Consorţiul Nabucco a înaintat ieri concernului Shah Deniz 2 o propunere nouă privind construcţia conductei Nabucco West de la graniţa Bulgariei cu Turcia până la destinaţia finală, Baumgarten, în Austria, trecând prin România şi Ungaria.
Nabucco West este o variantă diminuată a proiectului iniţial care prevedea ca Nabucco să plece din Azerbaidjan şi să traverseze Turcia. Calitatea de ţară de tranzit a României nu este ameninţată în nici o variantă.
Ceea ce a ucis proiectul iniţial a fost incapacitatea membrilor consorţiului de a găsi banii necesari declanşării construcţiei în condiţiile în care estimările de cost au crescut de la 8 miliarde de euro la 13 sau chiar 15 miliarde. Guvernul azer s-a săturat de amânările şi tergiversările succesive ale europenilor şi s-a hotărât să ia chestiunea în propriile mâini. Azerii au lansat, cu acceptul Ankarei, proiectul conductei Trans-Anatolia (TANAP) care va traversa Turcia până la graniţa Bulgariei şi care va fi construită exclusiv cu bani azeri. Capacitatea iniţială a TANAP va fi de 16 miliarde de metri cubi pe an, aproximativ jumătate din capacitatea proiectată (31 miliarde) a Nabucco.
De la graniţa bulgară, azerii au mai multe opţiuni: prima este SEEP, interconectarea sistemului existent de conducte din Bulgaria, România şi Ungaria pentru minimizarea costurilor, care să transporte 10 miliarde de metri cubi pe an. SEEP este propunerea British Petroleum, principalul acţionar al Consorţiului Shah Deniz, şi are avantajul că poate deveni funcţională în foarte scurt timp şi este limitată la capacităţile de producţie existente al Azerbaidjanului, dar are dezavantajul că anulează obiectivul strategic – indepedenţa energetică faţă de Rusia a Europei, asumată de Nabucco. Celelalte două opţiuni, Interconectorul Turcia, Grecia, Italia (ITGI) şi Conducta Trans-Adriatică (TAP) au, la rândul lor, capacităţi reduse şi nu satisfac obiectivele strategice.
Dacă unul din aceste două ultime proiecte ar fi preferat, atunci România ar rămâne în afara traseelor energetice din zona caspică, dar acest lucru este puţin probabil. Pe de o parte, azerii şi-au exprimat preferinţa pentru Nabucco-West pentru că se aşteaptă să crească propria producţie din câmpurile Shah Deniz 1 şi 2 şi, totodată, să devină principalul intermediar pentru gazul turkmen şi au în vedere extinderea capacităţii TANAP la 30 de miliarde, iar pe de alta pentru că România deţine 10% din drepturile de exploatare a câmpului Shah Deniz 2 şi are un cuvânt de spus în privinţa transportului acestui gaz spre Europa. În plus, România are relaţii excelente cu Azerbaidjanul, împreună cu care a lansat proiectul AGRI de transport al gazului natural lichefiat până la terminalul de la Constanţa.
