Golf în strategia de investiţii în Franţa, ţară în care regăsim 10% din plasamentele sale în străinătate.
În culisele operaţiunii Le Printemps se află femeia de încredere a emirului Al-Thani (care între timp a demisionat în favoarea fiului său), Chadia Clot, care gestionează afacerile în Franţa ale familiei regale din Qatar.
Secretul este modul de acţiune al Chadiei Clot, iar forţa este condiţia longevităţii sale. Fără urme, fără înscrisuri, fără apariţii în public, trei telefoane branşate zi şi noapte. Lumea ei este alcătuită din intermedieri plătite fabulos, din consultanţe, avocaţi de afaceri şi din societăţi-ecran cu sediul în străinătate. Birourile sale, French Properties Management, aflate într-un imobil de lux din aşa-numitul Triunghi de Aur din Paris, sunt păzite asemenea unui seif.
“Patroana”, cum o numesc angajaţii, nu a fost niciodată fotografiată, nu a vorbit cu vreun jurnalist. Până de curând, când a acceptat să discute cu ziariştii de la Nouvel Observateur.
Se mişcă în umbră, puternică, sigură pe ea, veghind ca nimeni să nu-şi bage nasul în afacerile sale. Chadia Clot este omul de încredere al emirului Al-Thani în Franţa, dar în documentele contabile apare sub identitatea Jihan Sanbar, numele palestiniencei exilate în Liban pe care îl purta înainte de a se căsători cu un inginer francez.
Ea este cea care de peste un deceniu identifică, negociază, cumpără şi gestionează afacerile şeicului Hamad al-Thani – care a demisionat la 25 iunie în favoarea fiului său, Tamin – şi ale familiei regale. Femeie de afaceri, intendentă, însărcinată cu tot felul de treburi, de la cele mai triviale la cele mai nobile, Chadia Clot este indispensabilă.
Cu cele zece societăţi deţinute de Mayapan BV, fondul privat al emirului, sexagenara se află în fruntea unui imperiu bogat în proprietăţi extraordinare în Paris – hotelul Coislin, Place Concorde, fostul sediu al HSBC pe Champs-Elysees, peste o duzină de imobile situate în Place Vendome, Rue Royale, Avenue Foch, un castel la Marly-le-Roy, reşedinţe somptuoase în regiunea Cannes.
Dar şi în Elveţia, Belgia, Maroc, SUA şi Caraibe. Achiziţiile ei au fost până acum ziduri, dar, spre marea surprindere a investitorilor, Chadia Clot a cumpărat o întreprindere – Le Printemps, cu celebrele sale magazine din bulevardul Haussmann şi 16 buticuri în provincie, o întreprindere cu 3.200 de angajaţi. DISA (Divine Investment), societate luxemburgheză deţinută de interese private din Qatar, a cumpărat 70% din participarea Deutsche Bank în Grupul Printemps şi cele 30% rămase pe care le deţinea societatea italiană Borletti.
Este o premieră ca emirul din Qatar personal să cumpere 100% un mare grup pe sol francez. Le Printemps, care l-a inspirat pe Zola şi care reprezenta odată triumful marelui comerţ, s-a schimbat. Vechile vânzătoare au cedat locul unora cu alură de top-model, ciorapii, pălăriile şi eşarfele de la parter au fost înlocuite de Vuitton, Prada, Fendi, Dior, Chanel. Însă cupola aurită a clădirii străluceşte şi qatarioţii nu au rămas indiferenţi. Cu atât mai mult cu cât construcţiile Printemps din bulevardul Haussmann, ridicate în 1865 de Jules şi Paul Sedille, reprezintă o bucată din patrimoniul şi istoria Franţei.
Operaţiune subterană
În septembrie 2012, Le Printemps a fost propusă, pentru 1,2 miliarde de euro, fondului suveran al emiratului gazier, QIA, Qatar Investment Authority, care a cumpărat Harrods. Dosarul nu a fost reţinut.
După câteva săptămâni, prevenită de intermediarii săi, Chadia Clot intră în scenă. „Patroana” cunoştea bine gusturile emirului şi mai ales pe ale celei de a doua sa soţii, şeika Mozah. În urmă cu 20 de ani, când avea o mică galerie de artă în apropiere de Montparnasse, Chadia le vindea antichităţi şi cuplul regal a fost încântat de această estetă, dură la licitaţii şi provenită dintr-o familie palestiniană respectabilă.
Vărul ei, Elias Sanbar este ambasador al Palestinei la ONU, unul dintre fraţi lucrează la Banca Mondială, un altul, finanţist la Londra. Iar ea se prezintă ca intelectuală, diplomată în filosofie şi ştiinţe politice. „Chadia face parte din familie, declară un membru al familiei Al-Thani, precizând că fiul ei a fost consilier la Diwan (palatul emirului)”. Ziyad Clot, care a fost, după studiile la IEP din Paris, avocatul Fatahului, este autorul unei lucrări privind conflictul israelo-palestinian. El s-a îndepărtat de Qatar şi refuză să se refere la afacerile mamei sale.
Chadia Clot a constituit o mare parte din patrimoniul personal al emirului, dar, în acelaşi timp a ajutat-o pe şeika Mozah să achiziţioneze capodopere care astăzi constituie fondul Muzeului de Artă Islamică din Doha.
Chadia ştia că Printemps o interesa pe Alteţa Sa, ştia că se plimba incognito sub cupolele aurite. Soţia lui Hamad al-Thani, care în 2011 a cumpărat întreprinderea de marochinărie Le Tanneur, doreşte să concureze LVMH cu noua sa marcă de lux Qela, iar magazinul din bulevardul Haussmann ar putea fi o vitrină excelentă. Emirul a dat undă verde, un cunoscător al moravurilor qatariote estimând că „Le Printemps pare a fi un cadou pentru şeika Mozah, înaintea tranziţiei puterii. Ea a acceptat să fie mai discretă pentru a calma integriştii şi a ştiut să coabiteze cu a treia soţie, mai tânără, care i-a dat emirului nouă copii. Un mod de a-i mulţumi, ea şi fiul ei, Tamin (proprietarul clubului Paris Saint Germain), care i-a succedat tatălui său, sunt foarte francofili”.
Sute de milioane prin off-shore
Cabinete de consilieri anglo-saxoni au analizat rapid rentabilitatea grupului Printemps. Clădirile sunt foarte valoroase, iar dacă magazinele se transformă în luxoase galerii comerciale, totul este rentabil. Au debutat negocierile şi în 15 zile totul era stabilit.
La finele anului 2012, Maurizio Borletti a fost primit la Doha. Era acţionar minoritar şi antreprenorul milanez ar fi dorit să menţină o legătură în grupul Printemps. Nici nu s-a pus problema. Când investesc în Europa, qatarioţii au tendinţa de a fi gurmanzi – cer 100% din capital. Chadia l-a convins cu peste 600 milioane euro, potrivit Mediapart, care a dezvăluit pactul. 600 milioane cash şi promisiuni de remuneraţii consemnate într-un contract. Chadia Clot a preferat ca detaliile să rămână confidenţiale. O societate-ecran, DISA, cu un capital derizoriu de 31.000 euro, a fost creată în Luxemburg pentru ca fondul emirului, Mayapan, să nu apară.
Deşi qatarioţii sunt mulţumiţi de convenţia fiscală, un cadou de la Sarkozy, care exonerează toate plus-valorile, ei preferă să îşi exileze operaţiunile financiare în afara Franţei. Neîncrezători din natură până la extrem – povestea lor este alcătuită din rivalităţi clanice şi lovituri de stat –, cei din familia Al-Thani sunt vigilenţi când investesc în Franţa. Liderii Printemps au încercat să le explice că nu pot rămâne ascunşi preluând controlul unui grup atât de emblematic, dar nu au vrut să audă nimic. Chadia Clot a cerut tăcere şi nu a prevăzut că un individ, aflat în centrul tranzacţiei, ar putea rupe acea tăcere?
Planul secret „Arthur 3”
El nu a apărut niciodată, dar pe internet, sub pseudonimul „Borletti Gate”, oferea informaţii cu picătura de la fiecare şedinţă importantă şi i-a înnebunit pe toţi, crezând că le-au fost piratate calculatoarele. Cu acest personaj misterios, vânzarea Printemps a devenit un scandal economic. Mediapart a dezvăluit că Maurizio Borletti, pentru simplul rol de consultant după vânzare, va câştiga 30.000 euro pe zi timp de cinci ani, plătiţi în Luxemburg şi deci defiscalizaţi. Salariaţii Printemps au mai aflat că pdg-ul lor, De Cesare, va încasa 23 milioane în bonuri de cesiune, printr-o structură din Singapore, şi că un plan numit „Arthur 3” prevede suprimarea raioanelor pentru copii, reducerea departamentului pentru bărbaţi şi deschiderea unui mare spaţiu dedicat mobilei de lux, cu riscuri probabile asupra locurilor de muncă.
„Cârtiţa” nu s-a oprit aici. Recent, purtătorul de cuvânt intersindical Bernard Demarcq a primit prin poştă, fără explicaţii, un plic ce conţinea fotocopia unui cec de 455.750 euro adresat unui cadru înalt plasat. O compensaţie legată de vânzare?
Sindicalistul a fost şocat şi a început să cerceteze. A descoperit că datoria grupului francez a fost transferată unei societăţi din Doha, care ia 8% dobândă (faţă de 6,37 cât se plătea în prezent) împrumutând de la Qatar National Bank. A repertorizat montajele financiare, plăţile promise lui Borletti. Apoi, susţinut de colegi, a scris ministrului Redresării productive, Arnaud Montebourg. A avertizat serviciile pentru impozite şi avocatul sindicatelor estimează că ar putea fi stabilit un delict de corupţie. Chadia Clot ştie însă că puţini şefi de stat rezistă emirului Al-Thani şi susţine că totul se va calma. Singurul autorizat să se exprime, Borletti explică:”Qatarul este o şansă pentru Printemps. Aceşti investitori au mulţi bani, întreprinderea se va dezvolta, vor deschide magazinele la Louvre, la Saint-Jean-de- Cagnes şi Marsilia. Toată lumea are interesul ca tranzacţia să fie făcută”.
Miercurea trecută, cesiunea a fost finalizată în secret în Luxemburg, fără a se aştepta avizul comitetului întreprinderii. Sindicatul Printemps a sesizat procurorul Republicii la 24 iunie, denunţând multiplele fapte legate de vânzarea grupului, în special „abuz de încredere, spălare de bani şi corupţie” şi „montajele financiare opace”, şi a dezvăluit existenţei, în afara preţului oficial, a unor plăţi „exorbitante” către vânzători şi intermediari.
